ICCJ. Decizia nr. 3358/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1628 din 20 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat inculpatul L.G. la 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii și a dispus executarea restului de 6 luni și 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 628 din 14 mai 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală de 6 ani și 18 zile închisoare.
în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a constatat acoperit prejudiciu, prin restituirea bunului și a luat act că partea vătămată C.N.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a reținut că, în data de 22 iulie 2004, în jurul orelor 15,00, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată C.N.C., de lănțișorul din aur de la gât, prin smulgere, în timp ce aceasta se deplasa pe str. Cozia din sectorul 3, București.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret și modalitatea de săvârșire a faptei, urmările produse, precum și persoana acestuia reținând atât perseverența infracțională cât și comportarea sinceră și cooperantă pe parcursul procesului, faptul că acesta este tânăr, că lucrează ca zilier, că regretă săvârșirea infracțiunii menționate.
Apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondate, prin decizia penală nr. 119/ A din 16 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Recursul este nefondat:
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere, cumulat, toate criteriile de individualizare ale acesteia prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Deși inculpatul a dovedit perseverență infracțională, prima instanță a avut în vedere totodată și conduita procesuală corectă a acestuia, precum și împrejurarea că regretă săvârșirea unei noi infracțiuni, aplicând acestuia o pedeapsă orientată spre minimul normei incriminatoare.
Ca atare, având în vedere atât cauza ce impunea un tratament sancționatoriu mai sever, cât și acele împrejurări care nu puteau fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, dar care au fost valorizate în circumstanțiere pentru stabilirea pedepsei între limitele prevăzute de norma incriminatoare, prima instanță a aplicat o pedeapsă just proporționalizată, de natură a asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.
Examinând hotărârea primei instanțe nu se constată motive care să justifice reducerea cuantumului pedepsei.
Prin urmare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nesusceptibilă de critică, sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., vizat de inculpat.
Totodată, examinând hotărârile pronunțate în cauză conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.
în consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.G. care, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 iulie 2004 la 30 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3345/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3367/2005. Penal → |
|---|
