ICCJ. Decizia nr. 3328/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 771 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul 4555/P/2004, inculpatul B.V. a fost condamnat la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
în cauză au fost aplicate dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
Tot astfel, inculpata M.M. a fost condamnată la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 20 C. pen. și art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
Pentru ambii inculpați, s-a menținut măsura arestării și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 6 iulie 2004 și respectiv, de la 15 iulie 2004 la zi.
S-a luat act că partea vătămată P.C. nu s-a constituit parte civilă.
Instanța, a reținut că, în dimineața zilei de 22 iunie 2004, partea vătămată P.C. împreună cu martorii P.A., P.A. și P.A. au plecat cu căruța de la domiciliul lor din comuna Șimnicul de Sus la câmp pentru a prăși porumbul.
în drum au trecut prin dreptul unor imobile părăsite situate la marginea comunei, unde stăteau cei doi inculpați, împreună cu cei doi copii născuți din concubinajul lor, căruța părții vătămate fiind atacată de haita de câini de care se îngrijeau cei doi concubini.
întrucât P.C. i-a cerut inculpatului să-și potolească câinii, acesta din urmă a început să o insulte pe partea vătămată care a coborât din căruță, pentru a alunga câinii.
Inculpatul B.V. a venit în mijlocul drumului având în mână o cărămidă, moment în care P.C. a încercat să urce în căruță la îndemnul celorlalți ocupanți ai căruței.
Inculpata M.M., a luat din căruță o sapă, pe care i-a dat-o concubinului său, îndemnându-l verbal să-l lovească și să-l omoare pe P.C.
Inculpatul a aplicat două lovituri cu sapa părții vătămate P.C., cea de-a doua atingându-și ținta și anume zona abdominală.
Martorul S.G. a adus autoturismul său la locul faptei, l-a așezat în acesta pe partea vătămată care a fost internat la Spitalul de Urgență Craiova.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2636/ A1 din 21 iulie 2004 al I.M.L. Craiova a rezultat că pacientul a fost în stare de șoc după plaga tăiată la nivelul hipocondrului drept, fiind necesară intervenție operatorie.
Leziunile de violență suferite au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Concluzia actului medico-legal a fost aceea că în lipsa îngrijirilor medicale se putea instala decesul.
Instanța a constatat că situația de fapt expusă în rechizitoriu, corespunde probelor administrate în cauză și anume, procesul verbal de constatare la fața locului, planșele foto, procesul verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare medico - legală, plângerea și declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor mai sus menționați, sesizări privind faptele antisociale comise de cei doi inculpați anterior săvârșirii faptei, interogatoriile inculpaților.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, pericolul social concret al faptelor săvârșite împrejurările concrete ale faptei precum și datele ce caracterizează inculpații care au în întreținere cinci copii minori, iar pe parcursul procesului penal au avut o atitudine nesinceră.
împotriva sentinței penale de condamnare, ambii inculpați au declarat apel, susținând în motivele scrise că încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută de art. 181 C. pen., în raport cu numărul de zile de îngrijiri medicale și că oricum, este greșită aplicarea agravantei prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
Au solicitat, în consecință, să se opereze o reducere a pedepselor aplicate.
Prin decizia penală nr. 104 din 24 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile, ca nefondate, menținând hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Inculpații, au declarat recurs, reiterând aceleași critici, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile aduse și verificând și cu privire la motivele de recurs care se iau în considerare din oficiu, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
Din probele dosarului rezultă cu certitudine că prin leziunile suferite, datorită locului unde au fost aplicate loviturile și intensității acestora, viața victimei a fost pusă în primejdie, astfel că încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. Tot astfel, este corectă reținerea agravantei prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., întrucât infracțiunile au fost comise în loc public, drumul comunal, astfel cum este definit în art. 152 C. pen.
Pedepsele au fost just individualizate, în raport de periculozitatea socială ridicată a faptelor, de împrejurările comiterii acestora și de persoana inculpaților, care sunt considerate de locuitorii comunei Simnicu de Sus, ca având comportări antisociale, iar B.V. este cunoscut cu antecedente penale.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților urmează a fi respinse.
Din durata pedepselor se vor deduce perioada arestării preventive de la 6 iulie 2004 pentru inculpatul B.V. și de la 15 iulie 2004, pentru inculpata M.M., până la 27 mai 2005.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 3336/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3327/2005. Penal → |
|---|
