ICCJ. Decizia nr. 3360/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 134 din 3 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul U.I.N. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 7 iunie 2004, la zi.
S-a luat act că partea vătămată R.A.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit, prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, la data de 7 iunie 2004, în jurul orei 17,20, partea vătămată R.A.M., în timp ce se întorcea de la serviciu, pe strada Ștefan Mihăilescu, a fost îmbrâncită de inculpatul U.I.N., care i-a smuls de la gât telefonul mobil, după care a fugit și s-a urcat într-un tramvai, după care a fost urmărit vreo 50-70 m, de către martorul D.F.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul U.I.N., prin care a criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei și a solicitat reducerea acestei pedepse sub minimul special, prevăzut de lege, luându-se în considerare circumstanțele personale, respectiv comportarea sinceră în cursul procesului, avea un loc de muncă, la data comiterii faptei, are 2 copii minori, în întreținere, precum și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 241 din 6 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus detenția preventivă a acestuia, a menținut arestarea preventivă și l-a obligat la 900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariu pentru avocatul din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a reiterat motivul din apel, referitor la greșita individualizare a pedepsei.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate, care este în cuantum minim.
Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va fi respins, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive la zi.
S-au văzut și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3367/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3346/2005. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
