ICCJ. Decizia nr. 3295/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 384 din 19 ianuarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. 1537/2003 au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații P.M. și C.S.S.M. împotriva sentinței penale nr. 56 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul penal nr. 1812/2002.
S-a casat parțial sentința penală susmenționată, după cum urmează:
- Referitor la dispozițiile de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a inculpatei P.M., pentru patru infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); a inculpatei G.V.C., pentru cinci infracțiuni de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 25, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și a inculpatului G.F., pentru patru fapte de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 25, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- La aplicarea art. 33 lit. a) și art. 81 C. pen., privind pe inculpata P.M. și la omisiunea grațierii, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a pedepselor de câte un an închisoare, aplicate aceleiași inculpate pentru două infracțiuni prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., precum și a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei C.S.S.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- La omisiunea aplicării art. 334 C. proc. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatei S.M., prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la pedeapsa închisorii aplicate;
- La aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen., privind pedepsele complementare a interzicerii unor drepturi inculpaților G.F. și G.V.C.;
1. în ceea ce privește pe inculpata P.M.:
în baza art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnată inculpata la câte 4 ani închisoare (pentru patru infracțiuni) și s-a constatat că acestea au fost grațiate în întregime, condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat că cele două pedepse de câte un an închisoare, aplicate inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., sunt grațiate în întregime, condiționat.
Au fost puse în vedere inculpatei prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a înlăturat aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de câte 2 ani închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și s-a dispus ca inculpata P.M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din această pedeapsă durata arestării preventive de la 29 mai 2002 până la data punerii în libertate.
2. în ce-i privește pe inculpații G.V.C. și G.F.:
în baza art. 25, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), au fost condamnați ambii inculpați la câte 4 ani închisoare, 8 inculpata G.V.C., pentru cinci fapte și inculpatul G.F. pentru patru fapte) și a constatat că pedepsele aplicate sunt grațiate în întregime, condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Au fost puse în vedere inculpaților prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002, aceștia urmând să execute pedepsele rezultante de câte 12 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) și art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., iar inculpata G.V.C. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat, totodată că, pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o urată de 5 ani inculpaților G.V.C. și G.F. au fost aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.
S-a menținut dispoziția de arestare a acestor inculpați.
3. în ce o privește pe inculpata C.S.S.M.:
S-a constatat că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), este grațiată în întregime, condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Au fost puse în vedere inculpatei prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
4. în ce o privește pe inculpata S.M.:
în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., reținută în rechizitoriu, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnată inculpata la 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au respins recursurile declarate de inculpații G.F., G.V.C. și S.M. și au fost obligați la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatei C.S.S.M. a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, înalta Curte, în ceea ce o privește pe inculpata C.S.S.M. a reținut următoarele:
Inculpata C.S.S.M. a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât prin mențiunea pusă pe dovada de comunicare a hotărârii că nu declară apel, precum și rezoluția pusă în sensul că se poate întocmi proces-verbal de punere în posesie nu a adus atingere ordinii de drept, că nu putea să-și reprezinte caracterul fraudulos al hotărârii judecătorești, fiind și în eroare de fapt.
în subsidiar a solicitat a se dispune achitarea în baza art. 181C. pen., pentru lipsa de pericol social a faptei comise, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859pct. 12 și 171 C. pen.
înalta Curte a considerat că nu sunt întemeiate criticile recurentei inculpate, reținând că în raport cu funcția ce o deținea, de șef al serviciului juridic al primăriei sector 6, știa că, potrivit atribuțiilor de serviciu, competența de a participa în proces și de a exercita ori nu căile de atac în speță revenea Consiliului General al municipiului București.
Pe de altă parte inculpata nu a verificat situația juridică a terenului și deși nu s-a înregistrat cu lucrarea respectivă în evidențele primăriei a făcut mențiune pe dovada de comunicare, că nu declară apel și a aplicat ștampila dând caracter de oficialitate, încălcând astfel cu bună știință prevederile legale.
De asemenea, inculpata fără temei a învederat că a fost în eroare deoarece a avut în vedere buna-credința a judecătorului în pronunțarea hotărârii și aceasta justifică prezumția că este temeinică și legală, întrucât verificarea dosarului și exercitarea căii de atac, nu au în vedere astfel de considerente.
