ICCJ. Decizia nr. 3993/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 384/ F din 23 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul de M.S.B.N., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 616 zile rămas de executat din sentința penală nr. 369/2001 al Judecătoriei sector 4 București și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, astfel că inculpatul va executa 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 616 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 369/2001 a Judecătoriei sector 4 București și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauză, astfel că s-a stabilit să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite toate pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 19 iunie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Au fost admise acțiunile civile formulate în cauză și a fost obligat inculpatul, după cum urmează:
- la plata sumei de 10.552000 lei, către partea civilă SC L.S.I.S.C. SRL;
- la plata sumei de18.000.000 lei către partea civilă I.D. cu titlu de daune materiale;
- la plata sumei de 1.700.000 lei cu titlu de daune materiale și 5 milioane lei daune morale către partea civilă T.V.
Inculpatul a fost obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei, onorariul de avocat oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut din probatoriul administrat că, în noaptea de 18 iunie 2004, inculpatul M.S.B.N., însoțit de martorii B.D.C.; M.M. și o altă persoană numită A. neidentificată se întorceau de la discoteca S., deplasându-se pe str. Ion Câmpineanu din București. în zonă, în aproprierea discotecii se aflau chioșcurile aparținând societăților comerciale SC M.I. SRL și SC L.S.I.S.C. SRL, unde lucrau ca vânzători părțile vătămate I.D.T.V.
Cei patru se manifestau violent fiind foarte agitați, atrăgând astfel atenția celor două părți vătămate. Observând că partea vătămată T.V. îl privește suspect, inculpatul M.S.B.N. a luat un scaun care sprijinea ușa de intrare în magazinul aparținând SC L.S.I.S.C. SRL, lovind-o în cap pe partea vătămată T.V., aceasta căzând la pământ. Partea vătămată I.D. prezent la incident, a vrut să intervină, însă a fost lovit de inculpat, motiv pentru care s-a refugiat într-un taxi, aflat în apropriere.
Inculpatul, împreună cu numitul A., au început să o buzunărească pe partea vătămată T.V., însușindu-și suma de 700.000 lei și telefonul mobil.
Ulterior, cei doi au intrat în magazinul SC M.I. SRL de unde au sustras banii din gestiune și mai multe pachete de țigări, după care au revenit în primul chioșc și și-au însușit de aici telefonul mobil aparținând părții vătămate I.D., banii din gestiune și 12 cartușe de țigări.
în acest timp, în zonă au apărut organele de poliție, care l-au prins pe inculpat.
în drept, s-a stabilit că faptele inculpatului, așa cum au fost reținute, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de tâlhărie săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., agravante atrase de comiterea faptei în timpul nopții, într-un loc public și împreună cu o altă persoană, respectiv, numitul A., neidentificat.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a reținut că fapta este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, atrasă de pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 369/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București, din care a fost liberat condiționat, rămânând un rest de 616 zile.
La individualizarea pedepselor au avut în vedere criteriile prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 616 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 369/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București, și s-a contopit acest rest cu fiecare din cele două pedepse aplicate în cauză.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 322/ A din 28 aprilie 2005. Singurul motiv invocat de inculpat privind greșita individualizare a pedepselor a fost apreciat ca neîntemeiat.
împotriva ultimei hotărâri inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate susținând că în cauză s-a dat o greșită încadrare juridică a faptelor comise cerând a se reține infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 C. pen., întrucât nu a săvârșit acte de deposedare iar în subsidiar a solicitat să se trimită cauza spre rejudecare în vederea administrării unor noi probe.
Totodată recurentul a invocat nulitatea rechizitoriului, întrucât nu a fost confirmat de procurorul de la parchetul corespunzător instanței care a fost sesizată.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat sub aspectul regularității actului de sesizare, se observă că rechizitoriul nr. 3380/P/2004 a fost întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar instanța sesizată a fost Tribunalul București, așa încât potrivit art. 264 C. proc. pen., acest act nu trebuia confirmat de un alt procuror ierarhic superior.
în privință, situația de fapt, vinovăției inculpatului și încadrării juridice a faptelor, Curtea apreciază că acestea au fost corect stabilite, pe baza unei analize corespunzătoare a probelor administrate.
Astfel, coroborând declarația martorului N.V.R. cu cele relatate de B.D.C. și M.M., învinuiți care au fost scoși de sub urmărire penală, instanța de fond, a stabilit judicios participarea recurentului atât la faptele de violență cât și la sustragerea banilor și bunurilor cu care au fost prejudiciate părțile civile. De reținut că nu a solicitat administrarea altor probe, în fața instanțelor.
Totodată, se constată că pedepsele au fost bine individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând cont de pericolul social ridicat al faptelor și de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează a fi respins.
Se va computa detenția preventivă de la 19 iunie 2004 la zi.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3899/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3443/2005. Penal → |
|---|
