ICCJ. Decizia nr. 4071/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 554 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1155/P/2004, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.C., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 4 martie 2004 la zi.
în baza art. 998 C. civ., raportat la art. 14 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă M.I. a sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.915.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 4.331.000 lei să fie înaintată din fondurile Ministerului Justiției către Spitalul de urgență Sf. Apostol Andrei Galați în contul deschis la Trezoreria Galați, cont nr. 504102.
Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 984.000 lei să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției către I.M.L. Prof. dr. Mina Minovici București, în contul nr. 50090094420554 deschis la Trezoreria sectorului 4 București.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
în seara zilei de 3 martie 2004, în jurul orelor 19,30, inculpatul se afla în fața porții casei sale, având în mână o bucată de fier, urmărind victima M.D.D. și martorul L.F. pe care îi bănuia că fură fier vechi din curtea sa.
A încercat mai întâi să-l prindă pe martor însă nu a reușit, acesta ascunzându-se într-un loc mai puțin vizibil, însă suficient de aproape încât să-l audă pe inculpat spunând "tu ghiaure ai scăpat".
Inculpatul a continuat să fugă după victima M.D.D. și la un moment dat a aruncat fierul pe care-l avea în mână, lovind-o în zona capului.
După agresiune inculpatul a mers în curtea locuinței sale unde și-a schimbat hainele, iar în jurul orelor 21,00, a solicitat ajutorul martorului N.N. pentru îndepărtarea persoanelor care au venit să sustragă fier. Martorul nu a observat nici o persoană, sesizând însă victima căzută la pământ. Ulterior acesta a anunțat organele de poliție.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că moartea numitului M.D.D. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă plăgii cranio cerebrale temporale drepte, produsă prin lovire cu un corp dur alungit sau prin aruncarea corpului contondent spre victimă.
Rezultă că moartea victimei nu s-a instalat ca urmare a aruncării acestuia din autoturism așa cum a sugerat inculpatul, întrucât leziunile trebuiau să arate ca și când ar fi fost produse prin lovire de un plan dur.
în atare condiții, instanța de fond a reținut că declarațiile inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.C. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, întrucât nu a avut intenția, nici un moment de a ucide victima.
în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 21/ A din 15 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, în dosarul nr. 60/MF/2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestarea preventivă de la 4 martie 2004 la zi.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în esență, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului a fost corect stabilită, iar apărările acestuia au fost temeinic înlăturate.
De asemenea, în mod corect nu au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare atenuante, având în vedere gravitatea faptei, modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, urmarea produsă, vârsta fragedă a victimei.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul D.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen.
Se invocă astfel o eroare gravă de fapt ce a condus la greșita sa condamnare.
Se impunea pe cale de consecință achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
în subsidiar, a reiterat cererea din apel, respectiv reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 169/P/2004 din data de 14 mai 2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
în fapt, s-a reținut că, în noaptea de 3 martie 2004, în jurul orelor 19,30, inculpatul având în mână un fier a urmărit martorul L.F. și victima M.D. pe care-i bănuia că sustrag fier din curtea sa.
Martorul a reușit să fugă, însă victima a fost lovită de inculpat în zona capului, decedând la scurt timp.
în jurul orelor 21,30, inculpatul a solicitat ajutor vecinului său, martorul N.N., care nu a văzut nici o persoană în apropierea locuinței inculpatului. La o distanță de aproximativ 2 m de locul faptei, martorul a văzut victima căzută la pământ, anunțând imediat organele de poliție.
Instanța de fond, din coroborarea probatoriului rezultat din multitudinea mijloacelor de probă dispuse și administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct, nemijlocit, în fața instanței de judecată a reținut în mod corect, atât starea de fapt, înlăturând motivat susținerile inculpatului, vinovăția inculpatului D.C. cât și încadrarea juridică a faptei.
