ICCJ. Decizia nr. 3336/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 171 din 8 iulie 2004 a Tribunalului Vâlcea s-au hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 246 sau art. 256 C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181C. pen., a fost achitată inculpata B.V. fostă S., G. și Z., pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 181și art. 91 C. pen., i-a fost aplicată numitei B.V. sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 7.000.000 lei.
în baza art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la inculpată contravaloarea următoarelor bunuri: o ciocolată și un buchet de flori în valoare totală de 50.000 lei primite de la T.I.C., o sticlă de lichior și un pachet de alune în valoare de 150.000 lei, primite de la T.C.M., o ciocolată și un buchet de flori primite tot de la T.C.M. în valoare de 50.000 lei, 5 kg căpșuni în valoare totală de 100.000 lei primite de la S.M., 50 bucăți nuci și un buchet de flori în valoare de 100.000 lei primite de la T.M.F., un pachet de cafea și o sticlă de vodcă în valoare de 150.000 lei primite de la V.S.B., un cartuș țigări și două pachete de cafea în valoare de 400.000 lei primite tot de la V.S.B., un pachet de cafea și un buchet de flori în valoare de 100.000 lei primite de la T.A.M.R., un creion de ochi și un flacon ulei de plajă în valoare de 200.000 lei primite de la aceeași elevă, un plic de cafea și un pachet de țigări în valoare de 50.000 lei primite de la D.A.M., un pachet de cafea și un pachet de țigări în valoare de 50.000 lei primite de la aceeași elevă, o cutie cremă în valoare de 125.000 lei primită tot de la eleva D.A.M., o gâscă în valoare de 400.000 lei primită de la T.M. și un cartuș țigări în valoare de 50.000 lei primit de la M.G.F. și a fost obligată inculpata la contravaloarea acestor bunuri în sumă de 1.975.000 lei către bugetul de stat.
A fost confiscată de la inculpată suma de 6.700.000 lei, fiind obligată inculpata la plata sumei de 8.675.000 lei către bugetul de stat.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarea situație de fapt:
Inculpata, care era profesoară de limba și literatura română la Grupul Școlar Industrial F.I., Râmnicu Vâlcea, a pretins și a primit bani și alte foloase materiale de la mai mulți elevi din clasele la care preda această disciplină, pentru a le da note mari și a le asigura astfel promovarea la sfârșitul fiecărui semestru.
Având în vedere împrejurarea că inculpata era profesoară la liceul respectiv din anul 1987, fiind apreciată ca un cadru didactic bun și exigent, că acele cadouri făcute de elevi au, în mare parte, valoare simbolică, iar inițiativa au avut-o elevii cu note slabe la învățătură, tribunalul a apreciat că fapta inculpatei reprezintă o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite de lege și că, prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pe aceste considerente, s-a pronunțat achitarea inculpatei și, în conformitate cu art. 181C. pen., s-a aplicat acesteia o sancțiune administrativă, în condițiile art. 91 C. pen.
A fost obligată inculpata să plătească echivalentul în lei a bunurilor primite de la elevi.
în termen legal, sentința penală a fost apelată de către parchet și de către inculpată, fiind criticată ca nelegală și netemeinică.
în motivele de apel invocate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a arătat că, în mod greșit, instanța a apreciat că faptei inculpatei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât luarea de mită este o infracțiune de pericol ridicat, vizând buna desfășurare a unor relații în societate.
La rândul său, apelanta-inculpată a solicitat desființarea hotărârii și achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită reținute în sarcina sa, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub acela al laturii subiective.
Dezvoltând acest motiv de apel, inculpata, prin apărătorul său, a susținut că din probele administrate nu rezultă săvârșirea infracțiunii de luare de mită; pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni, trebuie ca banii sau celelalte bunuri să fie primite ca echivalent pentru îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
în acest sens, a arătat inculpata că martorii au declarat univoc că ceea ce au dat, dacă au dat, a fost nu ca un echivalent al contraprestației, ci pur și simplu pentru că au vrut. A apreciat apelanta-inculpată că există numeroase contradicții și suspiciuni cu privire la declarațiile martorilor audiați în cauză, solicitând a fi înlăturată declarația martorei G., care, în opinia sa, este total nesinceră, această martoră luând banii de la elevi pentru a și-i însuși.
Cât privește latura subiectivă a infracțiunii de luare de mită, apelanta a arătat că aceasta nu poate fi decât intenția directă, intenție pe care aceasta nu a avut-o, întrucât nici o clipă nu a avut reprezentarea că, primind sau acceptând acele foloase, aceasta ar fi de natură să aducă atingere relațiilor ei cu elevii.
