ICCJ. Decizia nr. 3573/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 2641 din 17 iunie 2004, Judecătoria Craiova a respins cererea condamnatului S.F. privind schimbarea locului de muncă, ca modalitate de executare a pedepsei, iar în baza art. 869alin. (3) C. pen., a admis sesizarea biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Craiova și a dispus în consecință, revocarea executării la locul de muncă, ca modalitate de executare a pedepsei, iar în baza art. 869alin. (3) C. pen., a admis sesizarea biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Craiova și a dispus, în consecință, revocarea executării la locul de muncă a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului, prin sentința penală nr. 3590/1999 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și executarea acesteia în regim de detenție, potrivit art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a hotărî astfel, instanța de executare a avut în vedere referatul întocmit de biroul executări penale, din care rezultă că respectivul condamnat S.F. s-a sustras de la executarea pedepsei la locul de muncă, unitatea fiind SC G. SRL Constanța, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 869pct. 3 C. pen.
Pe parcursul soluționării sesizării biroului executări penale, condamnatul a formulat o cerere prin care a solicitat schimbarea locului de muncă, în sensul de a se dispune ca executarea pedepsei de 2 ani închisoare, să se facă la SC G. Total SRL Constanța, întrucât societatea inițială se află în stare de dizolvare.
împotriva sentinței a formulat apel condamnatul S.F., fără însă să invoce în scris vreun motiv.
Prin decizia penală nr. 714 din 20 octombrie 2004, Tribunalul Dolj a respins, ca nefondat, apelul apreciind că soluția instanței de executare este legală și temeinică.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a susținut că în cauză s-a făcut o aplicare greșită a legii, nejustificându-se dispoziția de revocare a executării pedepsei la locul de muncă.
Prin decizia penală nr. 363 din 7 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat cu motivarea că, în cauză s-au făcut dovezi suficiente din care rezultă că respectivul condamnat nu s-a prezentat la locul de muncă, unde a fost emis mandatul de executare, astfel că, justificat s-a revocat executarea pedepsei.
împotriva acestor hotărâri definitive a declarat un nou recurs condamnatul.
Recursul este inadmisibil:
Condamnatul a folosit o cale de atac care nu este prevăzută de lege, nefiind permis recursul la recurs.
Pe de altă parte, hotărârea atacată a intrat în puterea lucrului judecat, așa încât, nu mai poate fi atacată pe căile ordinare prevăzute de lege.
în atare condiții, recursul declarat este inadmisibil, urmând a fi respins în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3470/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3505/2005. Penal → |
|---|
