ICCJ. Decizia nr. 3604/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3604/2005
Dosar nr. 2610/2005
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5 din 29 martie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara T.E. împotriva rezoluţiei din 15 octombrie 2004 dată în dosarul nr. 135/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 18 ianuarie 2005, pe rolul Curţii de Apel Tg. Mureş se înregistrează cauza având ca obiect plângerea formulată de petiţionara T.E. împotriva rezoluţiei din 21 decembrie 2004 din dosarul nr. 983/VIII/2004 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş.
În plângerea astfel formulată petiţionara a invederat faptul că prin rezoluţia din 21 decembrie 2004 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş s-a respins plângerea pe care dânsa a înţeles să o formuleze împotriva rezoluţiei din 15 octombrie 2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.I., prim procuror de pe lângă Judecătoria Gheorghieni pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei şi că dânsa apreciază soluţiile date netemeinice şi nelegale deoarece nu se bazează pe o cercetare amănunţită şi obiectivă a cauzei.
În vasta motivare a plângerii formulate, petiţionara a invederat faptul că este reprezentantul legal al Fundaţiei S. (persoană juridică fondată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 21/1924 prin sentinţa civilă nr. 33/1996 şi are sediul în Gheorghieni), dar că este şi mandatara domnului J.P., reprezentant legal al F.S.H.H.R. din Olanda. S-a arătat că, în data de 28 octombrie 2003, prin contract de vânzare-cumpărare autentic având nr. 2788 fundaţia reprezentată de petiţionară a dobândit în proprietate terenul intravilan în suprafaţă de 1449 mp., situat administrativ în str. Marton Aron. Prin acest act la care petiţionara a făcut trimitere, a dobândit drept de proprietate asupra casei de locuit şi a anexelor situate pe acest teren fundaţia olandeză, dar totodată a operat şi ieşirea din indiviziune şi dezmembrarea ce impuneau a fi realizate pentru proprietarii celorlalte imobile ce erau edificate pe acest teren. S-a susţinut că pe acest teren pe care erau deja edificate construcţii, fundaţia olandeză dorea demolarea acestora şi edificarea unei noi clădiri care să aibă destinaţia de magazin de prezentare şi depozit, demers pentru care au fost realizate toate procedurile de obţinere a autorizaţiilor necesare. S-a susţinut că înainte de a depune documentaţia necesară pentru obţinerea autorizaţiilor necesare petiţionara a fost ameninţată de către ceilalţi doi proprietari că va fi împiedicată să construiască orice edificat şi că doamna M.C. a avertizat-o că fiica dânsei care este procuror, oricum va interveni şi bloca lucrările. Petiţionara a ţinut să invedereze faptul că aceste ameninţări s-au şi materializat în chemări ale sale în biroul prim-procuroului Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorghieni, respectiv în biroul doamnei procuror M.I. şi că în urma întâlnirilor repetate dintre dânsa şi prim-procuror au început şicanele împotriva sa şi formularea de reclamaţii repetate la autorităţile administrative ale oraşului Gheorghieni. S-a arătat că prim-procurorul de pe lângă Judecătoria Gheorghieni a ameninţat-o că îi va întocmi dosar penal pentru a-i opri astfel construcţia clădirii demarate pe terenul situat în Gheorghieni str. Marton. În urma demersurilor, astfel întreprinse de către intimată, organele abilitate au dispus sistarea lucrărilor de construcţii, astfel demarate, iar în urma litigiilor izbucnite pe cale judecătorească între petiţionară şi vecinii săi soluţionarea acestor litigii s-ar fi făcut în favoarea vecinilor săi (a fam. C.) ca urmare a intervenţiilor efectuate de către intimată direct judecătorilor investiţi cu soluţionarea respectivelor cereri. Petiţionara a înţeles să invedereze faptul că, de la începutul lunii septembrie 2004, ameninţările directe sau indirecte ale intimatei împotriva sa s-au intensificat, că la toate organele abilitate din raza Judeţului Harghita unde este chemată să dea diverse declaraţii i se spune că doamna prim-procuror insistă în rezolvarea situaţiei şi că prin aceste acte continue de hărţuire şi ameninţare exercitate de intimată este prejudiciată atât material cât şi moral. S-a mai invederat de petiţionară că rezoluţia ce înţelege să o conteste se bazează doar pe susţinerile nedovedite ale doamnei prim procuror, iar rezoluţia nebazându-se pe analizarea punctelor de vedere expuse de către părţile din prezenta cauză.
