ICCJ. Decizia nr. 3661/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1579 din 9 decembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpații G.I.A., G.L.M. și F.J.
în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații: G.I.A., G.L.M. și F.J. la câte 5 ani fiecare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate, perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 31 octombrie 2002, la zi, pentru inculpatul G.I.A. și de la 31 octombrie 2002, la 4 noiembrie 2002, pentru inculpații G.L.M. și F.J.
în baza art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului G.I.A.
A constatat că inculpata F.J. este arestată în altă cauză.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata P.R.V. la pedeapsa închisorii de 2 ani.
A aplicat art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 61 C. pen., a contopit această pedeapsă cu restul rămas neexecutat, de 177 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1168/2000 a Judecătoriei sectorului 1, inculpata având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A luat act că inculpata a fost arestată, fiind cercetată în altă cauză.
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat 0,430 gr. heroină și 10 comprimate codeină și a constatat că 0,06 gr. heroină a fost consumată în procesul de laborator.
în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat în folosul statului suma de 152 dolari S.U.A., 20 Euro și suma de 18.600.000 lei (recipisă consemnare, fila 96 dosar urmărire penală), aparținând inculpatului G.I.A.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență că, la data de 19 octombrie 2002, I.G.P.R. - B.C.C.O.A.B. a solicitat eliberarea unei autorizații de percheziție la adresa din București, str. Mihai Vulcănescu unde existau indicii că locuiesc persoane care se ocupă cu vânzarea de droguri.
Conform procesului verbal de percheziție domiciliară din 30 octombrie 2002, la adresa sus-menționată au fost găsiți: inculpatul G.I.A. și învinuiții G.L.M., F.J. și M.N. în cursul activităților desfășurate, asupra inculpatului G.L.M. a fost găsită într-un buzunar de la pantaloni o folie de staniol, ce conținea o pulbere de culoare bej, iar într-una din camerele imobilului s-au mai găsit 3 punguțe de staniol, ce conțineau aceeași substanță pulverulentă de culoare bej, o seringă hipodermică ce conținea un lichid de culoare maronie, 24 de seringi hipodermice, cu urme de substanță maronie, două folii din plastic cu inscripția Codeină ce conțineau 18 comprimate și sumele de 18.600.000 lei, 152 dolari S.U.A. și 20 Euro.
Pe parcursul percheziției, la aceeași adresă s-a prezentat inculpata P.R.V., asupra acesteia găsindu-se o punguță care conținea o substanță pulverulentă de culoare bej.
împotriva sentinței penale, au declarat apel inculpații G.I.A., F.J. și P.R.V., care au criticat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor și inculpatul G.L.M. care a solicitat, în principal, achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, neavând antecedente penale.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 68 din 1 februarie 2005, a respins apelurile, ca nefondate, cu următoarea motivare:
"Evaluând judicios materialul probator administrat în cauză, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpați.
Susținerea inculpatului G.I.A. că nu ar fi comis fapta nu este întemeiată pe nici una din probele administrate și la care instanța a făcut referiri concrete.
De asemenea, pedepsele aplicate inculpaților corespund criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și asigură finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.
De altfel, instanța a dat o deplină eficiență circumstanțelor atenuante, aplicând pedepse al căror cuantum l-a coborât la jumătatea minimului prevăzut de lege".
în termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpații G.I.A., F.J. și G.L.M., solicitând, prin concluziile puse de apărătorul desemnat din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lor din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în aceea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, susținând că ei sunt doar consumatori de droguri, nu și traficanți și reducerea pedepselor aplicate.
Examinând hotărârile atacate, în raport de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursurile declarate de inculpați, nefondate, urmând a fi respinse, ca atare.
Astfel, critica formulată de recurenții inculpați, privind greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina lor, solicitând schimbarea acestei încadrări din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în aceea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, cu motivarea că ei sunt consumatori de droguri și nu și traficanți, nu poate fi primită de vreme ce, probele de la dosar atestă, așa cum în mod just au reținut și instanțele, de fond și de apel, că inculpații au traficat heroină, drog de mare risc, contra sumei de 250.000 lei doza.
Vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de trafic de droguri este dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de percheziție domiciliară, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor C.C., S.G., C.V., C.D.G., B.V., C.D.C., D.P. și B.R.D., actele medicale privind pe G.L.M. și M.N., recipisa de consemnare a sumei de 125 dolari S.U.A. și 20 Euro la B.N.R. nr. 46375 din 4 noiembrie 2002, recipisa de consemnare nr. 42.30.01/02/406/000968 din 31 octombrie 2002, privind suma de 18.600.000 lei, dovada seria B nr. 601.118 din 4 noiembrie 2002 privind predarea la D.C.J.E.O. a I.G.P.R. pentru cantitatea de 0,3430 grame heroină și 10 grame comprimate Codeină, declarațiile inculpaților G.I.A., G.L.M., F.J. și P.R.V., de recunoaștere parțială a faptelor.
Relevantă în acest sens este declarația P.R.V. dată pe parcursul urmăririi penale care a atestat că știa că în imobilul unde locuiau coinculpații se vindeau droguri, motiv pentru care, în data de 30 octombrie 2002 s-a deplasat la acea adresă și a cumpărat două doze de heroină contra sumei de 250.000 lei/doză, știind de la prietenul său despre acest loc, întrucât acesta cumpăra în mod regulat de la inculpați. A mai precizat inculpata că a mai cumpărat și cu altă ocazie droguri de la inculpatul G.I.A.
De asemenea, învinuitul M.N.R. a arătat în declarația sa dată la 30 octombrie 2002 că numitul G.I.A., concubinul mamei sale, se ocupa cu vânzarea drogurilor.
Se constată așadar, în raport de materialul probator administrat în cauză că instanța de fond, în mod corect, a considerat că fapta inculpaților recurenți constituie infracțiunea de trafic de droguri pentru care au fost condamnați și nu infracțiunea de consum de droguri în care au solicitat să fie schimbată încadrarea juridică.
Nici criticile formulate de inculpați, referitoare la greșita individualizare a pedepselor, nu sunt fondate.
Condamnându-i pe inculpați la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., instanța de fond a respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen. Ținând seama de pericolul social ridicat al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, inculpații G.L.M. și F.J., aflați la primul conflict cu legea penală, iar inculpatul G.I.A. cunoscut cu antecedente penale, toți fără ocupație și că pe parcursul procesului penal au adoptat o atitudine oscilantă, de nerecunoaștere a faptei comise, în pofida probatoriului administrat, nu se impune reducerea pedepselor aplicate; acestea, în cuantumul stabilit, fiind de natură a garanta atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., privind prevenția generală și specială.
Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursurile declarate de inculpații G.I.A., F.J. și G.L.M. vor fi respinse, ca nefondate, din pedepsele aplicate, urmând a se deduce timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2002, la 14 iunie 2005, pentru inculpatul G.I.A. și de la 31 octombrie 2002, la 4 noiembrie 2002, pentru inculpatul G.L.M.
Recurenții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în care s-a inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3664/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3650/2005. Penal → |
|---|
