ICCJ. Decizia nr. 3589/2005. Penal. Art.249 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3589/2005
Dosar nr. 3843/2003
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra cererii de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul O.Şt.T. şi recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 214 din 9 iulie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul penal nr. 5247/2000, au fost condamnaţi inculpaţii astfel:
1. N.A.C., la un an închisoare, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); un an închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de folosirea la autoritatea vamală de documente falsificate, prevăzută şi pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de timp de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
2. G.D., la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.; un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.; 4 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru infracţiunea de folosirea la autoritatea vamală de documente falsificate prevăzută şi pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate, iar în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate cu privire la pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 637/1997 a Judecătoriei Deva, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în total inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare, cu pedeapsa complimentară mai sus arătată.
3. O.Şt.T., la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente falsificate, prevăzută şi pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
4. Şt.M.I., la 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente falsificate, prevăzută şi pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
5. J.E.I., la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente falsificate, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
6. B.O., la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
7. G.M.C., la 4 luni închisoare, pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de folosirea la autoritatea vamală de documente falsificate prevăzută şi pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
8. N.C.B., la 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru complicitate la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente falsificate, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale aplicate pe o perioadă de 5 ani.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
Au fost privaţi inculpaţii N.A.C., G.D., O.Şt.T., Şt.M.I., J.E.I. şi G.M.C. de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 noiembrie 1998 la 23 decembrie 1998, pentru inculpaţii N.A.C., G.D., O.Şt.T., Şt.M.I. şi de la 19 noiembrie 1998 la 23 noiembrie 1998, pentru inculpatul J.E.I.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate corpurile delicte înregistrate la poziţia nr. 68/1998 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara.
În baza art. 348 şi art. 445 C. proc. pen., au fost desfiinţate următoarele acte false: contractele de donaţie; contractele de acceptare a donaţiilor.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii B.O. şi G.D., în solidar, la plata sumei de 23.173.676 lei despăgubiri civile către Statul Român prin Ministerul Transporturilor, la plata sumei de 353.693.856 lei despăgubiri civile, pe inculpaţii N.A.C. şi G.D., în solidar, către Statul Român prin D.R.V. Arad, la plata sumei de 80.859.716 lei, în solidar, pe inculpaţii N.A.C., G.D. şi G.M.C., către Statul Român prin D.R.V. Arad, la plata sumei de 241.845.538 lei, în solidar pe inculpaţii O.Şt.T. şi Şt.M.I. către Statul Român prin D.R.V. Arad şi la plata sumei de 327.077.753 lei, pe inculpatul O.Şt.T. către Statul Român prin D.R.V. Arad.
Au fost infirmate procesele-verbale de aplicare a sechestrului din dosarul de urmărire penală.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 900.000 lei pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor G.M.C. şi O.Şt.T.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul N.A.C. a înfiinţat, la 28 ianuarie 1997 Asociaţia A., având ca obiect de activitate promovarea relaţiilor dintre tinerii din municipiul Deva, asociaţie politică non-profesională şi non-profit.
Legislaţia în vigoare prevedea pentru aceste asociaţii anumite facilităţi, printre care şi scutirea de taxe vamale la bunurile primite drept donaţii, cât şi posibilitatea înmatriculării de autovehicule aduse din străinătate, cu o vechime mai mare de 8 ani.
Inculpatul, cunoscându-se cu celălalt inculpat, G.D., au discutat despre aceste facilităţi şi au ajuns la concluzia că pot înscrie autoturisme deţinute de diferite persoane, autoturisme care în baza actelor cu care au fost aduse în ţară nu puteau fi înmatriculate şi nici scutite de taxe vamale. Pentru a realiza acest lucru, inculpaţii aveau nevoie de acte de donaţii din partea unor cetăţeni străini şi în acest sens în perioada mai – iunie 1998, au facilitat acte de donaţie prin aplicarea unei ştampile confecţionate de ei sau prin xerocopierea unei ştampile originale pe un text redactat de ei. Inculpaţii au întocmit şi alte documentaţii necesare înmatriculării, respectiv accept de donaţie, viză paşaport la intrare în ţară şi acestea falsificate şi cu documentele respective s-au deplasat la Vama Deva şi Registrul Auto Român pentru scutirea de taxe vamale şi verificarea autoturismelor în vederea stabilirii taxei de drum. Cei doi inculpaţi au înmatriculat în numele acestei asociaţii un număr de 17 autoturisme, cu scutirea de plata taxelor vamale în sumă de 434.553.572 lei, din care, împreună cu inculpatul G.M.C., în valoare de 80.859.716 lei.
