ICCJ. Decizia nr. 3443/2005. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 446 din 5 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 770/2001, Tribunalul Satu Mare a hotărât următoarele:

1. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ș.S.C., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

2. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul F.P., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

în baza art. 323 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.P., pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, la 4 ani închisoare.

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., dată în rechizitoriu, în infracțiunea de instigare la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 183 C. pen., pentru care l-a condamnat la 6 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul F.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

3. în baza art. 323 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.V., pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., din actul de sesizare în infracțiunea de instigare la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 183 C. pen., pentru care l-a condamnat la 6 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

4. în baza art. 323 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.C., pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., în infracțiunea de instigare la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 raportat la art. 183 C. pen., pentru care l-a condamnat 12 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

5. în baza art. 323 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.N.V., pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni la pedeapsa de 3 ani închisoare.

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., dată în actul de sesizare în infracțiunea de complicitate la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 183 C. pen., pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul V.N.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

6. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul S.G.A., pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.,

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din actul de sesizare, din infracțiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., pentru car l-a condamnat pe inculpatul S.G.A. la 3 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul T.I., pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

în baza art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la o pedeapsă de 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul T.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

8. în baza art. 323 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C.I., pentru comiterea infracțiunii de asociere, pentru săvârșirea de infracțiuni, la 7 ani închisoare.

în baza art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de 21 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

9. în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului V.B. în rechizitoriu, din infracțiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., în infracțiunea de complicitate la loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 183 C. pen.,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., și complicitate la infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 26 raportat la art. 183 C. pen.,

în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților F.P., B.V., C.C., V.N.V., S.G.A., T.I. și B.C.I. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepselor.

în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților C.C., T.I., B.C.I. și V.N.V.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, durata prevenției începând cu 11 septembrie 2000, pentru inculpații C.C., V.N.V., T.I., B.C.I. la zi; începând cu 11 septembrie 2000 până la 19 iulie 2001 și din 27 iulie 2001 până la 26 septembrie 2001, pentru inculpatul B.V.; începând din data de 21 septembrie 2000 până la 19 iulie 2001 și din 25 iulie 2001 până la 26 septembrie 2001, pentru inculpatul F.P.; începând din 11 septembrie 2000 până la 1 noiembrie 2001, pentru inculpații V.B. și S.G.A.

în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., i-a obligat pe inculpații F.P., B.V., S.G.A., V.N.V., C.C., T.I. și B.C.I. să plătească, în solidar, părții civile Spitalul clinic de urgență Iași suma de 8.162.773 lei despăgubiri civile și părții civile S.M. suma de 150.000.000 lei daune materiale și suma de 150.000.000 lei daune morale, iar părții civile, minora S.A. suma de 150.000.000 lei daune morale, sume indexabile cu rata inflației la data plății.

A mai obligat în solidar pe inculpați la 1.500.000 lei lunar, către minora S.A., începând cu 7 septembrie 2000 până la majoratul acesteia cu indexare la rata inflației.

A constatat că A.P.A.P.S. (fost F.P.S.), cu sediul în București nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpații au fost obligați în solidar, la 66.690.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă S.M. și la 120.00.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

La 3 aprilie 1996, M. Of. al României nr. 10, publica în partea a IV-a, lista societăților comerciale ce urmau a fi privatizate conform Legii nr. 55/1995, între acestea figurând și SC T. Iași care avea principal obiect de activitate producerea și comercializarea de țevi sudate longitudinal și profile formate la rece.

Prin hotărârea nr. P/5791 din 18 iunie 1997, C.A.F.P.S. (F.P.S.), în prezent transformat în A.P.A.P.S., s-a aprobat propunerea Direcției de restructurare privatizare 2 din cadrul F.P.S., ca vânzarea acțiunilor deținute de F.P.S. la SC T. Iași să se facă prin negociere directă.

