ICCJ. Decizia nr. 3454/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 125/ F din 2 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petenta G.N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 2815 din 9 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr. 11142/2004, s-a declinat în favoarea acestei instanțe cererea de întrerupere a executării pedepsei, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., formulată de petenta G.N., condamnată la 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 369/2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4009/2003 și deținută în Penitenciarul Rahova.
Pentru soluționarea cauzei, venită prin declinare, Tribunalul București a încuviințat efectuarea anchetei sociale privind familia condamnatei.
Din ancheta socială a rezultat că: petenta are 2 copii din concubinaj, minorii locuiesc cu tatăl lor în imobilul proprietatea bunicilor paterni, din Oltenița, are venituri rezultate din ajutorul social în cuantum de 1.725.000 lei și venituri ocazionate din munci temporare, iar minorii sunt în întreținerea tatălui de la despărțirea, în fapt, din iulie 2002, înaintea arestării petentei.
Având în vedere că petenta a solicitat întreruperea executării pedepsei, pentru a-și duce minorii la tatăl lor, iar din ancheta socială, a rezultat că minorii sunt deja în îngrijirea și întreținerea tatălui lor, încă înaintea arestării petentei, tribunalul a constatat neîntemeiată cererea, neexistând împrejurări speciale care să determine consecințe grave asupra familiei sale în cazul continuării executării pedepsei.
împotriva sentinței a declarat apel condamnata criticând-o pentru netemeinicie și a solicitat casarea hotărârii și admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul apreciind că motivul invocat de condamnată în cererea sa nu este real, iar pe de altă parte s-a considerat că în mod corect a decis instanța de fond, în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de condamnată care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență motivele invocate în cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Din cuprinsul referatului de anchetă socială efectuată în cauză rezultă că cei doi minori rezultați din conviețuirea condamnatei cu numitul P.A. au rămas în îngrijirea acestuia începând cu anul 2002 când cei doi concubini s-au despărțit, anterior datei la care condamnata a fost arestată.
Mai rezultă, de asemenea, că tatăl copiilor împreună cu aceștia locuiesc într-un imobil proprietatea bunicilor paterni, iar pentru întreținerea minorilor beneficiază de ajutor social, realizând și venituri din prestarea unor munci ocazionale.
Se mai precizează faptul că anterior arestării condamnatei aceasta nu s-a preocupat de îngrijirea copiilor săi și nu a contribuit în vreun fel la cheltuielile ocazionate de creșterea lor.
Așa fiind, hotărârile instanțelor de fond și de apel prin care s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnată sunt corecte, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., temei invocat în susținerea cererii sale de către condamnați.
Ca urmare, pentru considerentele arătate recursul declarat este nefondat, afirmațiile recurentei sunt nesusținute de probele existente la dosar, astfel încât recursul va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3329/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3295/2005. Penal → |
|---|
