ICCJ. Decizia nr. 3572/2005. Penal. Art. 312 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3572/2005
Dosar nr. 1870/2005
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 577/2004 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost condamnat inculpatul G.A.N.T., la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de substanţe toxice, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., în referire la art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 39 alin. (4), art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. (fapta din data de 16 ianuarie 2004).
În baza art. 71 C. pen., a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat special de la inculpat cantitatea de 858 gr. mercur, depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P.
Conform prevederilor art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Galaţi.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, cheltuieli judiciare în sumă de 1.500.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 15 ianuarie 2004, inculpatul G.A.N.T. a găsit lângă locuinţa sa o sticlă din plastic ce conţinea mercur şi s-a hotărât să-l valorifice.
În acest scop, la data de 16 ianuarie 2004, s-a deplasat în zona Pieţei Centrale din municipiul Galaţi, împreună cu soţia sa, martora G.A.N., fără a-i aduce acesteia la cunoştinţă despre substanţa găsită.
În timp ce martora G.A.N. se afla în piaţa de fructe, inculpatul a încercat să vândă mercurul, fiind depistat de lucrătorii de poliţie.
În prezenţa martorului asistent T.V., recipientul cu mercur a fost ridicat de lucrătorii de poliţie. Sticla a fost cântărită la SC P. SRL Galaţi, rezultând o greutate de 0,870 kg după care a fost sigilată în prezenţa martorilor P.V. şi G.A.N.
Raportul de expertiză întocmit, la data de 2 februarie 2004, a stabilit că recipientul din material plastic conţine 868 gr. mercur substanţă cuprinsă în lista anexă la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 43/1980 cu privire la Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice.
Cantitatea de 868 gr. mercur a fost depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.J.P. Galaţi, conform procesului verbal seria D nr. 945 din 1 martie 2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpatul G.A.N.T., care apreciază hotărârea primei instanţe ca fiind nelegală şi netemeinică, din următoarele considerente:
- nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii;
- pedeapsa aplicată este prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 89/ A din 3 martie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.A.N.T. solicitând, prin apărătorul ales, admiterea recursului casarea hotărârilor şi, pe fond, în principal, achitarea întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând Decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta, iar instanţa de control judiciar, în mod just, a respins apelul declarat de inculpat, menţinând dispoziţiile sentinţei pronunţată de prima instanţă.
Analizând primul motiv de recurs care vizează achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., se remarcă faptul că, inculpatul solicită achitarea întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, deci recunoaşte fapta, în timp ce în apel a solicitat achitarea întrucât nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.
Raportând dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., la situaţia de fapt, Înalta Curte apreciază că cererea recurentului inculpat nu este întemeiată întrucât fapta săvârşită de acesta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează o nouă individualizare judiciară a pedepsei în sensul reducerii acesteia, Înalta Curte apreciază că, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea de sinceritate, de recunoaştere a faptei), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
De altfel, inculpatului i-au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având ca efect reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, conform dispoziţiilor art. 76 lit. c) C. pen., împrejurare faţă de care, cu atât mai mult, apare ca neîntemeiată solicitarea inculpatului în sensul reducerii pedepsei, în cauză nefiind temeiuri care să impună admiterea acestei cereri.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.N.T. împotriva deciziei penale nr. 89/ A din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3569/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3589/2005. Penal. Art.249 c.pen. Recurs → |
|---|
