ICCJ. Decizia nr. 3333/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1353 din 26 octombrie 2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpata G.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a constatat consumată în analiza de laborator, cantitatea de 0,164 grame heroină.
S-a menținut starea de arest a inculpatei G.M. și s-a dedus prevenția de la 22 aprilie 2003 la 18 ianuarie 2005.
în baza art. 350 pct. 2 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.G. dacă nu este arestat în altă cauză. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 22 aprilie 2003.
în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpata G.M. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21 aprilie 2003, împreună cu soția sa, inculpata G.M., a vândut martorului denunțător P.M. patru bile de heroină, pentru suma de 1.000.000 lei.
împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata G.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea apelului, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului G.G., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic de droguri, deoarece din probele dosarului rezultă vinovăția acestuia.
Parchetul a mai solicitat și confiscarea cantității de 0,346 grame heroină de la inculpați, cantitate rămasă în urma analizelor de laborator.
Apelanta inculpată G.M. a solicitat reducerea pedepsei, avându-se în vedere circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr. 37/ A din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1353 din 27 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
A desființat în parte sentința penală și rejudecând în fond:
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G. la 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A interzis inculpatului G.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
A dispus arestarea inculpatului G.G.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata G.M. împotriva aceleiași sentințe penale.
A confiscat 0,346 gr. heroină de la inculpați.
A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus prevenția de la 22 aprilie 2003 la 18 ianuarie 2005.
A constatat că inculpatul G.G. a fost arestat de la 22 aprilie 2003 la data liberării.
Nemulțumiți de această hotărâre, inculpații G.M. și G.G. au declarat recurs.
Recursul este nefondat.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul G.G.:
Analizând probele administrate, instanța de apel a stabilit corect atât starea de fapt cât și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în mod corect a fost apreciată declarația martorului P.M. care a afirmat că a cumpărat anterior de la soții G., heroină. Martorul a mai arătat că "Am intrat în curtea imobilului unde am vorbit cu G.M. și i-am dat suma de 1.000.000 lei. După ce i-am dat banii, G.G. a ieșit din curte afară în stradă. Acesta s-a deplasat la o grămadă de moloz unde se aflau și materiale de construcție. Sile s-a întors în curte și mi-a dat patru bile de heroină".
Faptul că la instanță martorul a revenit asupra declarației nu are relevanță, deoarece în cauză sunt elemente din care rezultă că acestuia i-a fost teamă să mai declare aspectele menționate în faza de urmărire penală. La dosar instanță există o declarație a martorului P.M. în care arată că solicită să fie audiat fără ca persoanele implicate în dosar să fie de față deoarece a fost amenințat de acestea.
De altfel, declarația martorului P.M. din cursul urmăririi penale a fost confirmată și de procesul verbal de constatare a infracțiunii. în acest proces verbal se arată că la scurt timp inculpatul a ieșit din imobil și de lângă niște saci cu moloz a căutat prin pământ după care a revenit în curtea imobilului.
Este de reținut și faptul că asupra inculpatului s-a găsit suma de 1.000.000 lei ce fusese anterior marcată prin cuvintele "trafic de droguri".
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului G.G., de către instanța de apel, Curtea a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, la limitele de pedeapsă fixate în partea specială și la persoana inculpatului.
Ținând cont de toate aceste criterii, instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare, pedeapsă ce nu se mai impune a fi reindividualizată întrucât Curtea a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, potrivit art. 74 lit. a) C. pen. și a avut în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale.
Referitor la recursul declarat de inculpata G.M.:
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată de instanța de fond, ținându-se cont de gravitatea faptei comise, de pericolul pe care îl reprezintă traficul de droguri, de circumstanțele personale ale inculpatei. Este de subliniat faptul că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante care au dus la reducerea pedepsei sub minimul special, astfel că susținerea că pedeapsa este prea mare, nu este întemeiată.
Față de aceste considerente, s-a impus respingerea recursurilor, ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recurenții-inculpați au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3327/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3335/2005. Penal → |
|---|