Persoanele audiate în cauză, deţinătoare de fapt a autoturismelor respective, au fost asigurate de inculpaţi că toate actele întocmite sunt legale, inculpatul G.D. fiind cunoscut şi ca vicepreşedintele acestei asociaţii.
Inculpatul B.O., în calitatea de inginer la R.A.R., avea obligaţia, conform Normelor metodologice privind constituirea şi utilizarea fondului special al drumurilor publice, să stabilească taxa de drum care trebuia achitată la poştă de deţinătorul autoturismului şi să verifice chitanţa, urmând să aplice ştampila unităţii pentru a nu mai putea fi refolosită. Acesta nu a respectat aceste norme metodologice, astfel că permis inculpatului G.D. să prezinte aceeaşi chitanţă de 14 ori, ducând în acest fel la înşelarea Statului Român cu suma de 23.173.676 lei. Chitanţa respectivă a fost primită de inculpatul G.D. de la inculpatul J.E., care la rândul său a primit-o de la martorul B.F. Acea chitanţă a fost falsificată de inculpatul G.D. la fiecare caz în parte, în sensul că a schimbat valoarea şi numărul mandatului poştal, însă purta aceeaşi serie şi număr, respectiv F.3005281.
În aceeaşi perioadă, inculpatul B.O., având un autoturism Mazda mai vechi de 8 ani, neînmatriculat, a dat suma de 1.500.000 lei inculpatului G.D., care a falsificat actele de proprietate, arestând că reprezintă o donaţie şi reuşind astfel să-şi înmatriculeze autoturismul. Autoturismul face parte din cele 17 prezentate mai sus şi în felul acesta a fost eludat Statul Român cu taxa vamală de 23.173.676 lei.
În activitatea infracţională, cei doi inculpaţi au fost ajutaţi şi de inculpatul G.M.C., care le-a procurat acestora actele de donaţie falsificate pentru autoturismele Opel Vectra şi Hanomag. La vamă, cu actele falsificate s-a prezentat inculpatul G.D. împreună cu inculpatul G.M.C., prejudiciul fiind de 80.859.716 lei.
Inculpaţii N.A.C. şi G.D. au declarat că la un număr de 6 autoturisme au primit actele falsificate de donaţie de la inculpatul N.C.B., prejudiciind Statul Român cu suma de 147.567.089 lei.
Inculpatul O.Şt.T. şi-a înfiinţat la 21 martie 1997 Asociaţia Umanitară P., având acelaşi scop ca şi Asociaţia A., precum şi aceleaşi facilităţi.
Cunoscând pe inculpatul Şt.M.I. şi frecventând aceleaşi medii ca şi ceilalţi doi, s-au hotărât să înmatriculeze şi ei autoturisme mai vechi de 8 ani, care în mod normal nu puteau fi înmatriculate.
În acelaşi scop şi prin aceleaşi mijloace ilicite, au falsificat sau au primit falsificate acte în limba germană de numiţii P.R. şi G.I.C.
În perioada septembrie 1997 – iunie 1998, inculpatul O.Şt.T. împreună cu inculpatul Şt.M.I., au întocmit restul documentaţiei şi s-au prezentat la Vama Deva şi R.A.R. obţinând avizele necesare şi înmatriculând 14 autoturisme cu o scutire de plata taxei vamale în sumă de 241.845.538 lei.
Aceştia au declarat că pentru un număr de 6 autoturisme au primit actele de donaţie false de la inculpatul J.E.I., fapt confirmat de deţinătorii autoturismelor.
Inculpatul O.Şt.T., în aceeaşi perioadă, a înmatriculat în circulaţie în numele Asociaţiei P., tot prin falsificarea documentelor, un număr de 11 autoturisme, înşelând Statul Român cu suma de 327.077.753 lei taxe vamale.
Inculpatul G.M.C. a fost contactat în aprilie 1997 de numitul B.I., solicitând să-i înmatriculeze un autoturism mai vechi de 8 ani, autoturismul fiind pe numele unei persoane din Lugoj, care îl obţinuse de la N.C.B.
