ICCJ. Decizia nr. 3657/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Vaslui, prin sentința penală nr. 486 din 2 decembrie 2004, a condamnat inculpații: N.V.R. și H.F. la câte o pedeapsă de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
A interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 din același cod.
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 1 ianuarie 2004, la zi.
Inculpații au fost obligați să achite părții civile T.C. suma de 10.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat pe inculpatul N.V.R. să achite suma de 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei către Baroul de Avocați Vaslui, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, iar inculpatul H.F., la plata cu același titlu, a sumei de 1.600.000 lei.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în ziua de 31 decembrie 2003, inculpații N.V.R. și H.F. au hotărât să meargă împreună cu uratul prin sat, iar în prealabil, au consumat vin la domiciliul lui H.F., cu ei aflându-se și minorul T.R.F.
L-au urat mai întâi pe martorul D.D., unde au fost serviți cu băuturi alcoolice, iar când au plecat, s-au întâlnit cu P.I., consăteanul lor, care era în stare de ebrietate și avea asupra sa o furcă.
între inculpatul N.V.R. și P.I. a avut loc o scurtă altercație, deoarece acesta din urmă i-a spus "țigan" inculpatului, iar pe fondul acestui conflict, N.V.R. a lovit victima de mai multe ori cu pumnul, în timp ce P.I. a încercat să-l lovească pe inculpat cu furca, însă acesta s-a ferit, apoi i-a smuls furca din mână.
Celălalt inculpat, H.F. și minorul T.R.F. au asistat la conflict, dar nu s-au implicat, apoi, inculpații și minorul au mai urat alți consăteni.
Victima a fost găsită în drum de către martorul D.D. și i-a spus că a fost bătută de nepot, referindu-se la N.V.R.
Apoi, P.I. a mers la domiciliul său de unde a luat o bâtă cu extremități din metal și lemn și a revenit în sat, iar la locuința lui C.V. s-a întâlnit din nou cu inculpații, între părți declanșându-se un nou conflict.
Martora C.V. i-a văzut pe inculpați lovind-l cu bețe pe P.I., apoi, împreună cu soțul său, l-au găsit pe acesta căzut, iar P.I. le-a spus că a fost lovit de cei doi inculpați ("hoțul de N.V.R. și al P."); de asemenea, le-a relatat că inculpații îl mai bătuseră în aceeași seară.
Văzându-i pe soții C., inculpații, și minorul au fugit din locuința acestora, apoi au continuat să ure, luându-l cu ei pe H.F.I., fratele inculpatului H.F., care se afla într-o avansată stare de ebrietate.
Au mers la domiciliul martorilor T.P. și T.V., unde, din nou s-au întâlnit cu P.I., care venise tot cu intenția de a ura și avea asupra sa bâta cu extremitățile din metal.
Inculpatul H.F. l-a luat pe P.I. în brațe și l-a scos în drum, moment în care victima l-a lovit cu bâta peste mână pe H.F.I., iar acesta a plecat acasă.
A intervenit inculpatul N.V.R., în sensul că i-a smuls bâta victimei din mână și a lovit-o cu partea metalică în zona spatelui și a capului, de mai multe ori (de 7-8 ori), după care, bâta a fost luată de inculpatul H.F., care a lovit și el victima în mod repetat, până când aceasta a căzut.
După cădere, ambii inculpați au continuat să-l lovească pe P.I., cu picioarele peste cap, torace, abdomen, membre, apoi H.F. l-a târât lângă un podeț și l-au abandonat, victima fiind găsită ulterior decedată.
Inculpații au mers cu uratul la alți consăteni, iar martora N.A., văzându-i loviți, i-a întrebat ce au pățit și aceștia i-au relatat că "s-au bătut cu P.I.".
Pentru că prezentau urme de lovituri, de sânge și erau beți, martora N.M. i-a dat afară din curte, însă N.V.R. a lăsat aici furca luată de la victimă, păstrând însă bâta metalică.
