ICCJ. Decizia nr. 3641/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3641/2005
Dosar nr. 2658/2005
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 800 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii: T.M.C., A.A., C.C. şi A.I.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la câte 5 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plată către partea civilă D.I. a sumelor de 3.800.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în seara zilei de 19 ianuarie 2004, partea vătămată D.I. se întorcea în Iaşi cu trenul personal 6413, în jurul orelor 22,30, când trenul a ajuns în Halta Piciorul Lupului inculpaţii s-au apropiat de compartimentul în care se afla partea vătămată.
Inculpatul T.M. a intrat în compartiment şi a început să se certe cu partea vătămată, pe care a încercat să o lovească, apoi a revenit pe hol. După scurt timp inculpatul T.M. a revenit în compartiment însoţit de A.A. şi cei doi au început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele. În compartiment a intrat şi C.C. care a luat geaca din piele a părţii vătămate şi sacoşa acestuia, bunuri pe care i le-a dat lui A.I.
Cei patru inculpaţi au coborât din tren la Halta Piciorul Lupului s-au deplasat la locuinţa martorului V.L. care a refuzat să ia sacoşa, au consumat alimentele găsite în sacoşă şi au aruncat sacoşa în curtea martorului.
În aceeaşi noapte inculpaţii au vândut geaca de piele martorului G.F. cu suma de 300.000 lei; iar cu banii rezultaţi au consumat băuturi alcoolice la un bar din Iaşi.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, a procesului verbal de constatare a infracţiunii întocmite de organele de urmărire penală, a declaraţiilor martorilor R.C., M.V., G.F.E. şi V.L. probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Având în vedere conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii şi comportamentul din timpul procesului instanţa a reţinut în favoarea tuturor inculpaţilor circumstanţelor atenuante, coroborând pedepsele sub minimul legal.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală nr. 109 din 15 martie 2005, a respins apelurile declarate de inculpaţii T.M.C., A.A. şi C.C. considerând neîntemeiate criticile formulate, în sensul că nu ar fi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Astfel, instanţa de control judiciar, a reţinut că inculpaţii T.M.C. şi A.A. au lovit victima, iar inculpatul C.C. a sustras bunurile părţii vătămate, faptele constituind infracţiunea de tâlhărie calificată corect reţinută de tribunal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M.C., care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susţinut că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, solicitând achitarea.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului T.M.C. în săvârşirea, în noaptea de 19 ianuarie 2004, împreună cu coinculpaţii A.A., C.C. şi A.I., a infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate anterior au confirmat că la data arătată inculpatul recurent şi ceilalţi făptuitori condamnaţi în cauză au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele victimei, iar unul dintre coautori respectiv C.C. i-a sustras victimei geaca din piele şi sacoşa conţinând alimente şi alte bunuri personale.
După săvârşirea faptelor inculpaţii au consumat alimentele şi au vândut geaca din piele, cu suma rezultată cumpărându-se băuturi alcoolice.
Împrejurarea că violenţele au fost exercitate de inculpatul recurent şi de inculpatul A.A., iar sustragerea bunurilor victimei s-a făcut de C.C. care le-a înmânat lui A.I., este lipsită de relevanţă câtă vreme acţiunile făptuitorilor, au fost, potrivit înţelegerii dintre ei, concomitente şi cooperante, în vederea realizării aceluiaşi scop de deposedare a persoanei vătămate de bunuri, ceea ce caracterizează coautoratul în săvârşirea infracţiunii complexe de tâlhărie.
Întrucât soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpatul recurent.
Faţă de considerentele arătate, constatând neîntemeiată critica formulată şi nerezultând existenţa vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerul Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 109 din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3617/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 3642/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
