ICCJ. Decizia nr. 3817/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 429/ F din 17 decembrie 2004, Tribunalul Ialomița, în temeiul dispozițiilor art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod, l-a condamnat pe inculpatul V.M. la o pedeapsă de 4.000.000 lei amendă pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.
în temeiul dispozițiilor art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 din același cod, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5.000.000 lei amendă pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului.
în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. c), ambele C. pen., inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea de 5.000.000 lei amendă.
în temeiul art. 3481C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv procesul - verbal de contravenție seria M nr. 056473 încheiat la data de 12 octombrie 2003.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11 octombrie 2003, numitul T.C., însoțit de concubina sa B.C., a mers la discotecă, în comuna Stelnica, Jud. Ialomița, deplasarea făcând-o cu autoturismul proprietate personală, marca Opel.
în jurul orei 1,00, în 12 octombrie 2003, cei doi au plecat din discotecă, în autoturism urcându-se și martorul C.B. cu soția sa.
La scurt timp după plecare, T.C., care nu poseda permis de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice, a acroșat autoturismul Dacia, proprietatea lui M.A., autoturism ce era parcat regulamentar pe șosea.
Anunțat despre incident, M.A. a ieșit afară din discotecă și l-a oprit pe T.C. cu care a început să discute în legătură cu lovirea mașinii sale.
T.C. s-a urcat din nou la volan, intenționând să plece acasă, dar la plecarea de pe loc nu s-a asigurat și a intrat în coliziune cu un autoturism Wolswagen ce era condus de către numitul R.I.
După accident cei doi conducători auto au coborât din mașini, iar R.I. a dorit să anunțe poliția de la telefonul său mobil.
în atare situație, T.C. l-a rugat să nu anunțe poliția întrucât nu are permis de conducere și l-a asigurat că-i plătește avariile produse autoturismului, oferindu-i suma de 400 dolari S.U.A. și 100 Euro.
Acesta a acceptat banii și având în vedere că el efectua activitate de taximetrie, în mașină având pasageri, a plecat cu autoturismul la Fetești fără a mai anunța poliția.
A doua zi T.C. a mers la postul de poliție al comunei Stelnica, unde l-a găsit pe inculpat, ajutorul șefului de post, anunțându-l despre accidentul produs.
Inculpatul V.M. s-a deplasat la Fetești la domiciliul lui R.I., invitându-l pe acesta la postul de poliție, în vederea întocmirii procesului verbal privind accidentul de circulație.
în același timp, T.C. a mers la domiciliul numitului C.A. din comuna Stelnica, pe care l-a rugat să declare că el a condus în seara respectivă autoturismul, întrucât după cum se știe T.C. nu poseda permis de conducere. T.C. l-a asigurat pe C.A., că a vorbit cu agentul de poliție și nu i se va întâmpla nimic.
Astfel, în jurul orei 11,00, în ziua de 12 octombrie 2003, C.A. a mers la postul de poliție din comuna unde l-a găsit pe T.C., pe concubina acestuia precum și pe inculpatul V.M.
C.A. i-a spus că nu dorește să aibă belele, dar inculpatul V.M. l-a asigurat că nu vor fi probleme.
Ca urmare a solicitării inculpatului, C.A. a scris o declarație prin care recunoaște că el a condus autoturismul lui T.C. făcându-se vinovat de accidentul de circulație.
în birou a venit și R.I. care i-a spus inculpatului V.M. că nu C.A. a condus autoturismul, ci T.C., însă inculpatul a insistat, afirmând că cei de față i-au spus cu totul altceva și că este mai bine așa, după care, R.I. a scris o declarație în care a descris împrejurările în care s-a produs accidentul, fără a face precizări legate de persoana care a condus autoturismul cu care a intrat în coliziune.
în același timp inculpatul V.M. i-a solicitat lui R.I. să restituie banii primiți de la T.C., întocmind în acest sens, dovada de primire a banilor de R.I. și de predare, apoi, a 400 dolari S.U.A. și 100 Euro, către T.C.
Inculpatul V.M. a întocmit procesul verbal, seria M nr. 056473, în care a stabilit că vinovat de producerea accidentului se face numitul C.A., aplicându-i acestuia o amendă contravențională și eliberând dovada lui T.C. pentru repararea autoturismului.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de cei doi conducători implicați în accident, însă un exemplar din procesul verbal nu i s-a dat și lui C.A.
A doua zi, respectiv 13 octombrie 2003, s-au sesizat din oficiu organele de poliție din cadrul Poliției municipiului Fetești care au efectuat cercetări cu privire la ceea ce s-a întâmplat în data de 12 octombrie 2003, întocmindu-se dosar penal.
Prin rechizitoriul nr. 1465/P/2003 din 17 martie 2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești s-a dispus trimiterea în judecată a lui T.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere fără permis de conducere și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului și fals în declarații, prevăzute de art. 264 alin. (1) și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Judecătoria Fetești, prin sentința penală nr. 207 din 17 mai 2004, reținând aceeași situație de fapt și de încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, l-a condamnat pe T.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare impunând suspendarea condiționată a executării pedepsei și pe C.A., la o pedeapsă de 3.000.000 lei.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, considerând că prin probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada unei eventuale înțelegeri între el, T.C. și C.A.
Prin decizia penală nr. 130/ A din 24 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor atacate și achitarea sa.
Verificând actele dosarului, înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și în baza probatoriului administrat în cauză și a dispus condamnarea inculpatului astfel cum s-a reținut în considerentele expuse mai sus.
La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire a acesteia și persoana inculpatului, toate raportate la individualizarea legală a faptei.
Pedeapsa aplicată inculpatului, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante, corespunde scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.
Instanța de control judiciar, analizând actele dosarului a menținut soluția instanței de fond.
în recurs, inculpatul a solicitat achitarea sa, considerând că a fost în eroare de fapt, el neștiind de înțelegerea dintre cei doi conducători auto.
Din probatoriul administrat în cauză: procesul - verbal de confruntare, declarații învinuit C.A., declarația inculpatului C.A., declarație de învinuit R.I., rezultă faptul că inculpatul V.M. cunoștea faptul că autoturismul Opel a fost condus de T.C. la momentul accidentului pentru care a încheiat proces - verbal seria M nr. 056473 din data de 12 octombrie 2003.
Mai mult, C.A. a declarat că inculpatul i-a dictat declarația dată la postul de poliție, iar R.I. i-a spus polițistului V.M. că la volanul mașinii fusese T.C. și nu C.A.
Pentru aceste considerente, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul V.M. este nefondat, urmând ca în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să-l respingă.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat
| ← ICCJ. Decizia nr. 3820/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3818/2005. Penal → |
|---|