La negocierea directă organizată la data de 4 septembrie 1997, a participat un singur ofertant Asociația P.T. Iași, care a oferit 4.025 lei pentru fiecare din cele 2.486.756 acțiuni scoase la vânzare, reprezentând 50,997 % din totalul acțiunilor societății. Oferta a fost respinsă, F.P.S. - ul urmărind să vândă acțiunile la prețul cuprins între 25.000 lei și 69.803 lei pe acțiune.

Așa fiind, comisia de negociere a propus reluarea procesului de privatizare și la 5 martie 1998 a fost organizată ședința de vânzare a acțiunilor prin licitație deschisă cu ofertă în plic sigilat, după ce, la 2 februarie 1998 se făcuse publicitate în ziarul Z.

Se reține că prețul de ofertă pentru pachetul de 50,997 % aparținând F.P.S. - ului este de 62.168.900 lei, adică 25.000 lei/acțiune sau 8.032.224 dolari S.U.A. la prețul de 3,23 dolari S.U.A./acțiune. Documentația pentru vânzarea pachetului de acțiuni gestionate de F.P.S. a fost întocmită de Direcția restructurare-privatizare 2 din cadrul F.P.S. și aprobată de Consiliul de administrație al F.P.S. prin Hotărârea nr. P/12956/1997.

La licitația din 5 martie 1998 s-a prezentat un singur ofertant, respectiv Asociația P.T., care a propus o variantă de cumpărare a acțiunilor cu plata integrală la prețul de 4.025 lei/acțiune și o variantă de cumpărare cu plata în rate la prețul de 7.500 lei/acțiune.

Comisia de licitație a supus aprobării Consiliului de Administrație al F.P.S. oferta de cumpărare depusă de Asociația P.T. sau reluarea privatizării. Consiliul, prin Hotărârea nr. p/3067 din 30 aprilie 1998 a hotărât reluarea privatizării.

La 17 iunie 1998 s-a ținut o nouă licitație la care au participat: Asociația P.T., Firma cehă Z.V. AS P. și T.D. persoană fizică. După verificarea documentației depuse de licitatori, comisia de licitație din care a făcut parte și inculpatul Ș.S.C. a respins ofertele firmei Z.V. și a lui T.D. cu motivarea că documentația cerută era incompletă.

S-a trecut la negocierea directă conform art. 50 din H.G. nr. 55/1998, cu Asociația P.T. rămasă în competiție. Aceasta nu a acceptat condițiile din oferta de vânzare, astfel încât, comisia de licitație a propus organizarea unei noi ședințe de licitație, deschisă cu ofertă în plic sigilat, la 24 iunie 1998, ora 11,00.

Pentru că ce-a de-a doua ședință de vânzare a acțiunilor F.P.S. - ului, prin licitație deschisă, din 24 iunie 1998 au fost înregistrate două oferte, Asociația P.T. și firma cehă Z.V. SA Praga.

Instanța reține că licitația s-a desfășurat cu respectarea normelor metodologice în comisia de licitație după ce a deschis plicurile a trecut la calcularea punctajelor conform notei de punctaj și vânzare aprobate în prealabil de F.P.S. prin Hotărârea P/12956/1997.

Comisia a stabilit un rezultat de 97,419 puncte pentru Z.V. SA Praga și de 95,688 puncte pentru Asociația P.T. Iași, declarând câștigătoare a licitației firma cehă Z.V. SA Praga.

Contestația Asociației P.T. Iași a fost respinsă, ca nefondată, de Comisia centrală pentru analiza și rezolvarea contestațiilor din cadrul F.P.S.

Instanța a motivat că, la stabilirea punctajului, Comisia de licitație a avut în vedere valoarea investițiilor din oferta firmei cehe, că acestea urmau a fi realizate în doi ani și nu în patru ani, cât oferea Asociația P.T.

