ICCJ. Decizia nr. 275/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția din 21 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție (în prezent Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție), secția de urmărire penală și criminalistică, pronunțată în dosarul nr. 219/P/2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de E.E. aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 248, 250, 266, 268, 196, 323, 181, 189, 205, 206, 207 și 2671 C. pen.; Ț.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 2481, 266, 268, 189, 2671, 289, 323 și 26, raportat la art. 181 C. pen.; P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP); M.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 2481 _i 323 C. pen.; M.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 249, 264, 266, 181, 189, 196, 205, 206, 250, 267, 2671 și 323 C. pen.; P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 2481 și 323 C. pen.
în motivarea acestei soluții se arată, în esență, că prin procesul verbal din 15 ianuarie 2003, organele de poliție au început urmărirea penală împotriva lui L.V., petiționara din cauza de față, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 259 alin. (2) C. pen. și art. 25, raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen.
La data de 26 februarie 2003, intimatul E.E. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui L.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și arestarea preventivă a acesteia conform art. 148 lit. d) și h) C. proc. pen., și art. 151 C. proc. pen.
Motivându-și măsura luată intimatul a arătat că "pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este închisoarea mai mare de 2 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei L.V. prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere că prin faptele sale au fost produse consecințe deosebite, în sensul că pe parcursul anchetei și-a continuat activitatea infracțională prin săvârșirea unor acte materiale de același gen, încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin încercarea de a determina mai multe persoane să declare organelor de urmărire penală situații necorespunzătoare adevărului".
Procurorul E.E. i-a adus la cunoștință învinuitei L.V. că are dreptul de a fi asistată de un apărător ales, însă învinuita a declarat că acceptă să fie asistată de un apărător din oficiu, refuzând însă să semneze procesul verbal întocmit în acest sens, precum și declarația ce i-a fost luată în prezenta apărătorului din oficiu, P.M. (intimată în cauza de față).
Ulterior, împotriva măsurii arestării preventive L.V. a făcut plângere în baza dispozițiilor art. 1401C. pen., care i-a fost respinsă de către Judecătoria Iași prin încheierea din 28 februarie 2003. Recursul declarat de petiționară a fost admis de Tribunalul Iași, astfel că, prin decizia penală nr. 322 din 25 martie 2003, s-a dispus punerea sa în libertate.
La aproximativ 2 luni după punerea în libertate a numitei L.V., intimatul E.E., în calitatea sa de procuror, prin ordonanța din 28 mai 2003, a dispus internarea acesteia la Spitalul Universitar nr. 7 Iași în vederea efectuării unei expertize psihiatrice de către I.M.L. Iași, pentru a se stabili dacă a avut discernământul faptelor sale la momentul săvârșirii infracțiunilor imputate, considerând că există semne de îndoială asupra stării psihice a acesteia.
Petiționara L.V. a formulat plângere penală împotriva procurorului E.E. solicitând să fie cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 2481, 250, 266, 268 și 196 C. pen., fapte pe care consideră că le-a comis cu ocazia cercetărilor pe care le-a efectuat împotriva sa, deoarece "în mod abuziv, nelegal, fără probe a efectuat cercetările și a dispus măsura arestării preventive, și ulterior punerii sale în libertate, internarea forțată la Spitalul de Psihiatrie Socola din Iași, de unde a fost externată după o săptămână."
Ulterior a solicitat extinderea cercetărilor și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2671, 323, 267, 181, 189, 205 și 206 C. pen.
Cu privire la intimatul Ț.D., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, petenta a solicitat a fi efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 2481, 266 și 268 C. pen., considerând că în colaborare cu acesta procurorul E.E. a luat împotriva sa măsurile nelegale, măsuri pe care Ț.D. le-a avizat și confirmat, respingând și cererile de recuzare făcute împotriva procurorului E.E.
Ulterior, petiționara L.V. a solicitat extinderea cercetărilor și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 181 C. pen., art. 189, 2671, 289 și 323 C. pen.
Referitor la intimata P.M., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat cercetarea acesteia, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 C. pen., susținând că i s-a respins nejustificat toate plângerile făcute împotriva actelor de urmărire penală abuzive ale procurorilor E.E. și Ț.D. și cererile de recuzare ale acestora.
în ceea ce-l privește pe intimatul M.L., petiționara L.V. a solicitat cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 249, 264, 266 și 196 C. pen., considerând că se face vinovat de aducerea la îndeplinire a dispozițiilor nelegale și abuzive ale procurorului E.E., el fiind în realitate persoana care oficial instrumenta dosarul. Ulterior a solicitat extinderea cercetărilor și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 181, 196, 205, 206, 250, 267 și 323 C. pen.
A mai solicitat petenta efectuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 2481 _i 323 C. pen., față de procurorul M.D. și de P.M. care în calitatea sa de avocat din oficiu " fără să studieze dosarul, în circa 15 minute de la sosirea în biroul procurorului E.E. a semnat fără obiecțiuni mandatul de arestare din 26 februarie 2003 emis în mod abuziv pe numele petentei".
S-a reținut în rezoluția parchetului, din 21 iulie 2003, că cercetările față de petiționara L.V. au început ca urmare a unei plângeri adresate Poliției municipiului Iași de către G.C. și alții care au solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), împotriva numitei G.N.E. și alții, susținând că cei reclamați ar fi depus mărturie mincinoasă într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Iași referitor la derularea unei altercații violente ce a avut loc la 17 aprilie 1998 între L.V. și G.C. ș.a.
