ICCJ. Decizia nr. 3697/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 1457 din 28 februarie 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1446/2004, s-a dispus, printre altele: cu privire la inculpații L.C. și B.G., casarea sentinței penale nr. 66 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, referitor la dispoziția de restituire a cauzei la parchet și s-a hotărât trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel București.
înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații B.G. și L.C., reținând că dispoziția privind restituirea cauzei la parchet cu privire la cei doi inculpați este greșită întrucât excede codului procesual fixat prin rechizitoriu, conform art. 317 C. proc. pen.
La data judecării recursului, în ziua de 22 februarie 2005, cei doi inculpați, B.G. și L.C. au lipsit, iar apărătorul lor, ales, avocat C.B., a declarat că denunță unilateral contractul de asistență, motiv, în raport de care, instanța a permis, să pună concluzii avocatul desemnat din oficiu pentru asigurarea apărării celor doi inculpați, avocat V.F.
împotriva acestei decizii definitive, inculpatul L.C. a formulat contestație în anulare la data de 18 martie 2005, cauza formând obiectul dosarului nr. 1812/2005.
în aceeași zi, a formulat contestație în anulare, împotriva aceleiași decizii și inculpata B.G., cauza formând obiectul dosarului nr. 1811/2005.
Prin încheierea din 27 aprilie 2005, cele două dosare s-au conexat, constatându-se că au același obiect și se referă la aceeași hotărâre judecătorească atacată, în temeiul art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Contestatorii au invocat faptul că la termenul din 22 februarie 2005 când s-au judecat recursurile declarate de parchet și de cei doi inculpați, au fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
în susținerea acestui motiv contestatorii au depus fiecare, câte o adeverință medicală, eliberată de același medic, dr. M.I., medic de familie, la data de 21 februarie 2005, prin care se atestă că în perioada 21 februarie 2005 - 14 martie 2005 se recomandă repaus la pat, întrucât ambii suferă de o boală contagioasă, oreion.
Făcând abstracție de autenticitatea constatărilor medicale privindu-i pe cei doi contestatori, menționate în adeverințele medicale, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Chiar în situația în care adeverințele medicale ar fi corect eliberate, boala invocată, oreion, nu putea să-i împiedice pe cei doi contestatori să încunoștințeze instanța despre imposibilitatea prezentării lor la proces.
Art. 386 lit. b) C. proc. pen., prevede existența cumulativă a celor două împrejurări: imposibilitatea părții de a se prezenta în instanță și imposibilitatea încunoștințării instanței despre această împiedicare.
Or, contestatorii aveau posibilitatea să-și anunțe avocatul ales, C.B., despre boala care-i împiedică să se prezinte la proces. Faptul că acest avocat, prezent în instanță, a denunțat unilateral contractul de asistență juridică, chiar în ziua judecării recursurilor, 22 februarie 2005, nu poate fi cunoscut cu anticipație de către contestatori, astfel că ei aveau obligația să-și anunțe avocatul și să-i transmită copia adeverinței medicale.
De altfel, motivul invocat de avocatul ales, care a denunțat contractul de asistență juridică, acela că a fost deranjat de faptul că instanța a solicitat, prin adresă, desemnarea unui apărător din oficiu, a fost neserios, urmărindu-se o eventuală amânare a cauzei, la alt termen.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea urmează a respinge ca nefondate, contestațiile în anulare, fără a mai examina admisibilitatea lor în principiu.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3815/2005. Penal → |
|---|
