ICCJ. Decizia nr. 3396/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 254 din 1 februarie 2005, la Tribunalul Ialomița, condamnatul N.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 11/2002 a Tribunalului Ialomița.
în motivarea cererii condamnatul a arătat că situația grea în care se află familia sa, impune prezența sa la domiciliu, respectiv pentru efectuarea de reparații la casa care din cauza stării de degradare se poate dărâma în orice moment.
în cauză pentru verificarea susținerilor condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale care, în urma constatărilor făcute la fața locului, a confirmat faptul că locuința în care locuiește mama sa se află într-o avansată stare de degradare.
S-a mai făcut precizarea că mama condamnatului este în vârstă de 67 ani, locuiește singură, este suferindă de boli bătrânești și este beneficiară de ajutor social, conform Legii nr. 416/2001.
Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 87/ F din 9 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul N.I., cu motivarea că, deși susținerile acestuia se confirmă, respectiv starea avansată de uzură a locuinței și starea precară a sănătății și lipsurile materiale cu care se confruntă mama sa, având în vedere că acestea au un caracter de durată și nu pot fi remediate prin prezența acestuia, pe durata unui termen de 3 luni, și nici nu pot fi apreciate ca împrejurări speciale de natura celor arătate în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul N.I. pe care a criticat-o ca fiind greșită, solicitând a se dispune casarea și constatarea că motivele invocate reprezintă o împrejurare specială de natura celei arătate în art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru care se poate dispune întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 303/ A din 20 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.I. cu motivarea că, în mod corect s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, care ar periclita grav pe condamnat sau familia acestuia în condițiile în care nu s-ar întrerupe pedeapsa la care a fost condamnat pe perioada solicitată, deoarece, "prezența acestuia la domiciliu nu ar putea aduce modificări esențiale în situația economică a familiei sale sau de orice natură".
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul N.I., pe care a criticat-o, că și la judecata în apel, pentru netemeinicie, solicitând a se constata justețea motivelor invocate și faptul că acestea, prin gravitatea lor, sunt de natură să aducă prejudicii grave familiei sale, motiv pentru care se impune admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat corect că prin natura și durata lor, motivele invocate de condamnat nu pot fi apreciate ca având caracterul unor împrejurări speciale în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care, prin continuarea executării pedepsei, ar avea consecințe grave pentru sine ori familia sa.
în consecință, recursul declarat de condamnatul N.I. a fost nefondat, a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3377/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3345/2005. Penal → |
|---|