Inculpaţii N.A.C. şi G.D., când s-au prezentat la vamă cu actele pentru scutirea de taxe vamale, au prezentat acte că autoturismele au fost aduse în ţară în acel moment, deşi acestea erau introduse în ţară cu mult timp în urmă.
Autoturismele introduse în ţară proveneau din Franţa, Germania, Olanda şi luându-se legătura cu aceste autorităţi prin Biroul Interpol, au comunicat că notarii din ţările respective care au autentificat actele de donaţie confirmă doar semnăturile şi nu conţinutul donaţiei propriu-zise.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea civilă Ministerul Lucrărilor Publice Transportului şi Locuinţei şi inculpaţii N.A.C., G.D., O.Şt.T., Şt.M.I., J.E.I., B.O., G.M.C. şi N.C.B., toţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate, c fiind nelegală şi netemeinică şi în rejudecare să se dispună înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la infracţiunea de neglijenţă în serviciu săvârşită de inculpatul B.O.
S-a susţinut că în mod greşit s-a reţinut art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece infracţiunea de neglijenţă în serviciu este o infracţiune continuă şi nu continuată cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Parchetul a mai solicitat să se înlăture alineatul în care au fost infirmate procesele-verbale de aplicare a sechestrului asigurator asupra autovehiculelor care fac obiectul dosarului de faţă, întrucât sechestrul se ridică şi nu se infirmă, aplicarea sechestrului fiind o măsură procesuală, act de dispoziţie, iar procesul-verbal de aplicare a sechestrului este un act procedural de dispoziţie. S-a mai invocat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la declaraţia asupra taxei mijloacelor de transport întocmită pe numele lui M.I. şi că trebuia potrivit art. 348 C. proc. pen., să se dispună desfiinţarea ei.
Este criticată de parchet sentinţa şi sub aspectul individualizării pedepselor şi a modalităţii de executare, care apar prea blânde faţă de faptele comise şi gravitatea acestora.
Partea civilă Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei cu sediul în Bucureşti a solicitat, de asemenea, desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare să fie obligaţi inculpaţii la plata sumei de 23.173.676 lei şi la plata majorărilor de întârziere de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a acestuia.
Inculpatul Şt.M.I. a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece s-a reţinut în favoarea sa o încadrare juridică nelegală, în sensul că a fost adăugat şi alin. (5) din art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), deşi nu era cazul de faţă. Inculpatul a mai arătat că instanţa a reţinut o stare de fapt generală, fără a face trimitere la probele pe care se bazează soluţia. Inculpatul Şt.M.I. a solicitat ca în baza art. 361 şi urm. şi 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să-i fie admis apelul şi în principal, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, iar în subsidiar prin reţinere de circumstanţe atenuante să i se aplice o pedeapsă sub minimul special şi să se dispună suspendarea executării acesteia şi deducerea arestului preventiv.
Inculpatul N.A.C. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare în principal, să fie achitat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de art. 215, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 178 din Legea nr. 141/1997, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei şi să se stabilească ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere.
Inculpatul B.O. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare să se procedeze la achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Inculpaţii O.Şt.T. şi J.E.I. au solicitat reducerea pedepselor aplicate spre limita minimă prevăzută de lege, arătând că pedepsele aplicate sunt prea grave raportate la faptele comise.
Inculpatul G.D. a solicitat desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi în rejudecare în principal achitarea s de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina s, arătând că nu s-au administrat probe care să ateste vinovăţia sa.
Inculpatul G.M.C. a solicitat în principal, casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, arătând că procedura de citare a fost viciată, iar în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor la limita minimă revăzută de lege şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Inculpatul N.C.B. a solicitat reducerea pedepsei aplicate la limita minimă prevăzută de lege, arătând faptul că faptele comise nu sunt atât de grave, care să justifice cuantumul pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 238/ A din 17 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. 28/2003 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpaţii Şt.M.I. şi B.O. şi partea civilă Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei împotriva sentinţei penale nr. 214 din 9 iulie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr. 5247/2000.
S-a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul aplicaţiunii art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), a incidenţei art. 1 din Legea nr. 543/2002 cu referire la cauză şi infracţiune, a dispoziţiilor privind sechestrul asigurator, a anulării actelor declarate false, a soluţionării laturii civile a cauzei şi a duratei computate din pedeapsa aplicată inculpatului Şt.M.I. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A fost înlăturată aplicaţiunea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în ce-l priveşte pe inculpatul B.O.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată în întregime pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B.O., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în condiţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor mobile, autovehiculele ce fac obiectul dosarului de faţă.
