ICCJ. Decizia nr. 4038/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 95 din 10 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost condamnat inculpatul M.Șt., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) cu referire la art. 76 lit. a) din același cod.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada arestării preventive cu începere de la 23 aprilie 2004 la zi.
Totodată, în baza art. 118 lit. b) C. pen., i-a fost confiscat un cuțit cu lamă fixă, folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Sub aspectul laturii civile, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă G.C. și în consecință a obligat pe inculpat să plătească suma de 25.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în anul 2003, inculpatul a primit de la Primăria comunei Ciurea autorizație pentru înființarea unei Pensiuni Familiare, și și-a deschis un bar.
Printre consumatorii care frecventau barul se afla și victima S.D.
Relațiile dintre inculpat și victimă erau încordate întrucât victima obișnuia să facă glume pe seama inculpatului, spunându-i acestuia că întreține o relație de concubinaj cu mama sa.
în cursul zilei de 22 aprilie 2004, victima S.D. a mers de mai multe ori în barul inculpatului, ultima dată ajungând, în jurul orelor 18,30, în bar aflându-se în afară de inculpat și martorii I.L., B.D. și B.L.
După ce și-a cumpărat o sticlă de 0,5 litri cu votcă, S.D. s-a așezat la una din mesele aflate în bar. La un moment dat, între inculpat și S.D. a început o discuție contradictorie, discuție ce s-a transformat în ceartă, cei doi adresându-și reciproc injurii și amenințări.
în timpul desfășurării conflictului verbal dintre victimă și inculpat, acesta din urmă a luat un cuțit și a început să-l înfigă în tejghea, amenințând în același timp victima.
La rândul său, S.D. l-a amenințat pe inculpat cu cârja pe care o avea asupra sa, s-a ridicat de la masă și s-a îndreptat spre inculpat și a încercat să-l lovească, intenție nefinalizată întrucât M.Șt. i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona abdomenului. Victima a ieșit din bar, și-a continuat drumul câțiva metri, după care a căzut și a decedat.
S-a mai reținut, pe baza raportului de necropsie că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic provocat printr-o plagă înjunghiată penetrantă toraco - abdominală cu secționare de aortă urmată de hemoperitoneu.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, planșelor foto executate în cauză, raportului medico - legal de autopsie, depozițiilor martorilor I.L.Șt. și B.D., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta comisă.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 157 din 19 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.
împotriva acestei din urmă decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel, și anume faptul că, în mod greșit, nu a fost reținută starea de provocare din partea victimei, impunându-se, în consecință, reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
în cauză, a fost stabilită o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate, în sensul că inculpatul, în seara zilei de 22 aprilie 2004, pe fondul unor discuții contradictorii cu victima S.D. i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona toraco - abdominală cu secțiunea de aortă, lovitură care a fost letală.
Susținerile inculpatului, în sensul că ar fi acționat în urma unei provocări din partea victimei, nu pot fi primite.
Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Existența stării de puternică tulburare, la care se referă textul invocat de recurent [(art. 73 lit. b) C. pen.)] trebuie verificată în raport cu momentul în care inculpatul a săvârșit fapta. Or, prima susținere a inculpatului, în sensul că victima ar fi făcut referire la o puternică relație de natură sexuală a făptuitorului cu mama sa, este singulară, nefiind susținută prin mijloacele de probă administrate.
Cea de a doua apărare, a inculpatului, și anume că victima ar fi încercat să-l lovească cu o cârpă, nu poate fi reținută drept provocare.
întrucât simpla manifestare a victimei de a executa un act de violență nu era în măsură să inducă inculpatului o puternică tulburare sau emoție care să-i înlăture posibilitatea de autocontrol, cu atât mai mult cu cât victima se afla în stare de ebrietate (consumase anterior cantități mari de băuturi alcoolice) iar între actul pretins provocator (intenția de a lovi cu o cârpă) și fapta inculpatului (aplicarea unei lovituri cu un cuțit) nu există echivalență.
Ca atare, în speță nu s-a dovedit evidența unui act provocator, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., motiv pentru care recursul declarat va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a computat perioada arestării preventive, și în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4021/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4039/2005. Penal → |
|---|
