ICCJ. Decizia nr. 3335/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 481 din 15 mai 2003 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul S.M.E. la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., instanța a încetat procesul penal față de acest inculpat ca urmare a împlinirii termenelor de prescripție a răspunderii penale pentru următoarele infracțiuni:
- 2 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- o infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- o infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- 4 infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen.
- o infracțiune prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
- 4 infracțiuni prevăzute de art. 45 din Legea nr. 26/1990.
- 8 infracțiuni prevăzute de art. 291 C. pen.
- o infracțiune prevăzută de art. 87 din Legea nr. 18/1991, cu referire la art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
- o infracțiune prevăzută de art. 40 din Legea nr. 18/1991, cu referire la art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
- o infracțiune prevăzută de art. 208 din Legea nr. 31/1990.
- o infracțiune prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- o infracțiune prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., instanța a mai încetat procesul penal împotriva inculpatei M.L., de asemenea, pentru împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru următoarele infracțiuni:
- 2 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- o infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- 4 infracțiuni prevăzute de art. 291 C. pen.
- o infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- 2 infracțiuni prevăzute de art. 45 din Legea nr. 26/1990.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.M.E. a 40 cartușe calibru 7,64 mm.
Conform art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, rectificarea și radierea mențiunilor inexacte operate la Registrul Comerțului.
în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații E.M.E. și M.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL la plata următoarelor sume:
- 4.754.958.523 lei plus dobânda legală până la achitarea debitului către B. SA;
- 271.147.716 lei plus dobânda legală până la achitarea debitului către B.R.C.R. SA - C.B.
- 4.876.544 lei plus majorări și penalități de întârziere până la achitarea debitului către Ministerul Finanțelor Publice - D.G.V.
- 14.580.000 lei către Primăria municipiului București - A.P.G.
- 13.412.439 lei plus majorări și penalități de întârziere la achitarea debitului către Ministerul Finanțelor Publice.
A mai obligat pe inculpata M.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL la 423.213.375 lei către B.I.Ț. SA.
Inculpații au fost obligați la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
1) în luna iunie 1993, inculpații au încheiat un contract de împrumut de 140.000.000 lei de la C.B. prin inducerea în eroare a conducerii acesteia declarând neadevărat că bunurile servind drept garanție aparțin SC T.I. SRL.
La 2 august 2003, au suplimentat creditul cu 60.000.000 lei declarând mincinos drept garanție un autoturism Mercedes 190 care nu aparținea societății.
2) De aceiași manieră au procedat inculpații la 23 septembrie 1994 când prin inducerea în eroare a B.C.B. au mai obținut 470.000.000 lei.
3) La 16 iunie 1994, inculpații au deținut de la B.I.Ț. 100.000.000 lei prin inducerea în eroare a conducerii acesteia prin garantarea unor bunuri ce nu le aparțineau. La 30 decembrie 1994 a suplimentat creditul cu 50.000.000 lei.
4) La data de 13 martie 1995, inculpații au obținut de la B. un împrumut de 1.200.000 lei garantând creditul cu bunuri ce nu le aparțineau.
5) La 20 decembrie 1994, inculpatul S.M.E. a solicitat introducerea în țară cu scutirea de taxe vamale a două autoturisme Renault - Laguna și Chamade 19 declarând mincinos că acestea aparțin asociatului său străin E.T., fiind aport în natură la creșterea capitalului social. Prin declarațiile vamale false inculpatul a omis să achite taxe vamale în valoare de 22.280.000 lei.
6) După ce a înființat SC T.I. SRL inculpatul S.M.E. a întocmit patru acte adiționale prin care a schimbat denumirea firmei, sediul acesteia și a majorat capitalul social folosind declarații false.
7) în luna ianuarie 1995, inculpatul S.M.E. a făcut un schimb cu G.M. primind de la acesta un Mercedes Benz pentru autoturismul Renault 19 Chamade introdus fraudulos în țară.
8) La 28 octombrie 1993, același inculpat a închiriat o baracă metalică de 600 mp. amplasată în Parcul Herăstrău la societatea SC C.I., deși baraca aparținea SC A.P.G. și nu inculpatului.
în cursul lunii octombrie l-a escrocat pe M.R.E.A. de suma de 2.600.000 lei pentru instalarea unui post telefonic.
9) Inculpatul S.M.E. a deținut 40 cartușe calibru 7,64 mm., fără drept. Acestea i-au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare din 20 iulie 1995.
în cursul procesului penal inculpații și-au recunoscut faptele.
Prin decizia penală nr. 629/ R din 23 octombrie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința și în fond constatând că răspunderea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., nu este prescrisă l-a condamnat pentru aceasta pe inculpatul S.M.E. la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-au menținut celelalte dispoziții.
Au fost respinse apelurile inculpatului S.M.E. și părții civile Ministerul Finanțelor Publice.
împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul S.M.E. și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice.
în recursul lui, inculpatul critică decizia atacată pentru faptul de a-i fi încălcat dreptul la apărare având în vedere că a fost judecat cu lipsă de procedură, el fiind internat în spital. Mai critică decizia pentru faptul de a-l fi condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a cărui răspundere o consideră prescrisă. Ultimul motiv de recurs al inculpatului se referă la individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă.
Motivele de recurs invocate de inculpat sunt prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 14, 171 și 21 C. pen.
Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F. critică hotărârile pronunțate pentru greșita aplicare a legii, motiv de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171, constând în aceea că la calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere nu s-a avut în vedere prevederile art. 12 și următoarele din O.G. nr. 61/2002 aprobată și modificată prin lege la 1 ianuarie 2003 și de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea dosarului Curții de Apel București rezultă că inculpatul a fost judecat cu îndeplinirea procedurii de citare. Acesta a lipsit la judecata apelului fără însă a face dovada unui motiv întemeiat al absenței lui. De altfel din dosarul cauzei rezultă că judecarea cauzei a fost îndelung întârziată prin încercarea de tergiversare din partea inculpatului. Sesizarea primei instanțe s-a făcut la 19 mai 1997. Judecata cauzei a parcurs două cicluri procesuale. Cea mai mare parte a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată au intrat astfel sub incidența prescripției răspunderii penale.
Așa fiind, oportunitatea de soluționare a apelului era firească și necesară instanța Curții de Apel București procedând legal la judecarea cauzei. Prin urmare în cauză nu există motivul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.
Nici motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., cu privire la omisiunea constatării prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., invocat de inculpat nu este întemeiat.
în mod corect, instanța de apel a reținut că, infracțiunea s-a consumat, la 20 iulie 1995, când muniția a fost găsită la inculpat și că termenul de prescripție specială prevăzut de art. 124 C. pen., egal cu 12 ani în cauza de față s-ar împlini abia la 19 august 2007.
Cât privește pedepsele, instanțele au făcut o justă individualizare în acord cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social al faptei și făptuitorului relevat de multitudinea de acte antisociale comise.
Nici recursul Ministerului Finanțelor Publice nu este fondat. Fapta cauzatoare de pagubă statului este o faptă penală. Prin urmare în cazul succesiunii în timp a legilor pe parcursul judecății se aplică legea mai favorabilă, în cauză aceea la care a făcut referire sentința și decizia atacată.
Prin urmare susținerea din recursul părții civile de aplicare a unui act normativ care agravează situația inculpaților adoptat multă vreme după comiterea faptelor nu poate fi primită.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile părții civile și inculpatului și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3333/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3309/2005. Penal → |
|---|