Nu sunt aplicabile nici revederile art. 181C. pen., în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii comise și prejudiciile produse.
Astfel, s-a menționat că recursul inculpatei urmează însă a fi admis și a se constata că pedeapsa aplicată este grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
împotriva acestei decizii condamnata C.S.S.M. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
în motivarea contestației, contestatoarea condamnată a arătat că prin decizia contestată a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.
Totodată s-a menționat că la termenul din data de 5 ianuarie 2005, când a fost judecată cauza, procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii față de contestatoare, procedura efectuându-se prin afișare a consiliile locale ale sectoarelor 3 și 5, nicidecum la adresa de domiciliu sau la sediul profesional, declarat de ea la baroul București. Din cursul anului 2003 locuiește la adresa indicată în contestația formulată, respectiv comuna Chiajna-Roșu, județul Ilfov și deși rezulta din înscrisurile de la dosar că este avocat la Baroul București, instanța nu a înștiințat-o prin serviciul personal, invocând dispozițiile art. 177 alin. (1) și (7) C. proc. pen., apreciind că este admisibilă în principiu contestația formulată, solicitând admiterea contestației și desființarea deciziei contestat în ceea ce privește condamnarea sa.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că fapta de a renunța la apel împotriva unei hotărâri judecătorești nu se circumscrie abuzului în serviciu, deoarece nici în fișa postului și nici în Regulamentul de funcționare al primăriei sectorului 6 cu privire la serviciul juridic nu erau stipulate norme cu privire la modul de renunțare sau promovare al căilor de atac, referitor la avizul dat acesta avea caracter consultativ, neavând putere asupra deciziei comisiei, considerând că cele două acte comisive reținute în instanță în sarcina sa ca fiind constitutive elementului obiectiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice nu puteau să ducă, prin ele însele la rezultatul infracțional, că nu există legătură de cauzalitate între actul comisiv și rezultatul socialmente periculos, făcând și alte precizări, iar cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, că din nici o probă a dosarului nu rezultă ca ar fi acționat cu vinovăție.
Contestatoarea a solicitat admiterea pe fond a contestației, anularea deciziei, iar în ceea ce privește condamnarea sa a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea sa, deoarece lipsește un element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu.
Pe de altă parte solicită a se avea în vedere faptul că modul și mijloacele de săvârșire a faptei nu au depășit sfera mijloacelor comune, iar fapta nu este rezultatul încălcării unor atribuții sau sarcini de serviciu exprese, astfel că fapta sa nu impune cu necesitate aplicarea unei pedepse, întrucât nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând a se face aplicarea art. 181C. pen. și a se dispune o sancțiune prevăzută de art. 91 C. pen.
La termenul din 19 mai 2005 a lipsit contestatoarea fiind reprezentată de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu, la dosarul cauzei neexistând nici o cerere din partea contestatoarei de imposibilitate de prezentare la termen, ca, de altfel, nici o delegație a vreunui apărător ales, ca urmare a amânării la un termen anterior a dosarului, respectiv la data de 31 martie 2005, față de cererea depusă în sensul acordării unui termen pentru angajare apărător, potrivit mențiunii din încheierea de ședință de la data arătată.
Astfel, a fost acordat cuvântul părților asupra contestației în anulare, apărătorul din oficiu punând concluzii de admitere a contestației formulate, celelalte concluzii, fiind consemnate în încheierea de la 19 mai 2005 ce face parte din prezenta decizie, deoarece a fost amânată pronunțarea.
Ulterior, prin registratura înaltei Curți de Casație și Justiție a fost primită și înregistrată sub nr. 21195 la data de 20 mai 2005 o cerere formulată de contestatoare prin care solicita repunerea cauzei pe rol, deoarece apărătorul ales, domnul avocat C.I. a fost în imposibilitate de prezentare la termenul fixat la data de 19 mai 2005, așa cum reiese din adeverința eliberată de Baroul București, fiind delegat la o reuniune internațională, acesta fiind angajat în data de 18 mai 2005, neavând timp pentru pregătirea apărării, anexând împuternicirea avocațială, precum și adeverința de imposibilitate de prezentare pentru motivul arătat.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea C.S.S.M. în raport cu motivele invocate în scris și temeiul precizat, respectiv art. 386 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza dosarului nr. 1537/2003 în care a fost pronunțată decizia nr. 384 din 19 ianuarie a înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor declarate, printre care și al inculpatei C.S.S.M. ce face obiectul prezentei contestații în anulare rezultă că se află o cerere din partea inculpatei care menționează expres că nu mai locuiește la adresele indicate în dosar, solicitând ca toate citațiile și actele procedurale să-i fie comunicate la adresa din București, Splaiul Independenței.