într-o apelare subsidiară, apelanta-inculpată a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen., sau în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susținând că toți martorii au declarat că au dat acele bunuri, fără ca inculpata să le pretindă și după ce le-au fost încheiate mediile, iar în cazul în care se va aprecia că fapta a fost comisă, s-a cerut a se avea în vedere că, potrivit doctrinei, micile daruri făcute din atenție de curtoazie, chiar dacă ele sunt oferite într-un scop interesat, nu pot fi privite ca reprezentând infracțiunea de dare, respectiv de luare de mită.
Prin decizia nr. 84/ A din 22 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată și s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, desființându-se în parte sentința penală apelată în sensul înlăturării achitării inculpatei, aceasta fiind condamnată la un an închisoare, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare pe o durată de 3 ani, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, constând în aceea că, în calitatea sa de profesoară de limba și literatura română a Grupului Școlar Industrial F.I. din Râmnicu Vâlcea, în perioada anilor 2000 - 2003 a pretins și primit bani și alte foloase materiale de la mai mulți elevi din clasele la care a predat această disciplină, pentru a le da note mari și a le asigura, astfel, promovarea la fiecare sfârșit de semestru școlar.
Cu consecvență, inculpata a negat că se face vinovată de săvârșirea infracțiunii, pretinzând că este vorba de o răzbunare pusă la cale de elevi și de dirigintele clasei a XI-a G, însă elevii audiați ca martori, atât în faza urmăririi penale, cât și a judecății, au declarat în mod amănunțit despre modul în care inculpata, direct sau prin aluzii despre situația lor școlară proastă (de genul "îți închei media, ori vii să-mi vezi canarul acasă"), le cerea elevilor bunuri diverse și chiar sume de bani, stabilind în cele din urmă o sumă fixă de bani pentru fiecare elev, drept "cotizația" ce urma a fi plătită în schimbul promovării la materia respectivă.
Bunurile respective erau colectate de către un elev anume desemnat de inculpată în acest scop (care era după caz, fie martorul T.I.C., fie martora G.I.), acesta mergând cu ele la domiciliul inculpatei, ori erau aduse de fiecare "cotizant" direct la locuința inculpatei, martorii care au procedat astfel descriind cu lux de amănunte adresa la care inculpata domiciliază, trăsăturile membrilor familiei acesteia și chiar culoarea covorului de la ușa apartamentului inculpatei, aceste detalii neputând fi cunoscute de elevi decât în împrejurări ce exced programei școlare.
în plus, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatei, organele de poliție au descoperit, într-una din camere, mai multe bunuri din cele descrise de elevi ca reprezentând "cadourile" date inculpatei, și anume: 2 pachete de cafea de 250 gr., un pachet de cafea de 200 gr., patru sticle de șampanie diferită, o sticlă de vodcă etc.
Unele dintre aceste bunuri purtau pe ele eticheta magazinului de unde fuseseră cumpărate, cum și prețul în lei, astfel că este exclus ca ele să provină de la fratele inculpatei stabilit în Suedia, așa cum pretinde aceasta.
O altă susținere a inculpatei, care este, de asemenea, înlăturată prin probele administrate, este aceea că respectivele "cadouri" au fost primite de la elevi cu ocazia zilelor de întâi martie și de opt martie.
Coroborând declarațiile date de martorii audiați (elevi, părinții acestora și dirigintele clasei a XI-a G), rezultă că în nici un caz în speță nu poate fi vorba despre o astfel de situație, inculpata pretinzând în mod expres bani la încheierea mediilor, la sfârșit de semestru, pentru ca elevii respectivi (cei slabi la învățătură) să promoveze și să nu rămână corigenți.
Tot astfel, împrejurarea că inculpata primea de la unii martori bunuri cu valoare mică și sume de bani neînsemnate nu este de natură a conduce la concluzia că acestea constituiau "mici daruri făcute din atenție de curtoazie" așa cum pretinde aceasta, întrucât pretențiile inculpatei creșteau ca valoare și erau în funcție de posibilitățile materiale ale fiecărui elev aflat în situația de corigență, unora pretinzându-le diverse sume de bani, iar de la alții acceptând bunuri în natură, cum ar fi: produse cosmetice, păsări de curte, căpșuni, nuci, ori plicuri de cafea și pachete de țigări.
După primirea acestor daruri, apelanta-inculpată devenea îngăduitoare și indulgentă cu cel ce i le dăduse, punându-i o notă mare care să-i asigure promovarea, fără ca cel în cauză să merite o asemenea notă.
