ICCJ. Decizia nr. 329/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 329/2005
Dosar nr. 3529/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309 din 2 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, după respingerea cererilor formulate de inculpaţii M.I. şi V.M. de schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat a dispus condamnarea inculpaţilor:
M.I. la 12 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
V.M. la 10 ani de închisoare;
Ş.I. la 15 ani de închisoare şi expulzarea sa în Republica Moldova;
R.G. la 12 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare ce i-a fost aplicată acestui inculpat, prin sentinţa penală nr. 1195 din 9 octombrie 2002 de un an şi 9 luni închisoare, sentinţă pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, urmând ca R.G. să execute 12 ani de închisoare.
Totodată, în baza art. 116 C. pen., i s-au interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 188 din Legea nr. 3/1978 au fost obligaţi inculpaţii în solidar la 56.870.940 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon şi la 22.748.376 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă cu dobânda aferentă.
În sfârşit în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 50 milioane lei daune morale către partea civilă V.C. şi 150 milioane lei despăgubiri civile către aceeaşi parte civilă şi la un milion lei despăgubiri civile către partea civilă P.N., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 30 noiembrie 2002, inculpaţii în timp ce consumau băuturi alcoolice au hotărât să se deplaseze cu căruţa inculpatului R.G., pentru a sustrage coceni de porumb.
În aceste condiţii, în jurul orelor 18,00, au pătruns în curtea imobilului părţii vătămate V.C. prin escaladarea gardului de sârmă şi au sustras doi saci de porumb pe care i-au dus în căruţă.
Inculpatul V.M. cu o scândură ruptă din hambar a omorât câinele aflat în gospodărie moment în care a intrat partea vătămată.
În aceste condiţii acelaşi inculpat a lovit partea vătămată cu o scândură în zona capului, doborând-o la pământ.
În continuare ceilalţi trei inculpaţi au lovit-o cu picioarele peste corp.
Apoi prin forţarea uşii, inculpaţii au intrat în locuinţa de unde au sustras un aragaz cu butelie, un ceas de perete, un topor, mai multe scule şi o găleată iar din curte trei găini şi un porumbel.
Ulterior comiterii faptei, inculpaţii s-au întâlnit la domiciliul inculpatului R.G., după ce în prealabil inculpatul V.M. a ascuns aragazul sub nişte ţevi de termoficare, iar pe câmp butelia, un sac de porumb, ceasul şi găleata cu scule de către inculpatul R.G.
A doua zi când inculpaţii s-au întors la locul unde au ascuns bunurile, pentru a le recupera, au fost surprinşi de organele de poliţie.
S-a mai reţinut că partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune", pneumotorax stâng, emfizem subcutanat, fracturi costale multiple la nivelul hemitoracelui stâng, fractura cu deflorare femur stâng, necesitând cca. 120 de zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul M.I., a invocat nulitatea absolută a declaraţiilor date în faza de urmărire penală, întrucât nu a fost asistat de apărător, că hotărârea nu a fost pronunţată în şedinţă publică, fiind amânată pronunţarea şi că poate fi condamnat pentru infracţiunea de furt, pe care o regreta.
Inculpatul V.M. şi Ş.I. au cerut admiterea apelului, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei fiind încălcate prevederile art. 357 C. proc. pen.
V.M. a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt calificat, cu redozarea corespunzătoare a pedepsei.
Ş.I. a susţinut că nu a fost asistat de un translator.
R.G. a susţinut că nu a participat la săvârşirea faptei, fiind la cca. 200-300 m de locul faptei şi ca atare achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi exonerarea sa de plata cheltuielilor către partea civilă, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 379/ A din 20 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii.
Prin motivele de recurs inculpaţii M.I., Ş.I. şi V.M. au susţinut nulitatea absolută a declaraţiilor date în faza de urmărire penală, întrucât nu au fost asistaţi de apărători.
Totodată, s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat şi pe cale de consecinţă reducerea pedepselor.
Inculpatul R.G. a cerut în principal achitarea motivat de faptul că nu a participat la comiterea vreunei infracţiuni, iar în subsidiar, condamnarea sa pentru infracţiunea de complicitate la furt.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 5, 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că, recursurile sunt nefondate.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se constată din actele şi lucrările dosarului, rezultă că în această fază procesuală, inculpaţii au fost asistaţi de apărătorii: D.G. (pentru inculpatul R.G.), M.A. (pentru inculpaţii M.I. şi V.M.) şi B.M. (pentru inculpatul Ş.I.).
Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt calificat, Curtea constată că solicitările inculpaţilor sunt neîntemeiate.
Declaraţiile date de partea vătămată confirmă faptul că a fost lovită în zona capului, fiind doborâtă la pământ.
Raportul de expertiză medicală a stabilit că partea vătămată a suferit fracturi etajate de femur stâng şi fracturi costale multiple la nivelul hemitoracelui stâng, leziuni ce i-au pus viaţa în pericol
Or, multitudinea loviturilor cu pumnii şi picioarele, poziţionarea acestora pe corp, demonstrează că au fost aplicate de mai multe persoane.
De altfel chiar inculpatul Ş.I. în declaraţia dată, arată în mod detaliat cum şi ceilalţi inculpaţi „l-am lovit cu picioarele în stomac, acesta fiind doborât la pământ".
Astfel acţiunea inculpaţilor de a aplica multiple lovituri părţii vătămate, lăsând-o în stare de inconştienţă cu scopul de a sustrage bunurile arătate din gospodăria şi locuinţa acesteia, realizează conţinutul complex al infracţiunii de tâlhărie.
Evident că, agresiunea deosebit de violentă asupra părţii vătămate a fost determinată de împrejurarea neprinderii lor la momentul sustragerii bunurilor, acţiunea de lovire iniţiată pentru a nu fi împiedicaţi de a sustrage în continuare şi pentru a-şi asigura scăparea.
Totodată, şi nu în ultimul rând, contradictorialitatea declaraţiilor inculpaţilor şi încercarea acestora de a plasa vina în sarcina celuilalt, demonstrează vinovăţia acestora.
Chiar şi în ipoteza în care numai unul din inculpaţi ar fi aplicat lovituri, iar ceilalţi au sustras bunurile, se impune reţinerea coautoratului, deoarece complexitatea infracţiunii de tâlhărie, impune reţinerea acesteia şi în cazul în care unul din inculpaţi realizează acţiuni în sfera elementului material al infracţiunii de furt, iar ceilalţi aplică doar violenţe.
Astfel, motivul invocat de inculpatul R.G., în sensul achitării sale este neîntemeiat şi va fi înlăturat, ca atare.
Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de gravitatea faptei şi datelor ce caracterizează persoana inculpaţilor, încât pedepsele orientate spre mediu sunt necesare pentru prevenirea, educarea şi reinserţia acestora în societate încât reducerea nu se justifică.
Pe cale de consecinţă, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Se vor deduce din pedepsele aplicate, durata arestării preventive pentru fiecare inculpat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I., V.M., R.G. şi Ş.I. împotriva deciziei penale nr. 379/ A din 20 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaţilor M.I., R.G. şi Ş.I. de la 31 decembrie 2002 la 17 ianuarie 2005, iar pentru inculpatul V.M. de la 6 ianuarie 2003 la 17 ianuarie 2005.
Obligă pe inculpatul M.I. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurenţii inculpaţi V.M., R.G. şi Ş.I. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 353/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