Inculpații s-au despărțit, H.F. a plecat acasă, iar N.V.R. a mers în curtea locuinței martorului D.D., de unde a sustras o cană cu bani mărunți, și, fiind văzut de proprietar, a fugit la domiciliu.
Raportul de necropsie a precizat că moartea victimei P.I. a fost violentă și s-a datorat unei come cerebrale profunde, generată de o hemoragie meningo-cerebrală, urmare traumatismului cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, între traumatism și deces existând o legătură directă de cauzalitate.
Au fost obiectivate și alte leziuni datorate politraumatismului, respectiv fracturi costale, de cubitus, de tibie, plăgi, echimoze și excoriații, produse prin lovire sau de corpuri dure, iar leziunile cu rol tanato-generator s-au produs prin lovire activă și repetată, din față, din spate și după cădere.
Victima a fost lovită în mod repetat cu partea metalică a bâtei, cu pumnii și cu picioarele, de către ambii inculpați, alternativ, starea de fapt fiind percepută nemijlocit de către martorii la care s-a făcut deja referire, deși H.F. nu a recunoscut că l-a lovit pe P.I.
împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații N.V.R. și H.F., solicitând, în principal, achitarea, întrucât nu au săvârșit ei infracțiunea de omor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor, pe care le consideră prea aspre.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 115 din 22 martie 2005, a respins apelurile, ca nefondate, cu următoarea motivare:
"Ambele apeluri sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Conflictul dintre inculpați și victimă care s-a desfășurat în mai multe etape, în timp ce își urau consătenii la data de 31 decembrie 2003, a fost perceput în anumite faze, în mod direct de martorii la care părțile se aflau cu uratul.
Astfel, declanșarea conflictului a avut loc la domiciliul martorului D.D., când victima P.I. a avut o altercație cu nepotul său, inculpatul N.V.R., iar acesta din urmă l-a lovit de mai multe ori cu pumnul. De asemenea, victima a lovit o singură dată cu furca în spate pe inculpat, mai înainte ca acesta să-i smulgă furca din mână, împrejurări relatate de minorul T.R.F., care îi însoțea pe inculpați, precum și de martorul D.D., care a găsit victima căzută în drum, murdară de noroi și lovită, relatându-i că a fost bătută de nepot, referindu-se la N.V.R.
După ce victima a mers la domiciliu și s-a înarmat cu o bâtă cu cilindru metalic la una dintre extremități, părțile s-au reîntâlnit la locuința martorei C.V., persoană care i-a văzut pe ambii inculpați lovindu-l pe P.I. cu bețe.
Când soții C. au ieșit să vadă ce se întâmplă, victima le-a spus că a fost lovită de cei doi inculpați ("hoțul lui N.V.R. și al P.") și le-a mai povestit că, anterior, cei doi îl bătuseră la locuința lui D.D.
Părțile au continuat să-și ure consătenii și s-au reîntâlnit la domiciliul martorilor T.P. și T.V., care l-au văzut pe P.I. având asupra sa bâta și lovindu-l peste mână pe martorul H.F.I., în momentul în care inculpatul H.F. l-a scos cu forța în drum.
Imediat, inculpatul N.V.R. a luat bâta din mâna victimei și i-a aplicat 7-8 lovituri cu partea metalică peste spate și peste cap.
A intervenit și inculpatul H.F., luând la rândul său bâta și lovindu-l repetat pe P.I., până când acesta a căzut, iar după cădere, a continuat să-i aplice lovituri cu bâta peste cap, mâini și picioare, în timp ce inculpatul N.V.R. îl lovea cu picioarele în zona toraco-abdominală, după care, H.F. a târât victima în apropiere, lângă un podeț, unde a fost abandonată și a decedat, fiind găsită a doua zi.
După conflict, inculpații au fost văzuți cu urme de lovituri și pete de sânge de către martorele N.A. și N.M., în locuința lor au abandonat furca și le-au declarat că "s-au bătut cu P.I.".
