ICCJ. Decizia nr. 3569/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3569/2005
Dosar nr. 2670/2005
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 338 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul F.R.I. a fost condamnat în baza art. 211 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.
În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 50.000 lei obţinută prin infracţiune.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 20 februarie 2004, în jurul orelor 14,00, inculpatul a intrat în I.C. şi a început să ceară tinerilor de la mese câte 5.000 lei.
La refuzul părţii vătămate A.S.M. de a-i da suma de bani solicitată, inculpatul i-a aplicat două lovituri cu palmele peste cap şi controlându-l în buzunare i-a luat şi însuşit un telefon mobil şi suma de 50.000 lei.
Partea vătămată a sesizat o patrulă de jandarmi care a intervenit, l-a reţinut şi imobilizat pe inculpat, asupra căruia a fost găsit telefonul sustras.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul care, în principal, a cerut achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 276/ A din 8 aprilie 2005 (numărul acestei decizii,din 281/ A în 276/ A a fost rectificat prin încheierea din 16 iunie 2005 a aceleiaşi instanţe), Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că probele au dovedit fapta dedusă judecăţii, care, în faza urmăririi penale, a fost recunoscută şi de inculpat, iar pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a înţeles să o critice oral numai în ce priveşte individualizarea pedepsei, în cuantum şi modalitate de executare, solicitând fie aplicarea art. 861 C. pen., fie art. 81 C. pen.
Critica formulată va fi examinată în raport de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se nefondată pentru cele ce urmează.
Instanţa de fond a apreciat starea de vinovăţie a inculpatului la data comiterii infracţiunii, cât şi împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, stabilind o pedeapsă în regim de detenţie, dar la limita minimă legală.
Înafara acestor date nu se constată noi împrejurări care să justifice o coborâre a pedepsei sub limita minimă legală, prin reţinerea circumstanţelor judiciar personale atenuante.
Pe de altă parte, nu sunt realizate cumulativ nici cerinţele pentru aplicarea art. 861 C. pen., sau 81 C. pen., atâta timp cât, nu există o certitudine că scopul pedepsei poate fi atins şi fără o executare efectivă a acesteia.
În contextul amintit se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea unei infracţiuni grave de tâlhărie calificată respectă, astfel cum a fost stabilită atât în cuantum cât şi în modalitate de executare, prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De altfel, la data soluţionării cauzei în recurs, inculpat a executat în regim de detenţie mai mult de jumătate din pedeapsă, aşa încât, poate intra sub incidenţa art. 60 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele expuse critica este nefondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată detenţia preventivă la zi.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.R.I. împotriva deciziei penale nr. 281/A din 8 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 februarie 2004 la 8 iunie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3547/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3572/2005. Penal. Art. 312 Cod Penal. Recurs → |
|---|
