ICCJ. Decizia nr. 3417/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1630 din 20 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.I.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 27 august 2004 la zi.
S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
Instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 27 august 2004, în jurul orelor 10,00, inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate un lănțișor din aur, în timp ce se aflau pe strada Dealul Tugulea, sector 6. Alertați de strigătele părții vătămate martorii B.C., A.E.V. și S.G. au pornit în urmărirea inculpatului și l-au imobilizat găsindu-i în buzunarul pantalonilor lănțișorul din aur, ce a fost restituit părții vătămate.
Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei.
Cu privire la individualizarea pedepsei s-a considerat că sunt incidente dispozițiile legale referitoare la circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpatul a avut, înainte și după săvârșirea infracțiunii, o comportare socială și familială bună.
împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel solicitând să se facă aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 121/ A din 17 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva sentinței penale sus menționate.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de împrejurările săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, situația familială dificilă, precum și faptul că prejudiciul este recuperat, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond și cea de apel au aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât modul și mijloacele de săvârșire a faptei cât și circumstanțele personale ale inculpatului (în vârstă de cca. 18 ani la momentul săvârșirii faptei, a frecventat cursurile școlare până în anul 2000 având o situație școlară și o comportare bună, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale). în raport de aceste date, având în vedere și faptul că din toată comportarea sa anterioară săvârșirii faptei deduse judecății (după moartea mamei sale inculpatul și-a ajutat familia lucrând ca zidar alături de tatăl său) nu rezultă indicii de periculozitate sau alte atitudini cu caracter negativ sau antisocial, instanțele au apreciat în mod justificat că se pot reține circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și, pe cale de consecință, au aplicat o pedeapsă privativă de libertate într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, care poate asigura realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceleași considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată recurentului - inculpat de către instanța de fond este bine dozată și că nu sunt motive pentru o nouă reducere a acesteia.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3423/2005. Penal. Strămutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 3389/2005. Penal → |
|---|