Având în vedere că prețul de vânzare a unei acțiuni oferit de firma cehă era mai mic decât cel de 25.000 lei/acțiune, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al F.P.S. nr. P/12956/1997, Comisia de licitație a prezentat Consiliului de Administrație al F.P.S. o notă conținând două variante de încheiere a procesului de privatizare:

- aprobarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni al F.P.S. - ului, având o pondere de 50,997 către firma cehă Z.V. SA la prețul de 0,93 dolari S.U.A./acțiune, în total pentru suma de 2.314.683 dolari S.U.A. cu efectuarea plății integrale în termen de 45 zile lucrătoare de la data semnării contractului.

- reluarea procesului de privatizare.

Prin Hotărârea nr. P/4471/1998, Consiliul de Administrație al F.P.S. a aprobat cu majoritate de voturi, vânzarea acțiunilor către firma cehă, cu condiția majorării prețului pe acțiune și a realizării investițiilor noi în termen de 2 ani.

în consecință, la 13 iulie 1998 au avut loc negocierile finale cu firma cehă Z.V. AS Praga, reprezentată de inculpatul F.P., F.P.S. - ul fiind reprezentat de I.M., Ș.S.C., M.P., R.J. și M.A.

S-a convenit ca firma cehă să plătească 1,265 dolari S.U.A. pe acțiune, iar valoarea investiției noi a fost majorată de la 4.764,706 dolari S.U.A. la 4.900.000 dolari S.U.A., urmând a fi realizată în 2 ani.

Contractul de vânzare-cumpărare a acțiunilor a primit nr. 422 din 21 iulie 1998 și a fost semnat de părțile contractante și comisia de licitație.

Pentru cumpărătorul Z.V. SA Praga a semnat inculpatul F.P., iar pentru vânzătorul F.P.S. contractul a fost semnat de G.D.C., director al Departamentului privatizare. Au mai semnat contractul de vânzare-cumpărare membrii comisiei de licitație I.M., Ș.S.C., M.P., R.J., M.A.

Instanța de fond reține că inculpatul Ș.S.C. a acționat în calitate de angajat al F.P.S., fiind membru în comisia de licitație numită pentru vânzarea pachetului de 50,997 acțiuni T. Iași, aparținând F.P.S. - ului. Mai reține că activitatea acestui inculpat a încetat odată cu vânzarea acțiunilor deținute de F.P.S. la SC T. SA Iași.

Se mai reține că SC Z.V. SA Praga este patronată de cetățeanul ceh Z.Z. Pentru reprezentarea firmei Z.V. în procesul de privatizare a SC T. SA, Z.Z. l-a împuternicit pe inculpatul F.P.

Această împuternicire redactată în limba cehă, la 28 mai 1998, a fost tradusă în limba română de traducătorul autorizat I.G. și legalizată la un notar public din Oradea.

Instanța de fond examinând actele dosarului, motivează că licitația de vânzare a pachetului de acțiuni T. SA aparținând F.P.S. - ului s-a desfășurat cu respectarea normelor metodologice în vigoare și nu există elemente care să releve că acest contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat prin inducerea în eroare a F.P.S. - ului sau a celorlalți acționari.

în acest sens, instanța invocând declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, reține că nerealizarea de profit și valorificarea defectuoasă a producției s-a datorat pe de o parte, situației negative pe piața mondială a siderurgiei, iar pe de altă parte, datorită unor factori interni privind aprovizionarea cu materie primă.

Referindu-se la afirmația din rechizitoriu, potrivit căreia inculpatul Ș.S.C. pe de o parte, și inculpatul F.P. pe de altă parte, au acționat cu intenție frauduloasă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor deținute de F.P.S. la SC T. Iași, în valoare de 62.168.780.000 lei, instanța de fond motivează că aceasta este nefondată. Că nu există probe în cauză potrivit cărora inculpații Ș.S.C. și F.P. ar fi acționat cu intenția de a înșela F.P.S. - ul și a falimentat SC T. Iași pentru a o exclude de pe piața comercială externă.

Chiar partea civilă A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) a arătat că nu are pretenții civile față de inculpați, motivând că, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, nr. 422/1998 între F.P.S. și Z.V. SA a făcut obiectul unei acțiuni civile de constatare a nulității absolute și a fost anulat prin sentința civilă nr. 80 din 12 iulie 2000 a Curții de Apel Iași, A.P.A.P.S. - ul redevenind proprietarul pachetului de 2.486.756 acțiuni ce au făcut obiectul contractului.