Aceste probe, coroborate cu concluziile raportului de necropsie, dovedesc pe deplin vinovăția ambilor inculpați pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. (în public).
Moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu leziuni multiple și traumatismului cranio-cerebral produse prin lovire activă, cu obiecte tanato-generatoare.
Multitudinea leziunilor produse, intensitatea și zonele anatomice afectate, dovedesc intenția directă de a ucide și participarea simultană și concomitentă, a ambilor inculpați, a căror vinovăție a fost dovedită pe deplin cu probele administrate, la care s-a făcut referire.
în ce privește pedepsele aplicate, cuantumul a fost stabilit pentru cei doi inculpați la limita inferioară prevăzută de art. 175 C. pen., respectiv 15 ani închisoare și nu se justifică a fi redus sub acest minim, având în vedere gradul deosebit de pericol social al infracțiunii și modul în care au acționat inculpații".
în termenul legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul H.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat, prin concluziile puse de apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se asigura apărarea inculpatului și în vederea administrării de probatorii pentru a-și demonstra nevinovăția.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o corectă situația de fapt și au administrat toate probele necesare aflării adevărului, cărora le-au dat o justă și corectă interpretare, încadrând fapta comisă de către inculpat în textul de lege corespunzător, aplicându-i acestuia o pedeapsă just individualizată.
Ansamblul probator al dosarului conferă posibilitatea de a se trage concluzii certe cu privire la vinovăția inculpatului H.F. în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, astfel că susținerea acestuia, în sensul că nu a comis infracțiunea de omor, nu poate fi primită.
După cum în mod corect au reținut instanțele anterioare, conflictul dintre inculpați și victimă, s-a desfășurat în mai multe etape, în data de 31 decembrie 1993, în timp ce își urau consătenii, martorii la care se aflau părțile, percepând în anumite faze, în mod direct acest incident.
Astfel, într-o primă fază, după cum a relatat minorul T.R.F., care-i însoțea la urat pe cei doi inculpați, victima P.I. a avut o altercație cu nepotul său, inculpatul N.V.R., iar acesta din urmă l-a lovit de mai multe ori cu pumnul, aspect confirmat și de martorul D.D., care a găsit victima căzută în drum, lovită și murdară de noroi, aceasta spunându-i că a fost bătută de nepotul său N.V.R.
în fazele următoare, însă inculpații N.V.R. și H.F., întâlnindu-se din nou cu victima în drumul lor la urat, prin activități concomitente i-au aplicat acesteia lovituri repetate cu o bâtă, cu pumnii și picioarele peste cap și corp, după cum rezultă din declarațiile martorilor D.D., C.V., C.T., T.P., P.N. și N.A., declarații care se coroborează și cu recunoașterile parțiale ale inculpatului N.V.R., provocându-i victimei leziuni traumatice multiple ce au condus la deces.
în atare condiții, în mod corect, instanțele au reținut calitatea de autor al infracțiunii de omor și pentru inculpatul H.F., neexistând dubii în privința activității infracționale desfășurate de acesta.
- Cât privește susținerea inculpatului, în sensul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, se constată că este lipsită de orice fundament, de vreme ce, în toate fazele procesuale, apărarea sa a fost asigurată de avocat R.A., avocat U.M. și avocat L.O. (apărători desemnați din oficiu și respectiv, ales, cu împuternicirile avocațiale).
- Nici solicitarea recurentului inculpat de a se dispune casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de noi probatorii, prin care să-și demonstreze nevinovăția, nu este justificată, în condițiile în care, la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul H.F. a declarat că nu are alte probe de administrat și cereri de formulat, în faza de cercetare judecătorească au fost audiați în mod nemijlocit, atât martorii din lucrări cât și cei propuși în apărare de către inculpat, iar în apel, inculpatul nu a solicitat completarea probatoriilor.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul H.F., nefiind fondat, va fi respins, ca atare, se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 1 ianuarie 2004, la 14 iunie 2005.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3638/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3649/2005. Penal → |
|---|