Aflându-se în școală despre astfel de practici ale inculpatei, profesorii s-au revoltat, la sesizarea făcută lor de elevi și de părinții acestor elevi, întrucât chiar și în situația în care elevii încercau ulterior să învețe, pentru a nu mai fi nevoiți să dea profesoarei B.V. bani, totuși aceasta le transmitea că trebuie să-i dea bani, spre a nu fi lăsați corigenți. Una dintre eleve, S.R., chiar a fost nevoită să se transfere la alt liceu după ce, pentru a promova materia limba și literatura română, a mers la profesoară cu un cadou, la solicitarea expresă a acesteia din urmă să vină la ea acasă "să-i vadă canarul".
în privința încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare, instanțele au constatat, în mod corect, că aceasta reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen., fiind realizate, în drept, elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective.
Pentru a fi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este necesar ca funcționarul, aflat în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință să nu îndeplinească un act ori să îl îndeplinească în mod defectuos și, prin aceasta, să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
în speță, apelanta-inculpată pretindea și primea bani, precum și alte foloase ce nu i se cuveneau, în scopul de a acorda elevilor slabi la învățătură note pe care aceștia nu le meritau.
Pretinderea și chiar primirea acestor foloase necuvenite de către apelanta-inculpată nu se realiza după ce acorda elevilor respectivele calificative, ci înainte ca notele ce asigurau promovarea să fie trecute în catalog (uneori chiar în zilele în care elevii absentaseră de la disciplina limba și literatura română). Prin urmare, nu poate fi vorba, față de momentul la care "cadourile" erau primite, nici de infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen., nefiind întemeiată cererea prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei într-una din aceste infracțiuni.
în privința pericolului social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, acesta nu este dat de cuantumul redus al prejudiciului raportat la perioada în care fapta a fost comisă (anii 2000 - 2003), întrucât inculpata, așa cum s-a arătat, solicita "darurile" în funcție de posibilitățile materiale ale fiecărui elev, ci este dat de împrejurările în care ea a fost comisă, de modul în care a acționat inculpata, pe parcursul a patru ani, speculând dorința elevilor de a promova clasa prin orice mijloace.
Dat fiind că aceasta a abuzat de calitatea de cadru didactic, pretinzând elevilor bani sau alte foloase pentru a le acorda note care să le asigure promovarea, aceasta a imprimat, în școala la care își desfășura activitatea, o anumită mentalitate în rândul elevilor, așa încât nu se poate vorbi de o atingere minimă adusă valorilor apărate de lege și de o faptă lipsită în mod vădit de importanță.
Este adevărat, se obișnuiește ca elevii, în semn de recunoștință, pentru felul în care îi pregătesc și îi îndrumă, cu ocazia unor zile speciale (întâi martie și opt martie), să dea profesorilor cadouri simbolice, aceste fapte neputând, nicidecum, să fie încadrate în infracțiunea de dare și respectiv luare de mită.
Nu acesta este, însă, cazul în speță, căci apelanta-inculpată, așa cum rezultă din probele administrate, pretindea și primea bunuri, unele având o valoare ridicată (bijuterii din aur), condiționând promovarea elevilor cu note mici la disciplina pe care o preda, de primirea foloaselor respective.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări pentru fapte de săvârșirea cărora nu se consideră vinovată, solicitând menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 12 C. proc. pen., Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului reiese că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, constând în aceea că, în calitatea sa de profesoară de limba și literatura română a Grupului Școlar Industrial F.I. din Râmnicu Vâlcea, în perioada anilor 2000 - 2003, a pretins și primit bani și alte foloase materiale de la mai mulți elevi din clasele la care a predat această disciplină, pentru a le da note mari și a le asigura, astfel, promovarea la fiecare sfârșit de semestru școlar.
Faptul că inculpata, pe parcursul a 4 ani, a pretins în mod expres bani la încheierea mediilor, la sfârșit de semestru, pentru ca elevii respectivi (cei slabi la învățătură) să promoveze și să nu rămână corigenți, precum și împrejurarea că pretențiile inculpatei creșteau ca valoare și erau în funcție de posibilitățile materiale ale fiecărui elev aflat în situația de corigență (unora pretinzându-le diverse sume de bani, iar de la alții acceptând bunuri în natură, cum ar fi: produse cosmetice, păsări de curte, căpșuni, nuci, ori plicuri de cafea și alte asemenea produse), speculând dorința elevilor de a promova clasa prin orice mijloace, conduc la concluzia existenței unei fapte care prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neputând fi vorba de o atingere minimă adusă relațiilor profesor-elev, care să justifice aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru aceste considerente, înalta Curte apreciază că instanța de apel a evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,art. 63 și art. 69 C. proc. pen. și a reținut că fapta săvârșită de recurenta - inculpată prezintă trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
Ca atare, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpată ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta - inculpată a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3337/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3328/2005. Penal → |
|---|