Față de aceste considerente, instanța de fond a motivat că nu există faptă în cauză și a făcut aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitându-i pe inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune.

Instanța mai reține că, după cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de la F.P.S. de către societatea cehă Z.V. SA la SC T. SA Iași, s-a numit un nou consiliu de administrație care a procedat la restructurarea personalului, disponibilizând un număr mare de salariați, ceea ce a condus la creșterea nemulțumirilor acestora, exprimate în principal, prin liderul sindical S.V. care, în permanență a sesizat instituții ale statului, susținând că în mod nelegal F.P.S. București a vândut pachetul majoritar de acțiuni societății cehe Z.V. Același lider sindical s-a plâns că inculpatul B.V., în calitate de director, a dispus în mod abuziv disponibilizare unei părți însemnate a salariaților prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la protecția socială.

Instanța a mai reținut că organizarea producției la SC T. SA Iași era deficitară, iar paza ineficientă și că, prin intermediul lui P.C.A., inculpatul C.C., patronul SC P. SRL Vaslui, având ca principal obiect de activitate asigurarea pazei, a intrat în relații apropiate cu inculpatul F.P., patron al SC N. SA Vaslui și apropiat al lui Z.Z.

Inculpatul C.C. i-a solicitat martorului P.C.A. să intervină pe lângă F.P. pentru a obține în favoarea SC P. SRL, contract de pază cu SC T. SA Iași.

Instanța reține că s-au făcut demersuri în acest sens și că, în luna februarie 2000, inculpatul F.P. i-a promis inculpatului C.C. că va interveni pe lângă Z.Z. care preluase pachetul majoritar de acțiuni de la SC T. SA pentru a-l determina să fie de acord cu încheierea contractului de pază cu SC P. SRL Vaslui. Se mai reține că, la sfârșitul lunii mai 2000, inculpatul F.P. i-a cerut inculpatului C.C. să-i recomande o societate de avocați, întrucât SC T. SA Iași se află în litigiu cu salariații disponibilizați care sunt manipulați de liderul sindical S.V., care creează numai probleme patronatului. Urmare acestei discuții, inculpatul C.C. a luat legătura cu P.C., om cu "relații mari și multe cunoștințe", cum se motivează în hotărâre. Acest P.C. i-a recomandat lui C.C. Societatea de avocați E.E. din București. Tot P.C. urma să se ocupe de organizarea unei conferințe de presă pe care Z.Z. urma s-o țină în legătură cu mișcările sindicale de la SC T. SA Iași.

La sfârșitul lunii iulie 2000, martorul P.C. i-a cerut inculpatului F.P. să facă demersurile necesare ca paza SC T. SA Iași să fie preluată de SC P. SRL Vaslui. Cu această ocazie, inculpatul F.P. a pus problema înlăturării lui S.V. din fruntea sindicatului de la SC T. SA Iași, cu speranța că mișcările sociale din combinat vor înceta.

în perioada 10 - 16 iulie 2000, inculpații C.C. și F.P., împreună cu P.C. s-au deplasat la Societatea de avocați E. Mulțumit de întrevederea cu avocații, inculpatul F.P. i-a promis inculpatului C.C. că în zilele următoare îl va însoți la SC T. SA Iași în vederea încheierii contractului de pază cu această societate.

La 18 iulie 2000, inculpații C.C., F.P., împreună cu translatoarea A.C., s-au deplasat la SC T. SA Iași în biroul directorului executiv G.T., reprezentantul lui Z.Z., căruia inculpatul F.P. i-a comunicat că Z.Z. a fost de acord cu încheierea contractului de pază a SC T. SA Iași, cu societatea de pază P. SRL, patronată de inculpatul C.C. Apoi, inculpatul a fost condus în biroul directorului general, inculpatul B.V., căruia i s-a comunicat că SC T. SA Iași urma să încheie contract de pază cu societatea inculpatului C.C. S-au discutat clauzele contractului, valoarea prestației, urmând ca în perioada următoare, inculpatul C.C. să transmită oferta de contract către conducerea SC T. SA Iași.

