ICCJ. Decizia nr. 357/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 357/2005
Dosar nr. 4385/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 581 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul V.S. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului V.S. pe durata termenului de încercare, prevăzută de art. 282 C. pen., respectiv de 3 ani şi 6 luni.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 44 din 11 septembrie 2003 emis de Tribunalul Galaţi, dacă nu este arestat în altă cauză.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.S. perioada arestării preventive de la 11 septembrie 2003 până la data punerii efective în libertate.
A condamnat pe inculpatul P.V. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului P.V. pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani şi 6 luni.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.G., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., în referire la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 181 C. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului N.G. sancţiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 2.000.000 lei.
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul U.D. (la data de 18 iulie 2003, împreună cu inculpatul P.V.) din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. şi în baza acestei noi încadrări juridice a faptei l-a condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, reţinând în favoarea acestuia dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în referire la art. 76 lit. e) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului U.D. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 2 ani şi 2 luni.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul U.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., în referire la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. (faptă comisă la data de 18 iulie 2003, împreună cu inculpatul N.G.).
În baza dispoziţiilor art. 181 C. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului U.D. sancţiunea administrativă cu amendă în cuantum de 2.000.000 lei.
În baza dispoziţiilor art. 255 alin. (4) C. pen., în referire la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpatul V.S. în folosul statului suma de 4.000.000 lei.
A dispus restituirea către inculpatul V.S. a sumei de 12.000.000 lei consemnată la C.E.C. Galaţi conform recipisei seria L nr. 65/21336010 (din 11 septembrie 2003).
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ziua de 18 iulie 2003, inculpatul N.G., în calitate de manipulant, în timp ce distribuia laptele împreună cu inculpatul U.D., în calitate de şofer, conform contractului dintre firma ai cărei angajaţi erau şi SC I.S. SA Galaţi, s-a hotărât să sustragă fier din combinat, pentru a-l valorifica la punctele de colectare, sens în care a coborât din maşină şi a luat dintr-un conteiner mai multe bucăţi de fier pe care, cu acordul inculpatului U.D., le-a urcat în maşina de lapte.
În aceeaşi zi, după mai multe încercări nereuşite, inculpatul P.V. l-a convins pe inculpatul U.D. să-l ajute, contra sumei de 500.000 lei, să scoată din combinat 12 rulmenţi, sustraşi de el, în timp, pe care i-a încărcat în maşina de lapte.
La punctul de control, înainte de ieşirea din combinat, în autocamion s-au găsit cei 12 rulmenţi şi fierul încărcat de inculpatul N.G., ocazie cu care au început cercetările la Postul de Poliţie S..
Aflând despre această situaţie, inculpatul V.S., maistru la SC I.S. SA, a oferit suma de 4.000.000 lei unor funcţionari ai firmei S.W.B.C. Galaţi pentru aceştia să nu dea curs întocmirii unor acte de constatare a unei infracţiuni de furt comisă în dauna SC I. Galaţi de către inculpatul P.V., acte ce trebuiau îndeplinite de aceştia în virtutea atribuţiilor lor de serviciu.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor T.P.C., U.L., U.M., C.T. şi M.V., procesul verbal întocmit de lucrătorul de poliţie din cadrul Serviciului de Poliţie S. cu ocazia găsirii celor 12 rulmenţi şi a bucăţilor de fier, procesul verbal de confruntare dintre M.V. şi inculpatul P.V.
În faza de cercetare judecătorească, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, mai puţin inculpatul P.V., care şi-a menţinut poziţia procesuală de nerecunoaştere din faza de urmărire penală, iar inculpatul V.S., făcând precizarea că nu le-a oferit agenţilor de pază întreaga sumă de bani pe care o avea asupra sa, ci s-a oferit „să-i cinstească".
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi, care prin Decizia penală nr. 318/ A din 31 mai 2004 a reţinut că instanţa de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor şi a individualizat corespunzător pedepsele aplicate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 şi 171 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri atacate şi:
- schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul P.V. în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor P.V. şi U.D., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante;
- schimbarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor V.S. şi P.V. prin înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.;
- condamnarea inculpaţilor N.G. şi U.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) C. pen. şi respectiv art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) din acelaşi cod şi aplicarea unor pedepse privative de libertate în regim de executare.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de furt în forma continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Astfel, deşi inculpatul P.V. nu a recunoscut săvârşirea faptei nici pe parcursul urmăririi penale şi nici în timpul cercetării judecătoreşti, din materialul probator aflat la dosar, respectiv prin coroborarea declaraţiilor martorului C.T., cu declaraţiile inculpaţilor U.D. şi N.G., precum şi cu declaraţiile coinculpatului V.S. rezultă că inculpatul P.V. a sustras singur, în timp, rulmenţii pe care trebuia să-i înlocuiască şi i-a ţinut ascunşi în dulapul său.
Această operaţiune s-a derulat pe parcursul mai multor luni, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
În acest sens, încă din a doua jumătate a lunii iunie 2003, P.V. a început să-l roage pe inculpatul U.D. să-i scoată din S. cei 12 rulmenţi cu maşina de lapte, finalizându-se cu acceptul acestuia, contra sumei de 500.000 lei din data de 18 iulie 2003.
