ICCJ. Decizia nr. 4047/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4047/2005
Dosar nr. 3016/2005
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Înbaza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul C.G., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat o bâtă din lemn de salcâm aflată la camera de corpuri delicte a instanţei.
A obligat inculpatul să achite C.A.S. Iaşi, suma de 51.374.201 lei actualizată, la data executării, iar Serviciului de Ambulanţă Vaslui, 3.866.000 lei, despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată Ţ.D. nu are pretenţii civile de la inculpat.
A obligat inculpatul la 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorar avocat din oficiu.
Hotărând, în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul C.G. locuieşte în satul Deleni, judeţul Vaslui, este agricultor, trăieşte în concubinaj şi are un copil minor.
Sora de pe mamă a acestuia, pe nume C.D., în prezent decedată, a trăit în concubinaj cu numitul Ţ.I. mai multe luni, iar acesta este fiul părţii vătămate Ţ.D.
Cei doi au locuit într-un imobil aparţinând părinţilor decedatei C.D., ce se învecinează cu cel al părţii vătămate Ţ.D.
În ziua de 18 decembrie 2003, inculpatul s-a deplasat la locuinţa mamei sale C.M., sub influenţa băuturilor alcoolice, iar când s-a întâlnit cu fiul părţii vătămate, a avut cu acesta o scurtă altercaţie, ocazie cu care s-au lovit reciproc, iar în urma intervenţiei lui C.D. şi C.M. a fost aplanat conflictul iar inculpatul a plecat acasă, în apropiere.
Cearta şi aspectele ei de violenţă au avut ca origine comportamentul inadecvat al inculpatului faţă de copii numitei C.D., proveniţi dintr-o relaţie anterioară cu un alt bărbat, altul decât Ţ.I.
În ziua de 19 decembrie 2003, numitul Ţ.I. şi concubina sa C.D. au mers împreună la domiciliul părţii vătămate Ţ.D. şi al concubinei acestuia V.D. pentru rezolvarea unor probleme de familie, iar în jurul orelor 16,00, numita C.D. l-a trimis acasă pe concubin, să vadă ce fac cei patru copii minori lăsaţi nesupravegheaţi, precum şi pentru a-i aduce un pachet cu ţigări.
Nu după mult timp a revenit Ţ.I., care i-a spus concubinei că la domiciliul lor se află inculpatul, sub influenţa băuturilor alcoolice, iar când a auzit acest lucru, C.D. a plecat imediat acasă, să discute cu acesta.
În timp ce inculpatul şi C.D. discutau în casă, în legătură cu conflictul pe care l-a avut în ziua de 18 decembrie 2003 cu Ţ.I., la scurt timp a apărut şi partea vătămată, care a început să se certe pentru aceleaşi motive legate de cele întâmplate cu o zi înainte.
La scurt timp, între cei doi a izbucnit o altercaţie, împrejurări în care inculpatul a lovit pe partea vătămată, cu pumnul în zona feţei, moment în care a apărut fiul acestuia, Ţ.I., iar în încăierarea ce a avut loc, l-a lovit în acelaşi mod şi pe inculpat.
La un moment dat inculpatul a ieşit afară, în curte, şi s-a dus în spatele casei mamei sale, iar partea vătămată şi fiul acesteia s-au deplasat spre poartă, ieşind pe uliţa sătească, timp în care, pe moment, numita C.D. a rămas în casă să liniştească copiii.
Inculpatul a revenit înarmat cu un par, iar după ce l-a lovit în mod superficial pe Ţ.I. în zona capului, s-a îndreptat spre partea vătămată şi i-a aplicat 2-3 lovituri cu parul în cap, după ce, în prealabil, i-a aplicat două lovituri cu pumnii în zona feţei, acesta căzând iniţial în genunchi.
În acel moment a intervenit, pentru aplanarea conflictului, şi numita C.D., care a mai observat că inculpatul îl mai lovea pe vătămat cu picioarele peste cap, în timp ce era căzut la pământ.
Văzând acest lucru, inculpatul a încetat agresiunea şi a fugit printr-o grădină a unui vecin, spre casă, aruncând parul cu care a lovit în curtea lui C.M.
Acesta a fost găsit de organele de cercetare penală şi ridicat pentru efectuarea de cercetări, în cauză.
Văzând că partea vătămată se află în stare de şoc şi prezintă multiple leziune în zona capului, numiţii Ţ.I. şi C.D. au transportat-o pe aceasta la locuinţa sa, situată în imediata vecinătate însă, în noaptea de 19 decembrie 2003, starea sănătăţii acesteia s-a agravat, astfel că a fost transportată, mai întâi, la Spitalul Judeţean Vaslui şi, imediat, în regim de urgenţă, la Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi, unde i s-a intervenit chirurgical.
