ICCJ. Decizia nr. 4045/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4045/2005
Dosar nr. 3002/2005
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 3 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) a condamnat pe inculpatul P.M. la 11 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 74 – art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare.
S-au contopit pedepsele potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), a fost condamnată inculpata S.D.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 65 şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2020 din 5 septembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 şi a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa de 10 ani închisoare, inculpata având în final de executat 13 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus arestul preventiv de la 13 august 2002 la 9 septembrie 2002 şi de la 9 august 2004 la zi.
În sfârşit s-a dispus în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscarea drogurilor ridicate şi s-a constatat că suma de 1.200.000 lei a fost restituită numitului P.G.
S-a mai dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la data de 9 august 2004, numitul P.G., consumator de droguri a formulat un denunţ pentru a beneficia de aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în care arată că se aprovizionează cu droguri de la inculpatul P.M., condiţie în care în aceeaşi dată a avut loc o livrare supravegheată.
Denunţătorul a solicitat 6 doze de heroină de la inculpatul P.M. pentru care a plătit 1.200.000 lei iar acesta a trimis-o pe inculpata S.D. să aducă dozele de la „ascunzătoare".
După ce s-a asigurat că poliţia nu se află în zonă, i-au înmânat cele 6 doze lui P.G. în prezenţa martorului B.B. (consumator de droguri şi prieten cu acesta).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii, solicitând reducerea pedepselor, considerate a fi prea severe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile şi prin aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 şi art. 80 C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului P.M., la 5 ani închisoare iar inculpatei S.D., la 4 ani închisoare, urmând ca aceasta din urmă să execute 7 ani închisoare ca efect al aplicării prevederilor art. 83 C. pen.
Şi împotriva acestei hotărâri, Parchetul Curţii de Apel Bucureşti şi inculpaţii au declarat recurs, criticându-se hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor.
Parchetul a solicitat majorarea acestora în raport de gravitatea faptei şi pericolul social ridicat iar inculpaţii reducerea acestora.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate care corespund cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată că instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de elementele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală în raport de care instanţa de control judiciar a apreciat faţă de fiecare inculpat asupra aplicării circumstanţelor reale sau personale.
Astfel, constatând că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt de natură a asigura prevenirea şi reinserţia acestora în societate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi de inculpaţi.
Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul arestării preventive.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii P.M. şi S.D.C. împotriva deciziei penale nr. 223/ A din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei S.D.C. timpul arestării preventive de la 13 august 2002 la 9 septembrie 2002 şi de la 9 august 2004 la zi, iar pentru inculpatul P.M. timpul arestării preventive de la 9 august 2004 la 1 iulie 2005.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4042/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4047/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