La începutul lunii august 2000, motivează instanța, inculpatul C.C. a fost contactat telefonic de translatora A.C. care i-a comunicat să se prezinte pe 10 august 2000 la Hotelul H. din București, spre a discuta și negocia clauzele contractului de pază cu deținătorul pachetului majoritar de acțiuni de la SC T. SA Iași, Z.Z. La data de 10 august 2000, la Hotelul H. din București s-au întâlnit C.C., F.P., A.C. și Z.Z. S-a discutat prin intermediul translatoarei A.C., problema preluării prin transfer a salariaților Corpului de pază propriu de la SC T. SA Iași de către SC P. SRL cu 96 angajați și a 24 muncitori din combinat care, ulterior, aveau să fie concediați de C.C. Acesta din urmă a fost de acord cu acest aranjament.

Ulterior, a mai avut loc o rundă de convorbiri la care a participat pe lângă cei amintiți și inculpatul B.V. Cu această ocazie, Z.Z. a decis ca paza la SC T. SA Iași să fie asigurată de SC P. SRL Vaslui, aparținând inculpatului C.C., aspect care i-a fost pus în vedere inculpatului B.V. Inculpatul C.C. a pretins 400.000.000 lei lunar, pentru asigurarea pazei, sumă care inculpatului B.V., director general la SC T. SA Iași, i s-a părut exagerată. S-a convenit totuși, asupra acestei sume, urmând ca C.C. să se ocupe și de problema înlăturării liderului de sindicat S.V. Instanța reține că, odată cu discutarea preluării pazei la SC T. SA Iași, Z.Z. l-a întrebat expres pe inculpatul C.C. dacă poate să-l înlăture pe S.V., iar C.C. a răspuns afirmativ.

Inculpatul F.P. l-a întrebat pe inculpatul C.C. dacă are nevoie de sprijin financiar pentru agresarea lui S.V. și că, date și informații despre liderul sindical urma să ceară de la inculpatul B.V., directorul general al SC T. SA Iași care, fiind prezent la ședință a fost de acord cu această înțelegere.

Instanța reține că ideea înlăturării cu forța a liderului sindical S.V., considerat un obstacol de factorii de decizie din SC T. SA Iași a apărut înainte de discuția de la Hotelul H. și că această idee a prins contur exact cu prilejul acestei discuții în care, toți participanții au căzut de acord cu privire la scoaterea în orice fel, incluzând violența fizică, a lui S.V. din relația patronat, conducerea societății, sindicat, salariați.

La 16 august 2000, la sediul SC T. SA Iași s-a semnat contractul de prestări servicii nr. 6759 din 16 august 2000 între SC T. SA Iași, beneficiar și SC P. SRL Vaslui, prestator. Salariații corpului de pază proprie a SC T. SA Iași au fost concediați și li s-a comunicat că începând cu data semnării contractului, paza obiectivului va fi preluată de către SC P. SRL Vaslui, că întregul corp de pază al combinatului va fi transferat la această societate de pază cu menținerea atribuțiilor și salariului. Toți paznicii au refuzat să semneze ordinele de transfer, manifestându-și temerea că ulterior, vor fi transferați la alte puncte de lucru sau vor fi disponibilizați. S-a interpretat că această acțiune a salariaților a fost susținută de S.V., liderul de sindicat.

în ziua de 19 august 2000, inculpatul C.C. s-a prezentat la sediul SC T. SA Iași cu mai mulți agenți de pază pentru ca, potrivit contractului să preia paza unității. Agenții au fost împiedicați să intre în incinta societății de către 20-25 salariați conduși de liderul sindical S.V.

