ICCJ. Decizia nr. 4021/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 14 din 17 ianuarie 2005, Tribunalul Constanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
în temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul:
I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.
în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui patent, proprietatea acestuia.
S-a luat act că partea vătămată C.F.R. M. SA Constanța și-a recuperat în parte prejudiciul în valoare de 6.232.336 lei prin restituirea bunurilor, din totalul de 23.464.932 lei.
în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-au admis pretențiile civile formulate de partea civilă C.F.R. M. SA Constanța, în sensul obligării inculpatului către partea vătămată la plata sumei de 17.232.596 lei reprezentând diferența de prejudiciu nerecuperat.
în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 2.600.000 lei.
S-a dispus plata onorariului avocatului din oficiu în sumă de 400.000 lei către baroul Constanța, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentr-u a se pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 10 iunie 2004, cu un patent inculpatul a demontat 11 saboți și port saboți de la mijloacele de transport feroviar, parcate în punctul C.F.R. M. Valu lui Traian. Prejudiciul a fost stabilit la suma de 23.464.596 lei.
împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul inculpatului constatând că au fost respectate prevederile art. 72 și art. 52 C. pen. și au fost avute în vedere pericolul social concret al faptei dar și persoana inculpatului.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a reiterat critica invocată în apel, respectiv greșita individualizare a pedepsei și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate care o consideră excesivă în raport cu circumstanțele sale personale.
înalta Curte, verificând hotărârile atacate în raport de critica invocată cît și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este întemeiat, pentru motivul de casare invocat din oficiu, respectiv cel prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 71 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar conform alin. (2) al aceluiași articol, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent.
Rezultă așadar din formularea dispozițiilor art. 71 alin. (1) și 2 C. pen., că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), este alăturată întotdeauna pedepsei principale a închisorii.
Pe de altă parte potrivit art. 8 din C.A.D.O.L.F. ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 "orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, nefiind admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora".
în raport de conținutul acestor dispoziții pedeapsa accesorie a interzicerii automate a drepturilor părintești, deși este prevăzută de legiuitor în art. 71, cu referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) constituie o încălcare a art. 8 din Convenție, în condițiile în care nu se exercită un control al instanțelor asupra legitimității scopului urmărit prin ingerința în exercitarea unuia dintre drepturile fundamentale, respectiv dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Revenind la cauză având în vedere că inculpatul are un copil minor și evaluând criteriile prevăzute în art. 8 din C.A.D.O.L.F. înalta Curte constată că se impune înlăturarea interdicției exercitării drepturilor părintești, ca pedeapsă accesorie, față de inculpatul recurent, având în vedere că fără a minimaliza pericolul social concret al faptei comise, infracțiunea de furt calificat săvârșită de acesta nu face parte dintre acele infracțiuni care ar putea afecta valorile sociale care privesc interesul minorului, ca de exemplu infracțiunile care aduc atingere vieții, integrității corporale, sănătății sau familiei comise asupra unui minor.
în ce privește critica invocată de recurentul inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepsei se constată că atât prima instanță cît și instanța de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptei săvârșite de inculpat cît și datelor ce caracterizează persoana acestuia, respectiv faptul că este recidivist și a avut o comportare relativ sinceră pe parcursul procesului penal.
Ca urmare orientarea instanțelor spre o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de lege cu executarea în regim de detenție este corectă, pedeapsa aplicată fiind în măsură să satisfacă cerințele impuse de dispozițiile art. 52 C. pen.
Așa fiind, critica invocată de recurent nu poate fi primită, astfel că sub acest aspect recursul apare ca neîntemeiat.
Pentru considerentele arătate avându-se în vedere motivul de casare invocat din oficiu de instanță, înalta Curte urmează să admită recursul inculpatului, să caseze hotărârile pronunțate numai sub aspectul greșitei aplicări a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești și să dispună în consecință.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4087/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4038/2005. Penal → |
|---|