Poliția municipiului Iași, după efectuarea cercetărilor a înaintat dosarul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cauza fiind soluționată, la 28 decembrie 2001, prin rezoluția procurorului E.E. care a confirmat propunerea organelor de poliție.
Părțile vătămate au făcut plângere împotriva acestei soluții, care le-a fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Ulterior, prin rezoluția nr. 1005/II/2/2002 din 20 iunie 2002 o nouă plângere, a fost admisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, dosarul fiind trimis la Poliția municipiului Iași pentru completarea cercetărilor.
Ca urmare a acestei soluții, la 30 noiembrie 2002, organele de poliție au început urmărirea penală împotriva numitei G.N.E. ș.a, iar prin procesul verbal din 15 ianuarie 2003 împotriva petiționarei din prezenta cauză L.V.
S-a mai reținut că împotriva petentei s-au efectuat cercetări și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 281 C. pen., cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., constând în faptul că, în perioada anilor 2000 - 2001, ar fi practicat profesia de avocat fără a fi înscrisă în Tabloul avocaților din România, inducând și menținând în eroare, în acest fel, două părți vătămate de la care a pretins și primit suma de 13.500 dolari S.U.A.
în aceeași rezoluție se mai arată că pentru faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost efectuate cercetări față de procurorii Ț.D. și E.E., de inspectorul de poliție M.L. și de avocata P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 și 250 C. pen., reclamate de L.V., prin rezoluția din 9 iunie 2003, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, iar pentru alte reclamații făcute de aceeași petiționară se efectuează în continuare cercetări.
Față de cele reținute și analizate se concluzionează că persoanele reclamate nu au săvârșit fapte penale, iar cu privire la măsurile luate și soluțiile pronunțate petiționara L.V. a uzat de căile legale de atac, astfel că în baza art. 29 pct. 1 lit. f), art. 209 alin. (3) și (4), art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații din cauza de față: E.E., Ț.D., P.M., M.D., M.L. și P.M. sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost reclamați.
împotriva acestei soluții, de neîncepere a urmăririi penale, dispusă, prin rezoluția din 21 iulie 2003, adoptată în dosarul nr. 219/P/2003 de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, actualmente, de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, petiționara L.V. a formulat plângere la Curtea Supremă de Justiție.
Petiționara a susținut, în esență, că a fost arestată abuziv și ulterior internată forțat la Spitalul de Psihiatrie Socola din Iași, după ce în prealabil a fost lovită, maltratată fizic și psihic de către unii dintre intimați, nu a fost avută în vedere nota de probe pe care a depus-o la procurorul anchetator și a fost lipsită de dreptul de apărare.
A mai arătat că deși i-a reclamat pe intimați și pentru "infracțiuni la plângerea prealabilă a părții vătămate", în mod ilegal procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în prezent de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, au cenzurat plângerea prealabilă.
Ulterior înregistrării cauzei pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, prin punerea în aplicare, la data de 1 ianuarie 2004, a dispozițiilor Legii nr. 281/2003, și anume a dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., text introdus prin legea menționată, au fost citate și persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmării penale, respectiv intimații în cauza de față.
Examinând plângerea formulată de petiționara L.V., înalta Curte de Casație și Justiție constată, că în cauză nu au fost respectate în totalitate dispozițiile art. 278 și urm. C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 278 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 "plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în prezent de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile procedurale menționate, de strictă și imediată aplicare, înalta Curte constată, că împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 21 iulie 2003 dată în dosarul nr. 219/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în prezent de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, și comunicată petiționarei la 25 iulie 2003, aceasta din urmă nu a formulat plângere la procurorul șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție astfel cum se impune prin dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
Rezoluția din 21 iulie 2003, de neîncepere a urmăririi penale, a fost dată de S.B., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în prezent de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și comunicată petiționarei printr-o adresă din 25 iulie 2003 sub semnătura procurorului șef adjunct secție.
Din nici un act depus la dosar nu rezultă că petiționara s-ar fi adresat cu plângere împotriva acestei rezoluții, la procurorul șef de secție, așa cum a procedat în cazul altor rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.
Deși la instanță se află depusă alături de copia adresei nr. 219/P/2003 din 25 iulie 2003 a parchetului (la care ne-am referit), și copia unei alte adrese a aceluiași parchet prin care se comunică petiționarei soluția adoptată în urma reexaminării unei cauze, este de observat că această din urmă comunicare nu se referă la rezoluția din 21 iulie 2003 ci la o rezoluție anterioară, din 20 iunie 2003 și care nu face obiectul cauzei de față.
Pe de altă parte memoriile făcute de petiționară ulterior datei la care i-a fost comunicată rezoluția din 21 iulie 2003 a parchetului au fost depuse așa cum de altfel susține și aceasta, la Ministerul Justiției, Parlamentul României, Președinție.
Așa fiind, în cauză nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 278 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, în sensul că procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu a cenzurat și nu s-a pronunțat cu privire la soluția adoptată în dosarul nr. 219/P/2003, prin rezoluția din 21 iulie 2003 dispusă de procurorul B.S.
Dispozițiile art. 2781C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 281/2003 stipulează expres condițiile în care se poate face plângere în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, precizând că această cale poate fi urmată "după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 C. proc. pen."
Ca urmare, înalta Curte a constatat că în cauză nu s-a urmat în totalitate, procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., astfel că a trimis cauza spre competentă soluționare procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se pronunța, eventual petiționara s-a adresat ulterior instanței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 309/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 311/2005. Penal → |
|---|