După 21 zile de spitalizare, partea vătămată a fost externată, iar pentru individualizarea leziunilor traumatice suferite de aceasta, a fost dispusă în cursul cercetărilor, efectuarea unei constatări medico-legale de către S.M.l. – Vaslui, precum şi un supliment la aceasta, rezultând, din concluziile raportului de specialitate, că Ţ.D. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii cranio-cerebrale temporo – parietale stângi, cu fracturi de înfundare temporo-parietal stânga, a hematomului subdural acut fronto-temporo-parietal stânga, a hematomului subdural acut fronto – temporo - parietal dreapta, a contuziei cerebrale difuze emisferică dreapta, cu mică zonă de dilacerare temporal posterior, a otoragiei stângi şi echimoze bipalpebrale O.S.
Pentru hematomul subdural fronto-temporo-parietal dreapta a fost necesară intervenţia operatorie, craniectomie, evacuarea hematomului, iar pentru plaga cranio-cerebrală temporală stângă a fost necesară rezecţia posterioară a focarului de fractură.
Leziunile s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, pot data din 19 decembrie 2003 şi au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale, iar în conformitate cu criteriologia medico-legală de apreciere, acestea au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Urmare traumatismului, partea vătămată Ţ.D. rămâne cu infirmitate fizică permanentă.
În declaraţia dată la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată cu parul în cap ca o reacţie la agresiunea acesteia şi a fiului ei, martorul Ţ.I. Varianta prezentată la cercetarea judecătorească nu are suport probatoriu şi urmează a fi înlăturată. Din declaraţiile martorilor V.D. şi Ţ.I. rezultă că, după consumarea primei faze a conflictului în casă, inculpatul a mers în spatele casei, s-a înarmat cu o bâtă şi a venit în drum, unde erau prezenţi partea vătămată şi fiul acesteia, Ţ.I. L-a lovit întâi cu bâta pe acesta din urmă, după care a lovit partea vătămată de mai multe ori cu bâta şi când aceasta a căzut, a lovit-o şi cu picioarele.
Fapta inculpatului, care în loc public a aplicat mai multe lovituri cu un par în zona capului, cauzându-i părţii vătămate leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, realizează conţinutul infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Pentru infracţiunea comisă, inculpatului i se va aplica o pedeapsă la individualizarea căreia în cadrul general prevăzut de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului. Având în vedere acest din urmă criteriu, instanţa apreciază că în favoarea inculpatului poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Pe durata executării pedepsei îi vor fi interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. b) C. pen., se va confisca de la inculpat bâta folosită pentru comiterea faptei.
Conform art. 106 din OUG nr. 150/2002, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor ocazionate de transportul cu autosanitara şi spitalizarea părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.G., care oral prin apărător a susţinut nelegalitatea hotărârii constând în aceea că încadrarea juridică este aceea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. şi că fapta a fost comisă pe fondul unor provocări, situaţie în care solicită reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 160 din 19 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 47 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel. Aşa fiind, se solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen. şi cu reţinerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Cu totul în subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul cauzei în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se constată că acesta a fost evaluat corect iar încadrarea juridică este cea legală.
Încadrarea juridică dată faptei, de către ambele instanţe, este cea legală, atâta vreme cât, s-au avut în vedere că, prin intensitatea loviturilor aplicate, cu un par, instrument apt de a ucide a fost atinsă o zonă vitală, capul.
Apoi se mai constată că numai datorită, intervenţiei chirurgicale de urgenţă, nu a intervenit decesul victimei.
În aceste condiţii, pentru vindecare, partea vătămată, a avut nevoie de 70-80 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile produse i-au pus viaţa în primejdie, iar ca urmare a traumatismului cranian suferit, partea vătămată, a rămas şi cu infirmitate fizică permanentă, împrejurări care de asemenea justifică încadrarea juridică dată, de cele două instanţe.
Succesiunea activităţilor infracţionale desfăşurate de inculpat şi victimă nedovedind existenţa provocării făptuitorului, de către partea vătămată, pe deplin justificat şi legal, această apărare a recurentului, nu a putut fi reţinută şi nici nu poate fi primită, ca fondată, de către instanţa de recurs.
Ca atare, pedeapsa de 5 aniînchisoare, stabilită şi ca urmare a recunoaşterii de circumstanţe atenuante personale, nu este excesivă, precum susţine inculpatul recurent.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 160 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4045/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4049/2005. Penal. Art. 182 Cod Penal. Recurs → |
|---|