În final, petiţionara a solicitat ca în cauză să se facă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2781 pct. 2 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Instanţa investită cu soluţionarea plângerii, analizând-o, reţine că în urma efectuării actelor premergătoare în dosarul nr. 135/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş s-a emis la data de 15 octombrie 2004 rezoluţia prin care procurorul şef de secţie de la această unitate a Ministerului Public a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la M.I. prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorghieni, judeţul Harghita întrucât faptele imputate acesteia nu sunt prevăzute de legea penală. În această rezoluţie, astfel emis şi menţinută prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş din data de 21 decembrie 2004, s-au reţinut în esenţă că petiţionara T.E. a formulat plângere împotriva prim procurorului de pe lângă Judecătoria Gheorghieni deoarece aceasta prin atitudinea manifestată împiedică efectuarea unor lucrări de construire a unei hale de depozitare a mobilei transportate din Olanda la Gheorghieni pentru F.S.H.H.R. din Olanda. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că atât făptuitoarea cât şi vecinii ei au constatat că petiţionara prin construcţia ale cărei lucrări le-a demarat intenţionează să efectueze lucrări din sfera industrială a mobilei, fapt ce s-ar solda pentru vecini cu poluare fonică, chimică, etc. în condiţiile în care astfel de ateliere industriale sunt interzise ca amplasament în centrul oraşului Gheorghieni. S-a mai stabilit că litigiile purtate între petiţionară şi familia C. s-au purtat cu stricta respectare a dispoziţiilor procesual-civile române, imixtiunea făptuitoarei fiind exclusă şi că demersurile întreprinse de vecinii imobilului proprietatea petiţionarei, au fost întreprinse în calitatea lor de simpli cetăţeni faţă de organele administrative abilitate, organe administrative care au emis actele ce se impuneau faţă de reclamaţiile primite. Ca urmare a acestor aspecte reţinute procurorului căruia i s-a repartizat spre instrumentare plângerea a emis rezoluţia anterior menţionată, rezoluţie care aşa cum s-a mai menţionat a fost confirmată prin rezoluţia din 21 decembrie 2004, cu nr. 983/VIII/2004. Petiţionara în exercitarea dreptului său procesual consacrat şi garantat de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a înţeles să formuleze plângere împotriva acestei rezoluţii pentru motivele expuse în partea introductivă a prezentelor considerente.
Este de subliniat faptul că în urma atentei studieri a materialului probator aflat în dosarul nr. 135/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, se desprind următoarele concluzii:
Suspiciunile petiţionarei legate de faptul că datorită profesiei şi funcţiei pe care o ocupă intimata ar exercita demersuri ce frizează sfera penalului sunt nefondate. Actele premergătoare efectuate în cauză demonstrează că atât familia C. cât şi numita M.C. au demarat, pentru apărarea dreptului lor de proprietate, împotriva fundaţiei reprezentată de petiţionară demersurile ce se impuneau pentru ca aceasta să le permită o exercitare deplină a dreptului lor de proprietate (prin respectarea dreptului de servitute de trecere) şi pentru a obţine de la organele administraţiei locale toate avizele necesare pentru edificarea unui imobil care să adăpostească desfăşurarea unei activităţi productive. Acţiunile întreprinse de familia C. şi numita M.C., au fost întreprinse cu stricta respectare a legii în cauză nedovedindu-se în nici un mod faptul că intimata datorită funcţiei pe care o deţine ar fi exercitat faţă de petiţionară faptele pe care aceasta i le impută. Este imposibil de concluzionat în urma studierii actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii rezoluţiei criticate că ignorând regulile deontologice ce guvernează profesia de procuror şi obligaţiile instituite în sarcina unui magistrat prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004, intimata ar fi desfăşurat activităţile descrise de petiţionară expunându-se astfel rigorilor legii penale. Nici una din probele cauzei nu demonstrează că susţinerile petiţionarei au fundament real deoarece aceste acţiuni de hărţuire şi ameninţare ce ar fi fost exercitate de intimată nu există în materialitatea lor astfel de acţiuni nefiind incriminate de legea penală.
În mod corect procurorul care a instrumentat cauza a constatat că în cauză nu se poate dispune începerea urmăririi penale împotriva intimatei deoarece faptele imputate acesteia nu sunt prevăzute de legea penală. Această soluţie a procurorului ce a emis în dosarul nr. 135/P/2004 rezoluţia din data de 15 octombrie 2004 se impune a fi menţinută ea fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara T.E.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele premergătoare efectuate de procuror, reiese faptul că atât M.C. cât şi familia C. au demarat pentru apărarea dreptului lor la proprietate, acţiunile civile ce se impuneau.
Aceste acţiuni au fost întreprinse cu respectarea legii, în cauză nefăcându-se dovada că intimata în virtutea funcţiei ce o deţine, ar fi exercitat faţă de petiţionară faptele pe care aceasta i le impută.
Nici unul dintre actele administrate în cauză nu demonstrează faptul că susţinerile petiţionarei sunt reale, în mod corect prim procurorul care a instrumentat cauza, dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimată.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat petiţionara T.E. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obligat recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.E. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3589/2005. Penal. Art.249 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3617/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