În baza art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului fals, declaraţia asupra taxei mijloacelor de transport emisă pe numele lui M.I.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Şt.M.I. durata executată începând cu 4 noiembrie 1998 la 12 februarie 1999.
S-au stabilit în sarcina inculpaţilor alături de despăgubirile civile la care au fost obligaţi prin hotărârea atacată şi majorări legale de întârziere conform Legii nr. 18/1996 privind constituirea şi utilizarea fondului special al drumurilor publice, până la achitarea integrală a debitului, calculul acestora urmând a se efectua de către organul de executare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii N.A.C., G.D., O.Şt.T., J.E.I., G.M. şi N.C.B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii N.A.C., G.D., G.M. şi N.C.B. să plătească statului suma de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpaţii J.E.I. şi O.Şt.T. suma de câte 850.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 450.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că într-adevăr instanţa de fond în mod greşit a stabilit, în cazul inculpatului B.O., agravanta prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece infracţiunea de neglijenţă în serviciu este o infracţiune continuă şi nu o infracţiune continuată, motiv pentru care a înlăturat agravanta prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, a considerat apelul parchetului ca fiind fondat şi cu privire la aplicarea sechestrului asigurator asupra autovehiculelor care au făcut obiectul dosarului de faţă.
Instanţa de fond infirmând procesele-verbale de aplicare a sechestrului asigurator a folosit o noţiune ajuridică, deoarece măsurile de aplicare a sechestrului asigurator se iau în baza unei ordonanţe care este o măsură procesuală şi act de dispoziţie, iar procesul-verbal de aplicare a sechestrului este un act procedural.
În aceste împrejurări instanţa a menţinut ordonanţa şi procesele-verbale de punerea sechestrului asiguratoriu, deoarece în cauză nu s-a recuperat prejudiciul cauzat părţilor civile.
Cât priveşte apelul formulat de Şt.M.I. s-a apreciat că acesta este fondat doar cu privire la deducerea arestului preventiv, din actele de la dosar rezultând că inculpatul a stat în arest preventiv până la 12 februarie 1999 când măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura interdicţiei de a părăsi localitatea.
Instanţa din oficiu s-a sesizat că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B.O., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), este graţiată, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege.
Apelul parchetului s-a considerat că este fondat şi cu privire la măsura anulării înscrisului fals, declaraţia asupra taxei mijloacelor de transport emisă pe numele inculpatului M.I.
Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă care îşi are corespondent în probele administrate în cauză şi a făcut o încadrare juridică legală cu excepţia inculpatului B.O., faţă de care s-a reţinut la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Sentinţa a mai fost criticată atât de parchet, cât şi de inculpaţi sub aspectul individualizării pedepselor şi a modalităţii de executare acestora.
Analizând probele dosarului s-a constatat că în cauză instanţa de fond a făcut o corectă individualizare, raportându-se la toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar modalităţile de executare a pedepselor au fost corect alese, acestea putând conduce în final la reeducarea deplină a condamnaţilor.
Cu privire la latura civilă s-a constatat că instanţa de fond a obligat în mod corect pe inculpaţi în solidar la plata despăgubirilor civile către Ministerul Transportului, Lucrărilor Publice şi Locuinţei şi D.R.V. Arad, însă nu s-a pronunţat cu privire la majorările de întârziere pentru sumele arătate.
Potrivit Legii nr. 118/1996, Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei este îndreptăţit la plata majorărilor de întârziere.
Faţă de această împrejurare instanţa i-a obligat pe inculpaţi la plata majorărilor de întârziere care se vor calcula de la data producerii pagubei şi până la achitarea integrală a acesteia.
Pentru ceste considerente, instanţa a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a părţii civile şi a inculpatului Şt.M.I., numai în limitele mai sus arătate.
Apelurile inculpaţilor N.A.C., G.D., O.Şt.T., J.E.I., B.O., G.M.C. şi N.C.B. au fost respinse, tot pentru considerentele mai sus arătate, respectiv a faptului că în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt, s-a făcut o încadrare juridică legală şi o individualizare a pedepselor prin prisma dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpaţii G.D., B.O., N.C.B., Şt.M.I., G.M.C., N.A.C., precum şi cerere de repunere în termenul de recurs de către inculpatul O.Şt.T.