Astfel, potrivit declarațiilor martorului L.F., în seara zilei de 3 martie 2004, se afla împreună cu victima M.D. în timp ce se îndreptau spre casă, la televizor se difuza o emisiune de știri, în apropierea serelor a observat o persoană robustă ce avea în mână un obiect. A strigat "hoții" și în acel moment, făcându-i-se frică a fugit, cerându-i și victimei să facă același lucru. Aceasta nu a reușit să treacă strada, martorul observând că "ceva a căzut la pământ și s-a prăbușit ca o movilă".
Ajungând acasă, martorul a relatat mamei sale cele întâmplate, iar ulterior, organelor de poliție, recunoscându-l pe inculpat ca fiind persoana care a alergat după el și după victima M.D.
Relevantă este și precizarea făcută de același martor, în sensul că la locul comiterii faptei nu a observat nici o mașină, doar doi bicicliști care au plecat.
Declarația martorului ocular se coroborează cu declarațiile martorului N.N., potrivit cu care inculpatul i-a solicitat ajutorul, doar în jurul orelor 21-21,10, fără să observe vreo persoană care să sustragă fier din curtea locuinței inculpatului.
La solicitarea acestuia au mers la colțul străzii unde se afla victima, anunțând imediat organele de poliție.
în ceea ce privește cauza decesului, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că moartea minorului M.D.D. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă plăgii cranio-cerebrale temporale drepte, produsă prin lovire cu un corp dur alungit sau prin aruncarea corpului contondent spre victimă.
în atare condiții, susținerile inculpatului în sensul că victima a fost aruncată din autoturism nu pot fi primite în lipsa unor probe evidente.
Minorul a fost lovit pe pământ și nu pe asfalt sau de alt plan dur, leziunile constatate fiind produse prin lovire cu un corp dur și nu prin cădere sau lovire de un plan dur, în acest fel explicându-se și lividitățile violacee dispuse pe părțile dorsale.
în atare condiții nu se poate reține că instanțele au comis o eroare gravă de fapt. Constatările de fapt sunt conforme cu realitatea, iar hotărârile sunt întemeiate pe o apreciere corectă a probelor.
Pentru caracterizarea unei activități infracționale, ca omor, această activitate trebuie examinată în ansamblul ei, atât din punct de vedere al intenției făptuitorului cât și al consecințelor suportate de victimă în urma leziunilor ce i-au fost cauzate.
în speță, este evident că, aplicând o puternică lovitură cu o bucată de fier, într-o regiune vitală a corpului, zona capului, care a cauzat leziuni ce au condus la decesul victimei, inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a acesteia, ci uciderea ei.
Existând raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultat, în mod judicios, instanțele au reținut în sarcina inculpatului D.C. săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Cât privește pedeapsa, este necesar a se avea în vedere faptul că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al acesteia pot fi realizate numai printr-o justă individualizare.
în conformitate cu principiul individualizării pedepselor, acestea trebuie stabilite în raport de pericolul social concret al infracțiunii săvârșite în raport de individualitatea infractorului.
Cunoașterea trăsăturilor de natură a caracteriza persoana infractorului și a explica astfel cauzele care au dus la săvârșirea infracțiunii sunt utile în determinarea gradului de pericol social concret pe care acesta îl reprezintă și deci pentru aplicarea unei pedepse eficiente.
în speță, se constată că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are doi copii, desfășoară activități de agricultor.
Cum din datele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a dus o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, săvârșind infracțiunea nu datorită înclinației sale pentru săvârșirea unor astfel de fapte, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca acesta să se abată de la conduita sa obișnuită, înalta Curte apreciază că pot fi reținute în favoarea recurentului circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admite recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați.
Va fi casată decizia atacată și sentința penală nr. 554 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.
Rejudecând în aceste limite se vor reține în favoarea inculpatului D.C. circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reducându-i-se pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., de la 15 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Se va menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Toate celelalte dispoziții ale sentinței recurate vor fi menținute.
în temeiul dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 385 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 4 iulie 2005.
Potrivit dispozițiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului D.C., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4112/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4087/2005. Penal → |
|---|
