ICCJ. Decizia nr. 3363/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 267 din 24 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpata R.M.G. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și e) și art. 76 lit. a) C. pen.
Inculpatei i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 350 C. pen., s-a dispus arestarea inculpatei.
în baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 1,2 grame drog, ridicată de la inculpată și rămasă după efectuarea analizelor.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.600.000 lei ridicată de la inculpată și provenind din vânzarea drogurilor.
în baza art. 191 C. pen., a fost obligată inculpata la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut că inculpata R.M.G. a fost depistată de organele de poliție, având asupra ei (în buzunar), 12 doze de heroină, destinate vânzării.
în urma sesizării din oficiu, lucrătorii din cadrul I.G.P.-D.G.G.C.O.A., s-au deplasat în zona str. Râul Șoimului, din sectorul 4, unde au depistat-o pe inculpata R.M.G. în prezența martorului asistent V.P., asupra învinuitei, în buzunarul drept al bluzei de trening, aceștia au descoperit un tub de plastic de medicamente, în interiorul căruia se aflau 12 punguțe sigilate, conținând o substanță pulverulentă. Tot asupra inculpatei, s-a găsit suma de 1.650.000 lei, despre care aceasta a precizat că provine din vânzarea drogurilor.
în declarațiile date inițial în fața organelor de poliție, inculpata a recunoscut că vindea heroină, împreună cu concubinul ei, L.G.C., cu 100.000 lei doza.
în momentul în care a fost depistată și s-au găsit asupra ei 12 doze de heroină, inculpata a recunoscut că vindea droguri, banii găsiți asupra ei provenind din astfel de tranzacții.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie. în motivarea apelului, inculpata a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de circumstanțele sale personale, ea neavând antecedente penale și având doi copii minori în întreținere.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 263/ A din 5 aprilie 2005, a admis recursul inculpatei și a modificat sentința atacată, în sensul că a redus pedeapsa de la 6 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata R.M.G., care prin apărătorul ei a solicitat casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanța de apel, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Așa fiind, în mod corect, instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul apare ca nefondat și va fi respins, ca atare.
S-au văzut și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu;
← ICCJ. Decizia nr. 3389/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3377/2005. Penal → |
---|