În motivarea recursului, inculpatul G.D. a arătat în scris, că pedeapsa aplicată este foarte mare pentru fapta săvârşită, solicitând reducerea acesteia.
În motivele de recurs depuse la dosar, inculpatul N.A.C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţei de fond şi de apel şi prin reanalizarea probatoriului, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece fapta nu a fost săvârşită de inculpat; achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii; achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece fapta nu a fost săvârşită de inculpat (în principal), nefiind întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii [(art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.)]; achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
De asemenea, acelaşi recurent solicită şi casarea cu trimitere pentru completarea probatoriului, faţă de cel administrat cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, apreciind că probele administrate unt total neconcludente şi interpretabile, fără a avea o aplicabilitate directă. Astfel, se arată în concret că din probe nu rezultă în mod direct vinovăţia inculpatului, în cauză existând doar prezumţii, nefăcându-se dovada prin expertizele efectuate şi prin adresele I. că inculpatul ar fi participat la falsificarea vreunui act, inculpatul nu avea cunoştinţă de faptul că unele acte ar putea fi false, că întocmirea de către inculpat a unor împuterniciri în calitate de preşedinte al Asociaţiei A. şi a unor accepte de donaţie nu se circumscriu infracţiunii de înşelăciune, atâta timp cât organele abilitate poliţie, R.A.R., organele vamale au considerat că actele depuse sunt perfect valabile, inculpatul nu a avut cunoştinţă că unele acte ar fi falsificate şi deci folosirea lor ar fi interzisă, nu are antecedente penale, este student, respingerea laturii civile, apreciind constituirea ca părţi civile a autorităţilor vamale, D.V. Arad ca nelegală, deoarece nu are personalitate juridică, în cauză având personalitate juridică doar D.G.V. din Bucureşti.
În situaţia în care Înalta Curte nu ar achiesa la concluziile menţionate, solicită a se dispune o pedeapsă orientată spre minimul special, cu aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 81 C. pen.) sau suspendarea executării sub supraveghere (art. 861 C. pen.).
În motivarea scrisă a recursului, inculpatul Şt.M.I. a criticat ambele hotărâri pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând că starea de fapt a fost incorect reţinută, cu caracter general, fără a fi concretizate faptele, vinovăţia sa, cu trimitere la probe, punându-i-se în sarcină fapte pe care nu le-a comis, probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti sunt ambigui şi contradictorii, neexistând probe certe de vinovăţie, între declaraţiile martorilor acuzatori fiind o serie de inadvertenţe, majoritatea faptelor ce i-au fost reţinute nu puteau fi comise de el, deoarece în perioada respectivă se afla în străinătate, împrejurare ce rezultă din datele conţinute în paşaport, nu avea cunoştinţă că cele trei dosare prezentate la organele vamale şi celelalte instituţii pe care le-a primit de la inculpatul O.Şt.T. conţin acte false, nu a avut nici o înţelegere cu vreo persoană beneficiară de înmatricularea unor autoturisme străine fără plata taxelor vamale şi nici nu a primit de la vreuna dintre le sume de bani în acest scop, nu a avut posibilitatea facilitării unor astfel de operaţiuni, nefiind în posesia formularelor ce trebuiau completate.
De asemenea, recurentul a arătat împrejurări faptice, că l-a cunoscut întâmplător pe inculpatul O.Şt.T., de obţinerea actelor de donaţie s-a ocupat acest inculpat, nu l-a ajutat să falsifice vreun act pentru autoturismele înmatriculate, neputându-se reţine în sarcina sa că l-a ajutat pe inculpatul O.Şt.T. să obţină vizele necesare înmatriculării unui număr de 14 autoturisme cu scutire de taxe vamale în sumă de 241.845.538 lei şi ca atare răspunderea sa materială în solidar cu cea a inculpatului nu ar putea fi angajată decât pentru 60.861.901 lei, în raport cu ce se reţine în cursul urmăririi penale.
