ICCJ. Decizia nr. 353/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 353/2005
Dosar nr. 6348/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1134 din 16 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.L. la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b( C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
Potrivit art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 278 din 2 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 5116/2000 a Curţii Supreme de Justiţie şi a contopit restul rămas neexecutat de 847 de zile din pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat graţierea pedepsei de 4 milioane amendă aplicată prin sentinţa penală nr. 208 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute şi această pedeapsă alături de pedeapsa din prezenta cauză, astfel încât inculpatul să execute în final 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 4 milioane lei amendă penală.
S-a dispus conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscarea a 10 comprimate de metadonă, iar potrivit art. 17 alin. (2) din aceeaşi lege, suma de 20.000 lei depusă la C.E.C.
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
La 27 februarie 2004, pe baza informaţiilor obţinute de la denunţătorul N.S., B.C.C.O.A. a organizat o acţiune de flagrant pentru prinderea persoanelor care comercializează droguri în zona Calea Griviţei.
În acest sens, după consemnarea seriilor a 5 bancnote de 100.000 lei şi 10 de 50.000 lei, denunţătorul a înmânat suma de 1 milion lei fratelui inculpatului (faţă de care s-a disjuns cauza) primind în schimb 4 doze de heroină, predate imediat organelor de poliţie.
În baza autorizaţiei din 25 februarie 2004, organele de poliţie au descins la locuinţa inculpatului unde urmare percheziţii efectuate s-au găsit 4 seringi tip insulină în care se aflau urme de heroină şi 19 comprimate de metadonă, aparţinând fratelui inculpatului (consumator de droguri).
Asupra inculpatului s-au găsit banii înseriaţi, iar inculpatul a recunoscut modul în care trafica drogurile.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei aplicate, invocând comportamentul sincer, vârsta tânără şi posibilitatea de a se reeduca.
Prin Decizia penală nr. 776 din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpat, casând sentinţa pronunţată numai cu privire la înlăturarea dispoziţiilor privind măsura confiscării celor 10 comprimate de metadonă care aparţineau fratelui său.
Şi împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând instanţei reducerea pedepsei în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând probatoriul administrat în cauză, constată că instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt, făcând o încadrare juridică legală şi o justă individualizare a pedepsei.
Apărarea inculpatului, în sensul necesităţii reducerii pedepsei aplicate nu este întemeiată şi urmează a fi înlăturată, ca atare.
Instanţele, la individualizarea pedepsei, au ţinut cont de pericolul social deosebit de ridicat al faptelor comise, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, antecedentele penale, cantitatea de drog comercializată, poziţia nesinceră a acestuia, pedeapsa aplicată fiind necesară prevenirii educării şi reinserţiei inculpatului în societate, încât reducerea pedepsei nu se justifică.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Va computa din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2004 la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 776 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 27 februarie 2004 la 17 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 329/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 357/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
