ICCJ. Decizia nr. 3649/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului C.C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, apreciindu-se că nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 5996 din 12 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de P.N.A., Serviciul Teritorial Bacău, a casat încheierea din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, considerându-se că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare inculpatul C.C. care, invocând dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., a susținut că la termenul de judecare a recursului parchetului nu a fost legal citat.
Totodată, inculpatul și-a mai întemeiat contestația în anulare și pe dispozițiile art. 386 lit. b) și c) din același cod, menționând că la termenul de judecare a recursului ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța și totodată că instanța de recurs ar fi omis să se pronunțe asupra unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar.
Examinând, în baza art. 391 C. proc. pen., contestația formulată se constată că aceasta nu este admisibilă.
1. Din actele dosarului rezultă că judecarea recursului procurorului s-a făcut de către înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 12 noiembrie 2004, orele 21,00, inculpatul fiind citat prin fax la Arestul I.P.J. Bacău.
Este adevărat că citația s-a emis pentru ora 19,00 și recepționarea comunicării citației s-a făcut prin fax la orele 19,47 însă judecata, făcându-se la orele arătate, în lipsa inculpatului arestat, se consideră respectate dispozițiile art. 38511 alin. (1) și (3) C. proc. pen.
2. Privitor la al doilea motiv al contestației în anulare constând în imposibilitatea de prezentare și încunoștiințare a instanței despre această împiedicare, nici acesta nu poate fi primit.
Conform textului care reglementează acest caz de contestație, procedura de citare se presupune a fi legal îndeplinită, iar partea care invocă lipsa oricărei posibilitate de prezentare și încunoștiințare trebuie să dovedească această imposibilitate.
Or, în cauză, judecarea recursului s-a făcut în lipsa inculpatului arestat cu respectarea dispozițiilor art. 38511 alin. (3) C. proc. pen., care permit soluționarea acestei căi de atac împotriva încheierilor privind măsurile preventive fără a fi necesară prezența celui aflat în stare de deținere.
Chiar în situația de privare de libertate în care se găsea, inculpatul avea posibilitatea să își manifeste poziția și să o transmită instanței de recurs prin administrația locului de deținere.
3. în sfârșit, al treilea motiv de contestație, referitor la omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unei cauze de încetare a procesului penal constând în lipsa autorizației legale de punere în mișcare a acțiunii penale și pentru trimiterea în judecată, aceasta poate fi valorificată în procesul penal pendinte în fața curții de apel competente să soluționeze cauza în fond, nicidecum în fața instanței sesizată cu recursul procurorului împotriva unei încheieri privitoare la verificarea legalității detenției.
4. Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 391 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3657/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3623/2005. Penal → |
|---|
