ICCJ. Decizia nr. 4029/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4029/2005
Dosar nr. 3252/2005
Şedinţa publică din 30 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 19 aprilie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată de petentul D.T. împotriva rezoluţiei procurorului din 28 decembrie 2004,dată în dosarul nr. 246/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimatul M.C.I. şi l-a obligat pe petent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin plângerea formulată, petentul D.T. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dată de procuror în dosar nr. 246/P/2004 privind pe intimatul M.C. şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
În esenţă, în motivarea plângerii s-a arătat că în anul 2003 petentul a înţeles să formuleze o plângere penală împotriva fratelui său D.A., pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
În cursul cercetării penale conform susţinerilor sale a dat o declaraţie în faţa subcomisarului M.C., care, în urma modificării acestei declaraţii, a luat act de retragerea plângerii prealabile formulate de către petent.
În realitate petentul a arătat că niciodată nu a intenţionat să-şi retragă plângerea prealabilă însă, fiind bătrân şi susţinându-se constrâns a acceptat să semneze această declaraţie de retragere a plângerii prealabile.
Faţă de aceste considerente petentul a constatat că intimatul a comis infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi 290 C. pen., rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia fiind nelegală şi netemeinică.
Examinând actele şi lucrările dosarului nr. 246/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea a mai reţinut că prin plângerea adresată Poliţiei municipiului Aiud, înregistrată sub nr. P/ 209 din 15 aprilie 2003 petentul D.T. a solicitat începerea urmăririi penale împotriva numitului D.A. susţinând că acesta i-ar fi tăiat pomii din grădină, i-ar fi stricat un gard despărţitor şi ar fi început construirea unui alt gard.
În cursul efectuării actelor premergătoare petentul D.T. prin declaraţia dată în 15 mai 2003 semnată personal în faţa subcomisarului M.C. a înţeles să-şi retragă plângerea penală formulată împotriva fratelui său numitul D.A.
Martorii audiaţi în cauză nu au confirmat vreo împrejurare sau acţiune a intimatului care să-l fi constrâns pe petent să semneze declaraţia de retragere a plângerii penale formulată împotriva fratelui său, în plus chiar petiţionarul recunoscând că a semnat personal declaraţia în baza căreia a fost confirmată propunerea de NUP pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
S-a concluzionat, faţă de probele administrate în cauză, că în mod legal şi temeinic a fost dispusă N.U.P. faţă de intimatul M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În consecinţă şi plângerea formulată de petent în baza art. 2781 a fost respinsă, ca nefondată, rezoluţia atacată fiind menţinută.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă a declarat recurs petiţionarul care însă nu a arătat motivele de casare pe care înţelege să le invoce şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine recursul.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată din apel, în limitele prevăzute de lege constată că rezoluţia de N.U.P. dată de procuror la data de 28 decembrie 2004 în dosarul nr. 246/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia faţă de intimatul M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este corectă, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză nu are rezultat elemente care să conducă la concluzia că intimatul a săvârşit vreuna dintre faptele pentru care a fost acuzat de petiţionar.
Din actele şi lucrările existente la dosar rezultă fără echivoc că declaraţia de retragere a plângerii prealabile formulată de petiţionar împotriva fratelui său D.A. împotriva căruia s-a plâns pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, a fost semnată personal de către petiţionar, aspect de altfel recunoscut chiar de acesta, în prezenţa unor membrii ai familiei.
Audiaţi în calitate de martori, membrii familiei nu au confirmat susţinerile petiţionarului, în sensul că ar fi fost constrâns să dea declaraţia de retragere a plângerii şi nici faptul că intimatul ar fi redactat acea declaraţie.
În consecinţă, în mod corect s-a dispus N.U.P. faţă de intimat, iar instanţa a menţinut rezoluţia dată de procuror respingând ca nefondată plângerea petentului întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. pen.
Cât priveşte cererea intimatului formulată în concluziile scrise depuse la dosar, în sensul de a se respinge, ca inadmisibil, recursul petiţionarului Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi primită.
Potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., text invocat de altfel şi de intimat, hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs de persoanele indicate în textul de lege menţionat.
În cauză, hotărârea dată în primă instanţă aparţine Curţii de Apel Alba Iulia astfel că potrivit textului de lege invocat, petiţionarul are deschisă calea recursului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Pentru considerentele arătate recursul declarat de petent apare ca nefondat astfel că va fi respinsă, ca atare, în temeiul art. 38515 pct,.1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.T. împotriva sentinţei penale nr. 22 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurentul petiţionar să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4028/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4041/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