Totodată recurentul a solicitat să se recunoască în favoarea sa circumstanţe atenuante reale, fiind tânăr, nu a mai fost niciodată în conflict cu legea penală, a avut o comportare bună pe durata desfăşurării procesului, are o familie, astfel că se impune reducerea pedepsei, cu aplicarea art. 81, art. 82 sau art. 861 C. pen.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, reţinerea cauzei spre rejudecare şi în principal achitarea, iar în subsidiar, reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa, reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea executării ei, motive.
Recurenţii inculpaţi G.D., B.O., N.C.B., G.M.C. nu şi-au motivat în scris recursurile.
Inculpatul O.Şt.T. a formulat cerere de recurs peste termen, apreciind că se află în termenul legal, arătând că a lipsit atât la judecata, cât şi la pronunţarea deciziei penale nr. 238 din 17 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, deoarece a fost plecat din ţară, iar familia sa şi-a schimbat domiciliul, situaţie de care instanţa nu a avut cunoştinţă la data pronunţării deciziei penale, anexând copii după contractul de vânzare-cumpărare al locuinţei din Deva cumpărat de O.E.M., născută F. de la numita L.V., născută G., încheierea de autentificare a contractului având nr. 3117 din 3 noiembrie 1998 şi a dovezii cu nr. 1914 din 8 octombrie 2003 eliberată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, I.G.P. de frontieră P.P.F. Bucureşti - Otopeni prin care se atestă că la data de 8 octombrie 2003 s-a procedat la ridicarea paşaportului nr. 2232508 eliberat de S.E.I.P. Hunedoara numitului O.Şt.T. născut la 15 octombrie 1974, domiciliat în Deva, returnat din Anglia, paşaportul fiind trimis la organul emitent pentru dispunerea măsurilor legale.
La dosarul cauzei în recurs au fost depuse note scrise din partea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului cu nr. 20/264 din 21 ianuarie 2004 prin care solicită respingerea recursurilor declarate împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, arătând că prin adresa nr. 2220 din 21 mai 2001 s-a constituit parte civilă în temeiul art. 15 C. proc. pen., cu suma de 23.173.676 lei, suma reprezentând venit public la F.S.D.P., instituit prin Legea nr. 118/1996, solicitând obligarea inculpaţilor şi la plata majorărilor legale de întârziere, de la data creării prejudiciului, până la achitarea integrală a debitului. Totodată se menţionează baza de calcul şi temeiurile legale, precum şi faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. VII alin. (3) din OUG nr. 147/2003 fondul special al drumurilor publice urmează regimul juridic al creanţelor bugetului de stat şi se execută de Ministerul Finanţelor Publice, obligaţiile restante se virează la bugetul de stat, apreciind că se impune introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice şi în consecinţă se impune respingerea recursurilor formulate, menţinerea sentinţei, în ceea ce priveşte latura civilă, ca temeinică şi legală.
La termenul de la 15 aprilie 2004, inculpatul G.D. a declarat că îşi retrage recursul, consemnându-se concluziile apărării şi ale procurorului în sensul de ase lua act de retragerea recursului declarat de inculpat, iar Înalta Curte, prin încheierea de la data menţionată a luat act că inculpatul G.D. şi-a retras recursul declarat împotriva deciziei nr. 238 din 17 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a fost obligat să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ca a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Au mai fost depuse în recurs precizări din partea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului cu adresa nr. 20/2015 din 26 mai 2004, prin care se solicită introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice, ca titular al dreptului de a exercita controlul stabilirii, urmăririi şi virării sumelor reprezentând datorii către F.S.D.P. în conformitate cu prevederile OUG nr. 147/2002, făcându-se referiri şi la un Protocol cu nr. 4937/ MM din 10 decembrie 2003 nr. 15191 din 9 ianuarie 2004 pe care îl anexează precizărilor.
Înalta Curte a prorogat discutarea cererii de scoatere din cauză a părţii civile ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi de introducere în calitate de parte civilă a Ministerului Finanţelor Publice la termenul următor, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 27 mai 2004.
Ulterior cauza în recurs a suferit succesiv mai multe amânări pentru lipsă de apărare, lipsă de procedură cu un recurent inculpat arestat şi cu părţi civile, pentru repetarea adreselor la cele două ministere în sensul delegării consilierilor juridici în vederea discutării în contradictoriu a cererii formulate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
La dosarul cauzei au fost depuse note de şedinţă cu adresa nr. 20/1354 din 30 martie 2005 din partea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului cu un conţinut similar cu notele depuse anterior, precum şi precizări al Ministerului Finanţelor Publice privind solicitarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, arătând că în cauză calitate procesuală are A.A.F., în conformitate cu dispoziţiile cap. 2, secţiunea I art. 19 alin. (2) pct. 40 din HG nr. 1574/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a A.N.A.F., invocând şi art. VII alin. 5 din OUG nr. 147/2002, urmând a se dispune asupra necesităţii introducerii în cauză a agenţiei arătate.