În susţinerea celor arătate este declaraţia inculpatului V.S. în care a precizat „cu privire la procedura de înlocuire a rulmenţilor arăt faptul că muncitorii care schimbau rulmenţii defecţi de la role, inclusiv P.V., care îndeplinea funcţia de şef de echipă, puteau să substituie într-o anumită perioadă de timp rulmenţii cei noi scoşi de la magazie şi să nu-i înlocuiască pe cei cu uzură mai mică. Eu nu puteam verifica ulterior acest aspect, deoarece rulmenţii montaţi pe role nu puteau fi văzuţi din exterior, întrucât sunt într-o casetă. În calitatea lui de şef de echipă, P.V. putea să ascundă unul sau doi rulmenţi în timpul reparaţiilor cu intenţia de a-i sustrage ulterior".
Relevantă este şi declaraţia inculpatului U.D., care arată că „începând cu data de 15 iunie 2003, de fiecare dată când duceam lapte în secţia L.B.C. eram abordat de un tânăr, despre care am aflat ulterior că se numeşte P.V., care îmi solicita să-l ajut cu maşina pe care lucrez să scoată nişte piese din S.. De fiecare dată l-am refuzat (..). În ziua de 18 iulie 2003 (..) am fost abordat din nou de P.V., care m-a rugat să-l ajut să-i scot din S. cu maşina mea de lapte mai multe piese. Deoarece mi-a promis că îmi dă suma de 500.000 lei, eu am acceptat să îl ajut".
Astfel cum a fost săvârşită fapta de către inculpatul P.V., se constată că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, în varianta agravantă, de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru a cărei existenţă se cere, pe de o parte ca furtul să fie săvârşit de două sau mai multe persoane, iar pe de altă parte ca făptuitorii să fi săvârşit fapta împreună, ci este vorba de infracţiunea de furt denumită şi „furt simplu", concretizată prin sustragerea de către inculpatul P.V., singur, a celor 12 rulmenţi de la combinatul S. Galaţi cu scopul de a şi-i însuşi pe nedrept, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) C. pen., infracţiunea consumându-se odată cu scoaterea bunurilor din sfera de dispoziţie a părţii vătămate, fără a avea acordul acesteia, respectiv atunci când inculpatul a luat rulmenţii destinaţi înlocuirii şi i-a depozitat în dulapul său din secţia L.B.C.
De asemenea, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât se constată că inculpatul, deşi a săvârşit la intervale diferite de timp aceeaşi acţiune, care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, respectiv sustragerea câte unui rulment, este şi firesc având în vedere greutatea acestora, precum şi faptul că erau înlocuiţi în timp şi nu toţi odată, se constată că această acţiune este săvârşită de inculpatul P.V. în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, respectiv aceea de a sustrage mai mulţi rulmenţi de la combinatul S. în scopul de a şi-i însuşi pe nedrept.
În ceea ce priveşte restul motivelor invocate în recursul parchetului, Curtea constată că atât instanţa de fond cât şi cea de control judiciar, în mod corect au reţinut în favoarea inculpatului U.D. circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., faţă de conduita bună a acestuia dinaintea săvârşirii infracţiunii şi de atitudinea sa sinceră de pe parcursul întregului proces penal, pedeapsa astfel stabilită fiind judicios individualizată.
Totodată, se constată faptul că nu se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor V.S. şi P.V. prin înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., întrucât faţă de pericolul social concret al faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, dar şi de persoana şi conduita inculpaţilor, aflaţi la primul impact cu legea penală, în mod corect s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea acestora.
În fine, se constată, că ambele instanţe în mod corect au reţinut că fapta inculpatului N.G. de a sustrage din incinta părţii vătămate SC I.S. SA Galaţi mai multe bucăţi de fier vechi în valoare de 596.000 lei ajutat fiind de inculpatul U.D., este prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., însă este lipsită în concret de gradul de pericol social al unei infracţiuni.
S-a avut în vedere prejudiciul modic, faptul că bunurile sustrase sunt lipsite de importanţă economică, au fost recuperate şi restituite părţii vătămate. De asemenea, s-a ţinut seama de persoana şi conduita inculpatului, care este muncitor, este căsătorit, are un copil minor în întreţinere şi se află la primul impact cu legea penală.
Pentru aceste considerente, just s-a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul N.G. prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, corect fiind dispusă achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., acestuia aplicându-i-se o sancţiune cu caracter administrativ în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (3) C. pen.
Pentru identitate de raţiune s-a reţinut că şi fapta inculpatului U.D., de a ajuta, prin asigurarea transportului, pe inculpatul N.G. să sustragă fier vechi în valoare de 596.000 lei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, atingerea adusă valorilor apărate de lege fiind şi în acest caz deosebit de redusă, inculpatul aflându-se, de asemenea, la primul impact cu legea penală, fiind căsătorit, angajat în muncă şi având vârsta de 61 de ani.
Ca atare, faţă de cele arătate, şi după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 318/ A din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe intimaţii inculpaţi V.S., P.V., N.G. şi U.D.
Casează Decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 581 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Galaţi, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul P.V. şi cuantumul pedepsei aplicate acestuia şi în rejudecare.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul P.V., din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) din acelaşi cod, în infracţiunea de furt în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) din acelaşi cod şi modifică pedeapsa aplicată acestuia, în sensul că o reduce de la un an şi 6 luni închisoare, la 10 luni închisoare.
Reduce termenul de încercare pentru inculpatul P.V. de la 3 ani şi 6 luni la 2 ani şi 10 luni.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Sumele de câte 600.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu pentru inculpaţii V.S., N.G. şi U.D., vor fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 362/2005. Penal. Art.248 c.pen. Recurs → |
|---|