Din verificarea încheierii de ședință de la 10 noiembrie 2004 în dosarul menționat rezultă că a fost amânată judecarea cauzei pentru termenul din 5 ianuarie 2005, motivul fiind dat de lipsa de procedură cu inculpata C.S.S.M., iar în citativul aceleiași încheieri au fost indicate adresele unde urma să fie citată inculpata, respectiv București, str. Calea Călărași, București, str. Cernișoara, București, str. Splaiul Independenței București, prin afișare la Consiliul Local sector 5, București, prin afișare la Consiliul Local sector 3, București, sector 6, str. Calea Călărași.
Au fost depuse la dosar dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta inculpată de la adresele indicate, cât și prin afișare.
La termenul de la 5 ianuarie 2005 recurenta inculpată a lipsit, fiind reprezentată de domnul avocat T.I., apărător desemnat din oficiu, așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință de la acel termen, în care au fost consemnate dezbaterile, amânându-se pronunțarea pentru data de 19 ianuarie, când a și fost dată decizia arătată.
înalta Curte consideră că pentru termenul din 5 ianuarie 2005 procedura de citare cu recurenta inculpată C.S.S.M. nu a fost îndeplinită la adresa indicată chiar de aceasta, pentru a i se comunica actele procedurale, respectiv București, Splaiul Independenței, deoarece a fost menționat eronat sectorul 3 în loc de sectorul 5, potrivit citativului încheierii arătate, iar pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru adresa respectivă apare o rectificare a mențiunii sectorului.
Așadar, în ceea ce o privește pe recurenta inculpată C.S.S.M., judecarea cauzei, respectiv a recursului acesteia a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor de citare, respectiv art. 38511 alin. (1), cu referire la art. 291 alin. (1) C. proc. pen., ambele condiții cumulative impuse de ultima normă procedurală nefiind îndeplinite, atât citarea cât și procedura de îndeplinire fiind viciate, recurenta lipsind, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri sancționate cu nulitatea.
înalta Curte consideră criticile contestatoarei în raport cu temeiul invocat, respectiv art. 386 lit. a) C. proc. pen., ca fiind întemeiate numai prin prisma argumentelor menționate.
Așadar, nu putea fi reținută apărarea contestatoarei privind incidența dispozițiilor art. 177 alin. (1) C. proc. pen., deoarece citarea la adresa locului său de muncă, prin serviciul personal are loc numai dacă nu se cunoaște adresa inculpatului.
Or, în cauza aflată în recurs, chiar recurenta a indicat adresa unde urmau să-i fie comunicate actele procedurale, potrivit cererii, astfel că nu se impunea citarea acesteia la Baroul București, prin serviciul personal.
Totodată, înalta Curte față de cererea de repunere pe rol a prezentei cauze formulată de contestatoare până la pronunțare, consideră că aceasta nu putea fi avută în vedere, deoarece nici până la data judecării și nici chiar în ziua judecății nu exista la dosar nici o cerere de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a contestatoarei sau existența vreunei delegații a avocatului ales, deși exista o obligație de diligență din partea părții care nu se poate prezenta de a înștiința anterior termenului motivul neprezentării, precum și faptul că avea angajat avocat.
înalta Curte apreciază faptul că la data judecării contestației în anulare au fost respectate toate garanțiile procesuale ale contestatoarei, atât în ceea ce privește procedura de citare la toate adresele indicate, dispunându-se prin rezoluție chiar de la primirea cererii, citarea, apărarea fiind asigurată de un avocat desemnat din oficiu, care a pus concluzii de admitere a contestației formulate.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 392 alin. (1) C. proc. pen., va admite contestația în anulare formulată de contestatoarea C.S.S.M., va desființa decizia penală nr. 384 din 19 ianuarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, în limitele sesizării prin contestația în anulare formulată și va stabili termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților, la 30 iunie 2005.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200.000 lei, a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3454/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3157/2005. Penal → |
|---|
