ICCJ. Decizia nr. 4039/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 718 din 17 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul, Satu Mare, a fost condamnat printre alții și inculpatul P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 9 nouă ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 70 din 5 martie 2004 a Judecătoriei Carei, pronunțată în dosar nr. 104/2004 în pedepsele componente:6 luni închisoare, în baza art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 83,art. 74 și art. 76 C. pen.; 2 ani închisoare, în baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 83,art. 74 și art. 76 C. pen., și 2 ani închisoare, în baza art. 208 și art. 209 lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 83,art. 74 și art. 76 C. pen., menținând măsura revocării în baza art. 83 C. pen., a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 351/2002 a Judecătoriei Carei.
în baza art. 36 C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 70/2004 a Judecătoriei Carei cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de: 9 (nouă) ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 351/2002 a Judecătoriei Carei în dosar nr. 1656/2002, ce se va executa separat de pedeapsa aplicată, prin privare de libertate.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv din 13 decembrie 2003 la zi.
în baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată P.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 au fost obligați inculpații în solidar să achite părții civile C.A.S. Satu Mare, suma de 3.024.572 lei cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.E.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.I. la 5.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei onorariu avocat din oficiu va fi avansat din contul Ministerului Justiție în contul Baroului de Avocați Satu Mare, pe seama avocatului D.L.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații P.I. și B.S.D., nu sunt încadrați în muncă, ambii sunt recidiviști.
în vara anului 2003, inculpatul P.I. a lucrat în gospodăria părții vătămate P.E. de 85 ani din Comuna Pir și cunoștea că aceasta locuiește singur. în data de 12 decembrie 2004 inculpatul P.I. a consumat cantități mari de băuturi alcoolice. în jurul amiezii, s-a întâlnit cu inculpatul B.S.D. căruia i-a propus să se ducă la locuința lui P.E. și să-i i-a banii, hotărând că dacă acesta va refuza să le dea banii, inculpatul P.I. îl va bate. Au mai stabilit ca inculpatul B.S.D. va sta afară de pază pentru a nu fi surprinși de vreo persoană.
Ajunși la locuința părții vătămate, inculpații au intrat în casă pe ușa care nu era încuiată și l-au găsit pe partea vătămată întins pe pat. Imediat după aceea inculpatul B.S.D. a ieșit din casă pentru a sta de pază, așa cum se înțeleseseră dinainte iar inculpatul P.I. a smuls cablul de la telefon pentru ca parte vătămată să nu poată cere ajutor.
Inculpatul P.I. i-a cerut părții vătămate să-i dea toți banii pe care îi are în casă, însă partea vătămată i-a spus că nu are bani, întrucât nu a primit pensia, lucru care l-a înfuriat pe inculpat și l-a lovit pe partea vătămată cu palmele peste față. Pentru că partea vătămată susținea în continuare că nu are bani, inculpatul aluat un făraș de lângă sobă, cu care l-a lovit peste cap și peste față. Partea vătămată s-a apropiat de geam pentru a striga după ajutor, dar inculpatul P.I. l-a prins din spate, l-a lovit cu pumnii și l-a trântit la pământ, lucru pe care inculpatul B.S.D. l-a văzut pe geam și pentru că a observat că partea vătămată sângera și era speriat a intrat în locuință și i-a cerut inculpatului P.I. să nu-l mai lovească pe bătrân.
Inculpatul P.I. a încetat agresiunea și cu o lovitură de picior a spart sertarul în care știa că partea vătămată obișnuia să țină banii, dar constatând că în sertar nu sunt bani, s-a dus din nou la partea vătămată și l-a luat din nou la bătaie.
Văzând că partea vătămată sângera și gemea, inculpatul B.S.D. a fugit din casă și s-a dus la P.Șt., vecin cu partea vătămată, cerându-i ajutorul și spunându-i că inculpatul P.I. îl bate pe partea vătămată P.E.
în timp ce, inculpatul B.S.D. era plecat din casă, inculpatul P.I. a observat că partea vătămată avea o verighetă pe deget, i-a smuls-o și apoi a ieșit din locuință, moment în care se apropriau de casă inculpatul B.S.D. și martorul P.Șt. Fără să discute cu inculpatul P.I. cei doi au intrat în casă și i-au acordat primele îngrijiri, iar apoi martorul P.Șt. a anunțat organele de poliție și medicul din comună, care după ce a ajuns la locuința părții vătămate a chemat ambulanța, iar partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Satu Mare.
Așa cum rezultă din raportul constatator medico - legal întocmit de S.M.L. Satu Mare, în urma agresiunii suferite, în 12 decembrie 2003, partea vătămată P.E. a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată P.E. nu se constituie parte civilă în cauză, solicitând doar condamnarea inculpaților și obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de spitalizare.
Partea civilă C.A.S. Satu Mare se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.024.572 lei cheltuieli de spitalizare părții vătămate P.E.
Fapta inculpatului P.I. constând în aceea că împreună cu inculpatul B.S.D., în baza unei înțelegeri prealabile s-au deplasat la locuința părții vătămate P.E., unde inculpatul P.I. i-a aplicat mai multe lovituri pentru a-i da banii, iar apoi i-a smuls de pe deget verigheta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 83 C. pen., acesta comițând fapta în termenul de încercare a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 361/2002 a Judecătoriei Carei și având o condamnare de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 70/2002 a aceleiași judecătorii, sentință prin care s-a revocat și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, urmând să execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare separat de pedeapsa de 2 ani închisoare.
Deși în cursul urmăririi penale, atât în declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, cât și în fața procurorului, precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpații recunosc sincer faptele săvârșite astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, în fața instanței deși recunosc starea de fapt, încearcă să minimalizeze aportul inculpatului B.S.D. și să nege existența înțelegerii prealabile în ce privește comiterea infracțiunii, motivând că au fost bătuți și le-a fost teamă să declare astfel, apărare care nu poate fi avută în vedere, cu atât mai mult cât toate audierile au avut asigurată și prezența unui apărător neavând obiecțiuni cu privire la audiere și la modul în care li s-a consemnat declarația.
Vinovăția inculpaților este dovedită și prin probele testimoniale și științifice administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen inculpatul P.I., solicitând reducerea pedepsei, având în vedere situația familială grea și împrejurările în care a comis fapta.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 20/ A din 1 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I. împotriva sentinței penale nr. 718 din 17 decembrie 2004, pe care o menține.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv.
Nemulțumit și de această decizie, în termen legal, inculpatul P.I. reluând motivul de apel, respectiv solicitând reducerea pedepsei, a declarat recursul de față.
Recursul este nefondat.
Verificându-se hotărârea atacată în raport de critica formulată, precum și din oficiu, Curtea, reține că pedeapsa aplicată a fost stabilită cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și care privesc deci și toate datele de caracterizare ale făptuitorului.
Față de împrejurările concrete în care inculpatul recurent ce este și recidivist a avut inițiativa faptelor, a lovit repetat victima și a convins și pe coinculpatul B.S.D., să participe la tâlhărirea părții vătămate (în vârstă de 85 ani), pedeapsa de 9 ani închisoare, orientată spre limita medie, prevăzută de lege, pentru infracțiunea comisă, nu apare excesivă, motive pentru care se va menține.
Se mai are în vedere că, în antecedentele penale ale inculpatului recurent, sunt condamnări și cu suspendarea condiționată a executării și cu toate aceste șanse pe care le-a avut, pentru a-și îndrepta conduita socială, perseverează în săvârșirea de noi infracțiuni extrem de periculoase și de agresivitate deosebită.
în consecință, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4038/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3997/2005. Penal → |
|---|
