ICCJ. Decizia nr. 3337/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea formulată la data de 14 septembrie 2004 și înregistrată sub nr. 13819/2004 la Judecătoria Cluj Napoca, partea vătămată B.O.V. a solicitat condamnarea făptuitorilor B.S.M., comisar, P.A., comisar și S.V., agent, toți din cadrul Poliției municipiului Cluj Napoca, pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie, prevăzută și pedepsită de art. 206 C. pen., prin aceea că persoanele menționate ar fi dat relații despre reclamațiile depuse împotriva fostului său soț.
Ulterior, partea vătămată și-a precizat la 14 octombrie 2004 plângerea, în sensul că solicita cercetarea făptuitorilor și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, furt și violare de domiciliu.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința penală nr. 1450 din 26 octombrie 2004, în baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 27 din Legea nr. 218/2002 a declinat competența soluționării plângerii părții vătămate, în favoarea Curții de Apel Cluj, ținând seama că acesteia îi revine competența de a judeca în primă instanță, având în vedere gradele avute de aceștia.
în fața curții de apel partea vătămată B.O.V. și-a precizat din nou plângerea formulată împotriva celor trei făptuitori în sensul că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie și abuz în serviciu, fapte comise în lunile martie, mai și august 2004.
Prin sentința penală nr. 3 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj plângerea părții vătămate, în vederea soluționării competente a cauzei.
Prin rezoluția din 7 februarie 2005, dată în dosarul nr. 9/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curta de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi și neglijență în serviciu.
Totodată, s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj cu privire la infracțiunile de insultă și calomnie comise de făptuitori.
După judecarea cauzei în fond, în limitele investirii, Curtea de Apel Cluj, prin sentința penală nr. 18/2005, a dispus încetarea procesului penal privind pe cei trei făptuitori, pentru infracțiunile de insultă și calomnie, constatând că plângerea este tardiv formulată, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs partea vătămată, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că instanța nu a luat în considerare actele depuse la dosar și nu i-a aprobat audierea unor martori. Totodată, a criticat-o și pentru nelegalitatea rezoluției nr. 9 P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu.
Recursul este nefondat.
Instanța care a pronunța sentința recurată a fost investită numai cu judecarea plângerii penale, formulată de petentă, cu privire la infracțiunile de insultă și calomnie, iar soluția de încetare a procesului penal privește numai aceste două infracțiuni. Referitor la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, este de observat că petenta a formulat plângere separată, care formează obiectul dosarului nr. 8290/2004 al Curții de Apel Cluj.
încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este corectă, atâta timp cât plângerea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, pretins săvârșite la data de 9 martie 2004, a fost depusă abia la 14 septembrie 2004, după expirarea termenului de două luni calculat din ziua când a știut cine este făptuitorul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. pen.
Celelalte "precizări" făcute în cererile ulterioare depuse la dosar de către partea vătămată, privind săvârșirea altor fapte și la alte momente, nu au relevanță și nu au putut fi analizate de instanță, întrucât aceasta a fost investită numai cu mențiunile din plângerea inițial înregistrată la 14 septembrie 2004.
De altfel, noțiunile de "precizări" și de "modificări" ale plângerilor inițiale sunt proprii numai dreptului procesual civil, nefiind reglementate de dreptul procesual penal.
în consecință, Curtea urmează a respinge recursul părții vătămate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3344/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3336/2005. Penal → |
|---|
