ICCJ. Decizia nr. 3623/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 1817/2005, petiționarul P.C. a solicitat desființarea rezoluției nr. 447/II/2/2005 din 18 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 206 C. pen. și art. 108 din Legea nr. 18/1991.
în motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că procurorul nu a făcut o cercetare judicioasă a faptelor pe care le-a reclamat și nu a făcut o evaluare judicioasă a probelor.
Prin sentința penală nr. 21 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr. 1817/2005, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca fiind nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 447/II/2/2005 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
S-a reținut că din cercetările efectuate, nu a rezultat că notarul public ar fi săvârșit infracțiunile reclamate de petent respectiv, art. 208 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 206 C. pen. și art. 108 din Legea nr. 18/1991.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul care a reiterat motivele invocate în plângerea inițială.
Analizând recursul declarat de petiționar, Curtea consideră că acesta este nefondat.
Prin rezoluția nr. 160/ P din 25 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind infracțiunile prevăzute de art. 208,art. 209,art. 291 și art. 206 C. pen., precum și cea prevăzută de art. 108 din Legea nr. 18/1991.
S-a menționat că cercetările efectuate nu au confirmat cele susținute de petent că P.I. i-a pătruns în locuință și i-ar fi sustras ceva, că ar fi falsificat vreun act și ar fi uzat de acesta sau l-ar fi calomniat. De asemenea, nu s-a putut reține că P.I. ar fi ocupat abuziv suprafața de 10.000 mp. teren pe care o revendica P.C.
în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 160/P/2004 s-au administrat probe, respectiv au fost audiați martorii B.M., I.N., M.S., P.A. care nu au confirmat susținerile petentului. De asemenea, s-a atașat sentința civilă nr. 1820 din 14 decembrie 2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte din care rezultă că între părți a existat un litigiu civil cu privire la o suprafață de teren.
Petiționarul a făcut plângerea împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior care prin rezoluția nr. 447/P/2005 a respins-o ca fiind nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea consideră că sentința pronunțată este legală și temeinică, prima instanță făcând o justă apreciere a probelor și reținând în mod corect că nu se identifică nici un element care să contureze săvârșirea de către P.I. a infracțiunilor sesizate de petent.
în consecință, urmează ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3649/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3647/2005. Penal → |
|---|
