ICCJ. Decizia nr. 3344/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 57/ P din 17 februarie 2005 a Tribunalului Bihor s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul T.J. împotriva sentinței penale nr. 162 din 19 iunie 2000 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul nr. 4222/2000.
Inculpatul a fost obligat la 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 162 din 19 iunie 2000 a Tribunalului Bihor, definitivă prin neapelare, inculpatul T.J. a fost condamnat la 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul a fost legal citat la ultimul domiciliu cunoscut, dar s-a sustras de la participarea în procesul penal.
S-a motivat că articolul 386 C. proc. pen., referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare reglementează expres și limitativ cazurile de contestație în anulare.
în contestația în anulare condamnatul a arătat că la judecarea în fond a cauzei procedura de citare cu acesta a fost viciată.
S-a mai motivat că potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar potrivit art. 386 lit. b) C. proc. pen., când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Or, neregularitățile pe care le invocă condamnatul vizează faza de judecată în primă instanță și nicidecum în instanța de recurs așa cum cere legea.
Prin urmare conchide Tribunalul Bihor, contestația în anulare este inadmisibilă în principiu.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care susține că la judecata în fond a cauzei nu a fost citat legal.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 68/P/2005 a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat că în cauză nu există nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., referitoare la contestația la executare.
împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care stăruie în admiterea contestației în anulare pe motivul că la data judecării în fond a cauzei a fost nelegal citat și se afla în străinătate, fiind în imposibilitate de a se prezenta la proces.
Motivul de casare este prevăzut de art. 385 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 3859pct. 9 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.
Așa cum s-a arătat ceea ce a soluționat Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 57/2005, a fost contestația în anulare formulată de condamnat în baza art. 386 lit. a) și b) C. pen. în mod corect această instanță a motivat că această cale extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi declarată în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege; că petentul nu se află în situațiile prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., deoarece cauza judecată cu pretinsele vicii de procedură nu se afla în recurs.
Prin urmare corect a hotărât că această contestație în anulare este inadmisibilă întrucât a fost declarată în condiții neprevăzute de lege.
Cât privește decizia Curții de Apel Oradea atacată cu recurs în prezenta cauză, aceasta motivează soluția adoptată motivând în drept ca și când ar fi analizat o contestație la executare reglementată de art. 461 C. proc. pen., ceea ce este în mod evident greșit deoarece obiectul procesului în curs este așa cum s-a arătat o contestație în anulare.
Prin urmare chiar dacă soluția de respingere, ca nefondat, a apelului condamnatului aparent este corectă, hotărârea este profund greșită din perspectiva art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., deoarece, motivele pe care se întemeiază sunt străine cauzei.
Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul condamnatului, a casat decizia atacată și a menținut hotărârea primei instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3343/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3337/2005. Penal → |
|---|