Totodată a fost primită şi depusă la dosar o cerere din partea recurentului inculpat N.C.B., arestat în altă cauză în care menţionează că doreşte să-şi retragă recursul.
Au fost depuse precizări din partea A.N.A.F. cu privire la constituirea ca parte civilă, solicitând instanţei obligarea inculpaţilor la plata sumei de 23.173.676 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat; majorărilor şi penalităţilor de întârziere în conformitate cu OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, majorări şi penalităţi ce se vor calcula de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data de 31 decembrie 2002; dobânzilor şi penalităţilor de întârziere în conformitate cu OG nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare dobânzi şi penalităţi de întârziere ce se vor calcula de la data de 1 ianuarie 2003 şi până la data de 31 decembrie 2003; dobânzilor şi penalităţilor de întârziere în conformitate cu art. 114 C. proCod Fiscal, modificat şi completat, dobânzi şi penalităţi de întârziere ce se vor calcula de la data de 1 ianuarie 2004 şi până la executarea integrală a plăţii.
La termenul din 19 mai 2005 a fost pusă în discuţia părţilor admisibilitatea cererii de introducere în cauză a A.N.A.F., fiind consemnată poziţia părţilor cu privire la cererea menţionată.
De asemenea, la acelaşi termen inculpatul N.C.B. a formulat o cerere de retragere a recursului şi a solicitat instanţei să se ia act de retragere, menţionându-se poziţia părţilor cu privire la această cerere, Înalta Curte luând act de retragerea recursului declarat de inculpatul N.C.B., aşa cum rezultă din încheierea nr. 3158 din 19 mai 2005, fiind amânată succesiv pronunţarea.
Concluziile părţilor asupra recursurilor declarate, din faza dezbaterilor au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă mai sus arătată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Analizând cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul O.Şt.T., conform art. 3853 cu referire la art. 364 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că aceasta nu este fondată, deoarece citarea în apel, cât şi comunicarea copiei dispozitivului deciziei instanţei de apel au fost făcute în mod corect la adresa indicată în cursul urmăririi penale, existând obligaţia din partea părţii, respectiv a inculpatului ca în cazul intervenirii oricărei schimbări de domiciliu să anunţe această modificare, împrejurare pe care însă inculpatul nu a adus-o la cunoştinţa instanţei, în condiţiile în care schimbarea domiciliului familiei inculpatului a avut loc în anul 1998, conform contractului de vânzare-cumpărare depus în recurs la dosar, aşa cum s-a menţionat, iar apelul declarat pentru inculpat de avocat I.I.A. a fost înregistrat la 16 iulie 2002.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii B.O., Şt.M.I., G.M.C., N.A.C. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele arătate, respectiv art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., pentru inculpatul B.O., art. 3859 pct. 17, 14, 18, 171 C. proc. pen., pentru inculpaţii N.A.C. şi Şt.M.I., art. 3859 pct. 9, 12, 17, 21 C. proc. pen., pentru inculpatul G.M.C. şi în condiţiile în care motivul de recurs invocat şi prevăzut la art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., prevalează faţă de celelalte motive, atrăgând incidenţa şi a dispoziţiilor art. 3857 C. proc. pen., respectiv extinderea efectelor recursurilor şi pentru inculpaţii N.C.B., O.Şt.T., G.D. şi J.E.I., Înalta Curte apreciază recursurile declarate ca fiind întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că instanţa de apel a motivat insuficient Decizia pronunţată, în ceea ce priveşte soluţia asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi partea civilă Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi nu a motivat soluţia de respingere, ca nefondate a apelurilor declarate de inculpaţii N.A.C., G.D., O.Şt.T., J.E.I., B.O., G.M.C., dispusă prin aceeaşi hotărâre.
