ICCJ. Decizia nr. 4027/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4027/2005
Dosar nr. 2952/2005
Şedinţa publică din 30 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins plângerile formulate de petenţii A.I. şi A.A. împotriva rezoluţiei nr. 108/P/2004 din 7 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, obligându-i la plata către stat a câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, prin plângerea formulată, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenţii au solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 108/P/2004 din 7 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi R.I., comisar în cadrul I.P.J. Botoşani, pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivare, petenţii au arătat că numita F.I., ce îndeplinea atribuţii de contabil şef la Cooperativa de Credit U. din Ştefăneşti, judeţul Botoşani, a fost de acord cu încheierea contractului de împrumut nr. 277 din 12 decembrie 1995 de către B.N., menţionând în fals că acesta ar fi avut domiciliul în localitatea respectivă şi că aduce în garanţie apartamentul, mobilă, televizor, pe care în realitate nu le avea în proprietate.
După încasarea împrumutului, debitorul a achitat doar câteva rate, iar pentru restul neachitat s-au făcut demersuri pentru recuperarea de la petenţi, în calitatea lor de giranţi, astfel că aceştia s-au considerat vătămaţi în interesele proprii, ca urmare a perfectării contractului, fără să fi fost respectate reglementările legale.
La data de 11 noiembrie 1999, A.I. a sesizat organele de urmărire penală şi a cerut luarea măsurilor pentru tragerea la răspundere penală a funcţionarei F.I.
După efectuarea urmăririi penale, prin referatul din 28 mai 2003, comisarul R.I. a propus punerea în mişcare a acţiunii penale şi sesizarea instanţei cu privire la inculpata F.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 290 C. pen., iar prin rechizitoriul nr. 523/P/2003 din 4 august 2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, aceasta a fost trimisă în judecată, numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
La termenul din 3 noiembrie 2003, procurorul de şedinţă S.A., motivat de împlinirea termenului prevăzut de lege pentru prescripţia răspunderii penale, a pus concluzii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., sens în care s-a pronunţat şi Judecătoria Săveni prin sentinţa penală nr. 444 din 3 noiembrie 2003.
Petenţii au pretins că întrucât comisarul R.I. a trenat urmărirea penală, pe parcursul a 2 ani şi 6 luni, iar procurorul de şedinţă S.A. a cerut încetarea procesului penal, ambii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru care s-ar fi impus tragerea la răspundere penală.
Reţinându-se că atât comisarul R.I. cât şi procurorul S.A. şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, potrivit legii şi nu abuziv, cum au susţinut petenţii, prin rezoluţia nr. 108/P/2004, s-a dispus, în cauză, neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri petiţionarii A.I. şi A.A., solicitând ca prin admiterea acestora, să se caseze hotărârea, să fie desfiinţată rezoluţia nr. 108/P/2004 din 7 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi să fie puşi sub urmărire penală cei vinovaţi.
Examinând recursurile formulate şi verificând rezoluţia atacată pe baza materialului din dosarul cauzei, Curtea apreciază că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Suceava este legală şi temeinică.
Astfel, din analiza actelor şi lucrărilor cauzei, rezultă că urmărirea penală s-a făcut cu întârziere, deoarece petiţionarii au contestat faptul că semnăturile de pe contract le-ar fi aparţinut. De aceea, în mod justificat, în dosarul privind pe F.I., s-au făcut demersuri pentru găsirea şi audierea beneficiarului împrumutului B.N., necesare pentru aflarea adevărului.
Deci, rezultă că nu se poate imputa comisarului R.I. că ar fi tergiversat administrarea probelor, cu intenţia de a se împlini termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Nu se poate imputa nici procurorului S.A., faptul că a pus concluzii de încetare a procesului penal, în baza art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., întrucât intervenise prescripţia.
Aşa fiind, corect instanţa de fond a apreciat că în sarcina comisarului de poliţie R.I. şi procurorului S.A. nu se poate reţine vinovăţia pentru săvârşirea vreunei fapte penale.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează astfel, să respingă recursurile petenţilor, ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii A.I. şi A.A. împotriva sentinţei penale nr. 6 din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurenţii petiţionari să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4024/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4028/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