în aceste condiții, C.C. și-a instalat paza în exteriorul societății SC T. SA Iași, după care a sesizat Poliția municipiului Iași că este împiedicat să execute contractul de pază încheiat, prin acțiuni conduse de S.V.

Instanța de fond motivează că, în timp ce inculpatul C.C. se afla la sediul poliției, a fost contactat telefonic de inculpatul B.V. care i-a spus că trebuie să facă ceva cu S.V., care creează probleme așa cum s-a discutat anterior.

în jurul orei 11,00, inculpatul C.C., întors de la sediul poliției la SC T. SA Iași, a întâlnit pe inculpatul S.G.A., directorul filialei Iași a SC P. SRL, inculpatul V.N.V., șeful obiectivelor de pază din Iași, inculpatul B.C.I. și alți agenți de pază. Cu această ocazie, inculpatul C.C. i l-a arătat inculpatului B.C.I. pe liderul sindicat S.V., despre care a afirmat că este persoana din pricina căreia nu poate prelua paza societății și căruia trebuie să-i rupă oasele. Inculpatul B.C.I. a afirmat că se va ocupa de această problemă.

Cu această ocazie, inculpatul C.C. i-a promis lui B.C.I. 10 milioane lei pentru agresarea lui S.V.

Inculpatul C.C., împreună cu S.G.A. și V.N.V. s-au urcat apoi în autoturismul primului unde, C.C. i-a informat pe cei doi despre cererile inculpaților F.P. și B.V. de a rezolva problema S.V. Le-a comunicat că a discutat cu inculpatul B.C.I. căruia i-a cerut să-l bată pe S.V., în așa fel încât acesta să aibă nevoie de spitalizare și să fie împiedicat a lua legătura cu salariații din combinat.

Inculpatul C.C. le-a pus în vedere celor doi inculpați să-l sprijine pe inculpatul B.C.I., în acțiunea de agresare fizică a liderului de sindicat.

în dimineața următoare, 20 august 2000, SC P. SRL Vaslui a reușit să instaleze proprii agenți de pază în combinat, dar pe 21 august 2000, din nou aceștia au fost scoși de salariații SC T. SA din incinta societății. Instanța reține că și cu acest prilej, inculpatul B.V. i-a spus lui C.C. că trebuie să facă ceva cu S.V., care este cauza incidentelor petrecute.

în ziua de 25 august 2000, inculpatul C.C. i-a cerut inculpatului B.C.I. să meargă la Iași și să-l agreseze fizic pe S.V., spunându-i că sunt mulți bani în joc, că persoane sus-puse îl presează în acest sens, că sunt implicați B.V., Z.Z., F.P.

Inculpatul B.C.I. a manifestat dezinteres față de dedesubturile "afacerii" și l-a asigurat pe inculpatul C.C. că se va deplasa la Iași pentru a-l agresa fizic pe S.V. în continuare, cei doi au organizat în amănunt deplasarea la Iași, C.C. i-a spus lui B.C.I. că înainte de a pleca la Iași să ia legătura cu șeful lui direct, inculpatul V.B., de la care va primi bani pentru deplasare, iar la Iași va fi ajutat de către S.G.A. și V.N.V.

în aceeași zi, inculpatul B.C.I. s-a întâlnit cu prietenul său, coinculpatul T.I., căruia i-a cerut să-l ajute în acțiunea de violentare fizică a lui S.V., promițându-i drept recompensă suma de două milioane lei.

în ziua de 27 august 2000, inculpatul B.C.I. a cerut și a primit de la inculpatul V.B. 200.000 lei, necesară deplasării în municipiul Iași, în vederea urmăririi și agresării lui S.V.

în aceeași dimineață, inculpatul B.C.I. i-a încunoștiințat telefonic pe inculpații S.G.A. și V.N.V. că va veni la Iași, împreună cu un prieten, cerându-le să-i aștepte în gară și spunându-le că scopul deplasării este problema S.V.