Aşa cum se poate observa în considerentele deciziei, instanţa de apel a făcut doar aprecieri cu caracter general asupra stabilirii situaţiei de fapt, a încadrării juridice pe care le-a apreciat ca fiind corecte şi legale, exceptând situaţia inculpatului B.O., la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fără o analiză a acestora în contextul cauzei pentru fiecare inculpat.
Înalta Curte consideră că şi asupra celorlalte critici ale parchetului şi ale părţii civile pe care instanţa de apel le-a apreciat ca fiind întemeiate motivarea este insuficientă, fără a se analiza condiţiile legale ce caracterizează infracţiunea continuă, în raport cu infracţiunea continuată faţă de probele aflate la dosar pentru inculpatul B.O., la anularea înscrisului fals, la latura civilă a cauzei fără referiri concrete la probele administrate sub acest aspect.
Totodată, Înalta Curte apreciază că soluţia de respingere, ca nefondate, a apelurilor inculpaţilor nu a fost motivată, existând o simplă referire la considerentele arătate şi aprecieri generice asupra situaţiei de fapt, încadrării juridice şi individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, deşi în motivele de apel formulate şi evidenţiate de instanţă, aşa cum s-a menţionat, rezultă critici şi solicitări punctuale referitoare la încadrarea juridică, la achitarea inculpaţilor Şt.M.I., N.A.C., B.O., G.D., reducerea pedepselor, prin aplicarea de circumstanţe judiciare inculpaţilor ori schimbarea modalităţii de executare Şt.M.I., N.A.C., G.M.C., reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor O.Şt.T., J.E.I., N.C.B. sau casarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece procedura de citare la judecarea cauzei la instanţa de fond a fost viciată, în cazul inculpatului G.M.C.
Înalta Curte consideră că în calea de atac ordinară a apelului exercitată de toate părţile, în cauză, instanţa de apel nu a făcut o evaluare proprie asupra probelor administrate, în raport cu fiecare critică formulată, astfel încât confirmarea, pur şi simplu, a aspectelor reţinute de prima instanţă sau referirile la temeiurile legale ori condiţiile generale ce caracterizează un anume fel de infracţiune sau la latura civilă nu echivalează cu motivarea soluţiilor pronunţate prin Decizia atacată, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 teza I C. proc. pen.
Aşadar, motivarea insuficientă a unor soluţii şi nemotivarea alteia asupra apelurilor declarate în cauză echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, deoarece soluţiile pronunţate sunt neintegrate în considerentele ce le preced.
Înalta Curte apreciază că acest motiv de casare invocat în recurs prevalează în raport cu celelalte motive arătate, care vor fi avute însă în vedere odată cu rejudecarea apelurilor.
De asemenea, în raport de consecinţele cazului de casare prevăzut la art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., asupra recursurilor declarate, necreându-se părţilor o situaţie mai grea, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 3857 C. proc. pen., va extinde efectele acestora asupra inculpaţilor care nu au declarat recurs, respectiv J.E.I., O.Şt.T. sau care şi-au retras recursul, N.C.B. şi G.D.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 3853 alin. (2), cu referire la art. 364 C. proc. pen., va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul O.Şt.T.
De asemenea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii B.O., Şt.M.I., G.M.C., N.A.C. împotriva deciziei penale nr. 238/ A din 17 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia şi va extinde efectele acestora şi asupra inculpaţilor N.C.B., O.Şt.T., G.D. şi J.E.I., va casa Decizia instanţei de apel şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Alba Iulia, urmând a fi avute în vedere respectarea tuturor dispoziţiilor legale ce caracterizează calea de atac ordinară a apelului, precum şi analiza celorlalte critici invocate de recurenţii inculpaţi, în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.
Se va constata că inculpaţii G.D. şi N.C.B. sunt arestaţi în altă cauză.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B.O., N.C.B., N.A.C. şi O.Şt.T. în sume de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul O.ŞT.T.
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.O., ŞT.M.I., G.M.C., N.A.C. împotriva deciziei penale nr. 238/ A din 17 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia şi extinde efectele acestora şi asupra inculpaţilor N.C.B., O.ŞT.T., G.D. şi J.E.I.
Casează Decizia instanţei de apel şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Alba Iulia.
Constată că inculpaţii G.D. şi N.C.B. sunt arestaţi în altă cauză.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B.O., N.C.B., N.A.C. şi O.Şt.T. în sume de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3572/2005. Penal. Art. 312 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3604/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
