ICCJ. Decizia nr. 3327/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 293 din 22 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1632/2004, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., inculpatul C.C.
S-a făcut aplicarea art. 57 și art. 71 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) și art. 350 C. proc. pen., a fost menținută în continuare starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată în arest preventiv începând de la 1 noiembrie 2004 și până la data pronunțării sentinței.
A fost obligat inculpatul la 9.000.000 lei cheltuieli judiciare față de stat, în care a fost inclus și onorariul apărătorului din oficiu, plătit în avans din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: în seara zilei de 30 octombrie 2004, inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, s-a întors de la lucru și a constatat că mama lui consumase alcool; întrebând-o pe aceasta unde a lăsat-o pe sora lui cea mică și neprimind un răspuns, inculpatul a lovit-o cu un obiect contondent și când victima a încercat să iasă din cameră, inculpatul a înțepat-o cu o sârmă la picioare și a trântit-o înapoi în cameră, după care a urcat victima pe pat și a lovit-o în cap cu vătraiul. Ca urmare a loviturilor primite, victima, mama inculpatului a decedat.
S-a mai reținut că tatăl inculpatului, care a fost de față pe parcursul desfășurării conflictului, nu a putut interveni în favoarea victimei, datorită stării de ebrietate în care și acesta se afla, dar și de frică.
Fapta comisă de inculpat, în împrejurările arătate, a fost încadrată în drept, în dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. b) C. pen., iar la individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, dar și modalitatea în care a fost comisă infracțiunea.
împotriva sentinței penale în termen legal au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea acesteia.
Inculpatul a invocat ca motiv de apel, greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia; astfel, apelantul-inculpat a invocat în favoarea sa împrejurarea că fapta a fost comisă sub imperiul puternicei stări de tulburare pe care comportamentul mamei sale i-a indus-o.
La rândul său, parchetul a motivat apelul declarat în sensul că: 1) pedeapsa principală aplicată inculpatului este greșit individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); 2) tribunalul trebuia să aplice ca pedeapsă complementară și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. și 3) nu a fost soluționată latura civilă a cauzei, în condițiile în care de pe urma victimei au rămas doi copii minori, de 5 ani și 12 ani.
Prin decizia penală nr. 87/ A din 25 martie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat în parte sentința apelată și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 18 la 20 de ani închisoare, interzicându-se acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedeapsă complimentară. S-a motivat că, deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, din procesul verbal reiese că acesta a primit trei sancțiuni contravenționale pentru tulburarea liniștii publice. Conduita inculpatului înainte de comiterea infracțiunii nu a fost, așadar, una exemplară, iar modul în care acesta a omorât-o pe mama sa, multiplele lovituri pe care le-a aplicat victimei și refuzul inculpatului de a înceta să o lovească la rugămințile adresate de aceasta, conduc la concluzia că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special apelantului inculpat nu se justifică, fiind întemeiat motivul de apel al parchetului, prin care a solicitat reindividualizarea sancțiunii penale, în sensul aplicării unei pedepse mai severe.
Totodată, în raport cu infracțiunea comisă se impune a fi interzise inculpatului și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate, reținându-se că motivul invocat, ce viza reducerea pedepsei, este neîntemeiat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în concret, a arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră pe parcursul procesului penal, iar intervenția sa a fost mai mult o corecție aplicată victimei pentru lipsa de interes față de sora sa mai mică.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanța de apel a apreciat în mod corect că instanța de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât circumstanțele reale, legate de împrejurările săvârșirii faptei, atitudinea victimei de a se îmbăta frecvent și de a o abandona pe fiica sa, în vârstă de 5 ani, prin diverse locații din sat, dar și caracterul repetat al loviturilor aplicate de inculpat, care depășeau limitele corecției intenționate de acesta, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, infractor primar, cu o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.
în raport de aceste elemente, luând în considerare și dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanța de apel a apreciat în mod corect că se impune majorarea pedepsei, în raport de conduita inculpatului, anterioară săvârșirii faptei, dar și de multitudinea loviturilor aplicate, deși victima, care îi era mamă, l-a rugat în mod insistent să n-o mai lovească.
Pentru aceleași considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că circumstanțele personale invocate de inculpat au fost avute deja în vedere la stabilirea pedepsei într-un cuantum orientat la jumătatea dintre minimul și maximul avut în vedere de legiuitor la încriminarea faptei; totodată, reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și coborârea pedepsei sub cuantumul minim prevăzut de lege nu se justifică în raport de circumstanțele reale menționate.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3328/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3333/2005. Penal → |
|---|
