ICCJ. Decizia nr. 4042/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4042/2005
Dosar nr. 2967/2005
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 26 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4110/2004 al Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul A.S.I., la 6 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a şase infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 30 septembrie 2004, la zi.
Totodată, au fost confiscate de la inculpat, în folosul statului, sumele de bani, reprezentând prejudiciul cauzat părţilor vătămate care nu s-au constituit părţi civile (2.140.000 lei – C.E.; 390.000 lei – G.M.; 27.000 lei – I.L., 150.000 lei; C.C.) şi a fost obligat să despăgubească părţile civile C.E. cu 230.000 lei şi M.F. cu 2.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie, de fapt:
La data de 28 noiembrie 2003, în jurul orelor 21,30, în timp ce se afla pe strada Păcii din Vaslui, inculpatul a observat-o pe partea vătămată C.C. având pe umăr o poşetă.
Inculpatul s-a hotărât să-i sustragă poşeta, scop în care a urmărit-o pe partea vătămată până într-o parcare, s-a îndreptat în fugă spre victimă, i-a smuls poşeta şi a fugit.
După comiterea infracţiunii inculpatul a căutat în poşetă, a luat suma de 30.000 lei, iar restul bunurilor (acte şi 2 perechi de ochelari) le-a aruncat la un container de gunoi. Actele de identitate au fost găsite de martorii C.D. şi S.D. fiind predate victimei.
În noaptea de 29 ianuarie 2004, în jurul orelor 24,00, inculpatul, aflându-se pe aceeaşi stradă, a observat-o pe partea vătămată I.L. că are o poşetă în mână şi procedând ca în cazul precedent, s-a apropriat în fugă şi a smuls poşeta, însumându-şi suma de 30.000 lei, după care a aruncat poşeta în subsolul unui bloc.
La data de 10 martie 2004, în jurul orelor 23,00, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată C.E. care se deplasa spre suburbia G.B., i-a smuls poşeta de pe umăr şi a fugit. Din poşetă inculpatul şi-a însuşit suma de 300.000 lei şi apoi a aruncat-o într-un canal. La fel a procedat inculpatul şi la data de 24 martie 2004 când a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată C.E. de poşetă, din care a luat sumele de bani găsite (800.000 lei şi 10 dolari S.U.A.) după care a aruncat-o într-un canal.
În noaptea de 21 septembrie 2004, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, până în jurul orelor 4,00, după care a mers pe peronul gării din Vaslui, a observat-o pe partea vătămată M.F., a urmărit-o şi pe strada Republicii i-a smuls poşeta, a fugit până în strada Păcii unde a controlat poşeta şi şi-a însuşit suma de 700.000 lei, un ruj, un rimel şi un pachet de ţigări.
Pe data de 26 septembrie 2004, în jurul orelor 6,00, inculpatul a pornit în urmărirea părţii vătămate G.M., care se deplasa pe strada Republicii din Vaslui, s-a apropriat în fugă şi i-a smuls poşeta de pe umăr, însuşindu-şi suma de 50.000 lei.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerilor formulate de părţile vătămate, proceselor verbale de cercetare la locul faptelor procesului verbal de percheziţie domiciliară, procesului verbal de reconstituire şi de recunoaştere din grup, depoziţiilor martorilor M.D., C.D., B.L., S.V., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 120 din 24 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, apel ce a vizat modul de individualizare a pedepsei aplicate.
Împotriva deciziei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea unei pedepse care să corespundă gradului de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii şi trebuie avute în vedere în totalitate la stabilirea şi aplicarea pedepsei.
Instanţele de fond şi de apel au suportat aceste criterii de individualizare a pedepsei şi au avut în vedere, pe lângă pericolul social concret al faptelor comise (pericolul pe care s-a axat în exclusivitate motivarea recursului parchetului) şi celelalte elemente de circumstanţiere care au condus la aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului.
Astfel, din memoriul şi caracterizările depuse de vecinii familiei inculpatului şi din recomandarea dată de Fundaţia Culturală D.C. rezultă că a avut un comportament corespunzător, nu a creat probleme, fiind un bun exemplu la locul de muncă.
Rezultă, de asemenea, din actele aflate la dosar, că inculpatul a recunoscut constant faptele comise, şi a cooperat cu organele de anchetă, şi instanţa, cărora le-a dat toate detaliile necesare în baza cărora s-a stabilit situaţia de fapt.
În raport de elementele de circumstanţiere ale faptelor şi făptuitorului descrise, în mod justificat s-a apreciat că pedeapsa aplicată, orientată la minimul prevăzut de textul de lege sancţionator, este de natură a contribui la reeducarea inculpatului, motiv pentru care recursul declarat de parchet va fi respins, ca nefondat, în temeiul, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 120 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul A.S.I.
Onorariul în sumă de 40 lei (400.000 lei) pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4041/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4045/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