Ajunși în Iași, la ora 14,00, inculpații B.C.I. și T.I. au fost așteptați în gară cu autoturismul filialei Iași a SC P. SRL de către inculpații S.G.A. și V.N.V. Inculpatul B.C.I. le-a cerut celor doi să-l conducă la locul unde locuiește liderul sindical S.V. Ajunși cu autoturismul la intersecția străzii Argeș 2 cu Șoseaua Națională, V.N.V. le-a arătat blocul unde locuia S.V., precum și locul unde acesta își parchează de obicei autoturismul.

în perioada 27 august - 1 septembrie 2000, inculpații B.C.I. și T.I. au mâncat și au fost cazați în locuințele coinculpaților S.G.A. și V.N.V., care erau închiriate de SC P. SA Vaslui și date în folosința acestora.

în această perioadă, B.C.I. și T.I. l-au urmărit pe S.V., așteptând un moment prielnic pentru a-l agresa.

în toată această perioadă, cei doi n-au reușit să agreseze victima, deoarece era mereu însoțită, iar S.G.A. îi avertizase pe agresori să nu se atingă de alte persoane din familia lui S.V.

La 31 august 2000, B.V. l-a sumat pe inculpatul C.C. și i-a cerut să respecte contractul și în termen scurt să rezolve problema cu S.V.

După 1 septembrie 2000, în perioada sâmbătă - duminică, inculpații B.C.I. și T.I. au încetat urmărirea și s-au întors la Bârlad.

La 4 septembrie 2000, inculpatul C.C. s-a prezentat la SC M. SA Vaslui unde, prin intermediul translatoarei A.C. i-a cerut inculpatului F.P., patronul firmei, să-i plătească sumele de bani restante, aferente serviciilor de pază prestate.

F.P. s-a interesat de situația de la SC T. SA Iași și la răspunsul inculpatului C.C. care l-a informat că a depus plângere la poliție împotriva celor vinovați de a-l fi împiedicat să preia paza obiectivului, F.P. i-a cerut să intre cu forța pentru a prelua paza și să rezolve problema liderului de sindicat S.V., întrucât la 14 septembrie 2000 în România urma să vină patronul Z.Z.

F.P. l-a întrebat pe C.C. de câți bani are nevoie pentru a rezolva această problemă. Cel din urmă i-a răspuns că asemenea servicii se plătesc cu 5.000 dolari S.U.A.

în final, inculpații au căzut de acord asupra sumei de 3000 dolari.

F.P. i-a mai atras atenția lui C.C. asupra faptului că, dacă nu-l va înlătura pe S.V. din fruntea sindicatului nu va prelua paza efectivă la SC T. Iași și va pierde contractul. Inculpatul C.C. l-a asigurat că are deja doi oameni pe urmele lui S.V.

în aceeași zi, C.C. i-a cerut la telefon lui B.C.I. să-l agreseze fizic de urgență pe S.V., întrucât și asupra lui se exercită presiuni.

în ziua următoare, 5 septembrie 2000, inculpatul C.C. a discutat din nou cu inculpatul B.C.I. căruia i-a spus să ia bani de la inculpatul V.B. și să plece la Iași spre a rezolva problema "S.V.".

Concomitent, l-a informat pe inculpatul B.V. că a trimis doi oameni la Iași să-l agreseze fizic pe S.V.. Inculpatul B.V. i-a răspuns: "Cu cât mai repede cu atât mai bine." în aceeași zi, B.C.I. s-a întâlnit cu T.I. și au decis să folosească cuțit pentru agresarea lui S.V. Despre acest fapt l-au informat și pe C.C. care i-a promis inculpatului B.C.I. că dacă îl omoară pe S.V. va dubla suma.

Inculpații B.C.I. și T.I. au plecat la Iași în dimineața zilei de 6 septembrie, s-au dus la locuința lui V.N.V., apoi s-au deplasat la blocul din apropiere unde locuia S.V., pe care n-au putut să-l atace întrucât nu era singur.

