ICCJ. Decizia nr. 3617/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3617/2005
Dosar nr. 636/2005
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 440 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul S.D., la 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la 14.800.000 lei despăgubiri materiale şi 30.000.000 lei daune morale către partea civilă I.I.M. şi la 6.053.472 lei cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Harghita şi 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în seara de 1 martie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul din comuna Ciugheş. Noaptea, în jurul orei 2,30, între acesta şi martorul I.D. s-a declanşat un conflict. Inculpatul l-a provocat pe martor să-l însoţească în afara localului.
Odată cu cei doi au mai ieşit din local şi alte persoane între care partea vătămată I.I.M.
S-a declanşat un conflict violent în cursul căruia inculpatul s-a îmbrâncit cu martorii I.D., B.P. şi partea vătămată I.I.M.
La un moment dat inculpatul a lovit cu un cuţit în abdomen partea vătămată căreia i-a provocat leziuni traumatice care potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.
Prin Decizia penală nr. 5 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat şi către partea civilă şi a admis apelul părţii civile I.I.M., desfiinţând sentinţa atacată numai cu privire la cuantumul despăgubirilor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă pe care le-a majorat de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care o critică în principal pentru omisiunea reţinerii stării de legitimă apărare în care s-ar fi aflat, iar în subsidiar pentru nereţinerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa nereducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi a despăgubirilor civile către partea vătămată, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Din probele dosarului, respectiv declaraţiile martorilor şi părţii vătămate rezultă că inculpatul a iniţiat conflictul cerându-i să-l însoţească în afara spaţiului localului lăsând să se înţeleagă că va rezolva incidentul într-un mod violent.
Cei care l-au însoţit pe inculpat inclusiv partea vătămată au încercat să-l împiedice pe acesta să se manifeste violent. Inculpatul însă a scos cuţitul din buzunar, a lovit iniţial martorul B.P. în picior, tăindu-l şi ulterior pe partea vătămată în abdomen.
Prin urmare, nu partea vătămată sau martorii au iniţiat un atac împotriva inculpatului, aceştia mărginindu-se la încercarea de a-l împiedica să se manifeste violent.
Dimpotrivă agresiunea, atacul armat a fost declanşat de inculpat care a lovit cu cuţitul în persoanele din preajma sa, indiferent de consecinţele pe care le putea produce această acţiune.
Aşa fiind, în mod corect instanţele nu au reţinut că inculpatul s-ar fi aflat în situaţia de a înlătura prin fapta sa un atac material (direct, imediat şi injust) şi nu au apreciat că inculpatul s-ar fi aflat în starea legitimei apărări prevăzută de art. 44 C. pen., cauză care ar înlătura caracterul penal al faptei.
Inculpatul nu se află nici în situaţia circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece aşa cum s-a arătat iniţiatorul conflictului violent a fost chiar inculpatul faţă de care nu se poate reţine că partea vătămată ar fi declanşat acţiuni violente, provocatoare.
Prin urmare şi despăgubirile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă sunt corect stabilite.
În cauză, nu există nici un alt motiv de casare care examinat din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., ar putea crea inculpatului o situaţie mai favorabilă.
Prin urmare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat şi partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 5 din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, şi 21.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă I.I.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3604/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3641/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