Peste noapte, inculpații B.C.I. și T.I. au dormit la inculpatul S.G.A., iar dimineața, în jurul orei 6,00, s-au deplasat la apartamentul lui V.N.V. unde T.I. și-a schimbat hainele, după care s-au deplasat pe strada Argeș la blocul unde l-au așteptat în scara blocului pe S.V., care locuia la etajul 2.

în jurul orei 8,00, S.V. a ieșit din locuință singur, a coborât scările și ajuns la parter, în scara blocului a fost atacat de inculpatul B.C.I. care l-a lovit în față cu pumnul mâinii drepte pe care avea o rozetă metalică de robinet. în urma loviturii puternice, S.V. s-a dezechilibrat spre inculpatul T.I. care, înarmat cu un cuțit l-a tăiat în zona gâtului, cauzându-i o plagă cu lungimea de 14 cm, după care i-a aplicat consecutiv, mai multe lovituri înjunghiate cu cuțitul în zone vitale ale corpului, lama cuțitului având lungimea de 14 cm. în acest timp, B.C.I., continua să-l lovească cu pumnii și picioarele pe S.V. După ce victima și-a pierdut cunoștința, inculpații B.C.I. și T.I. au intrat în apartamentul lui V.N.V. căruia i-au spus că l-au agresat pe S.V. și i-au cerut să-i transporte la Vaslui unde au ajuns la ora 9,00.

între timp, victima S.V. a fost transportată la spital unde a decedat. Potrivit raportului de necropsie medico-legală nr. 64.P/C/22 noiembrie 2000 al L.M.L. Iași, moartea victimei S.V. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic consecutiv unor multiple plăgi înjunghiate cu secțiune incompletă de arteră axilară dreaptă, cu interesare de parenchin hepatic, generatoare de hemotorax și hemiperitoneu, precum și hemoragie externă. S-a concluzionat că plăgile prin înjunghiere au avut potențial tanato-generator.

După uciderea lui Virgil S.V., în zilele de 7 și 8 septembrie 2000, inculpații C.C., V.B., S.G.A., V.N.V. și B.C.I. s-au întâlnit de mai multe ori și au stabilit să șteargă urmele infracțiunii. Inculpatul C.C. le-a spus celorlalți că în spatele "afacerii S.V." sunt persoane importante, respectiv F.P., B.V., Z.Z. și că aceștia sunt în măsură să le țină spatele și să-i acopere.

Instanța de fond menționează că, în perioada 27 august - 1 septembrie 2000, spre a înlesni ca inculpații B.C.I. și T.I. să-l urmărească și să-l agreseze pe S.V., inculpatul V.N.V. l-a rugat pe vărul lui, V.O., să vină cu mașina lui la Iași, întrucât V.N.V. și S.G.A. aveau la dispoziție doar mașina societății SC P. SRL care era inscripționată pe capotă cu numele firmei și care ar fi atras atenția.

Examinând apărările inculpaților, instanța de fond reține că inculpații B.V., F.P., V.N.V., S.G.A. și V.B. nu recunosc să fi avut vreo contribuție la uciderea liderului sindical S.V. sau că s-au asociat în vederea agresării acestuia.

Inculpatul C.C. s-a apărat în sensul că nu a comis instigare la infracțiunea de omor calificat cum a fost trimis în judecată, ci pe aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și că infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni nu există în cauză.

Inculpații T.I. și B.C.I. recunosc faptele așa cum au fost descrise, apărându-se că nu au acționat cu intenția de a ucide, ci doar de a răni victima.

Din examinarea materialului probator, instanța de fond reține că inculpații F.P., B.V., C.C. au instigat pe inculpații B.C.I. și T.I. să-l agreseze pe liderul S.V., astfel încât acesta să nu se poată prezenta la unitate 2-3 săptămâni, ca în această perioadă să se poată pune în executare acțiunea de preluare a pazei obiectivului și concomitent, să se pună capăt mișcării sindicale din combinat, respectiv conflictele de muncă.

Instanța motivează că, trimiterea în judecată a inculpaților de mai sus pentru instigare la infracțiunea de omor calificat nu corespunde cu starea de fapt, în sensul că autorii direcți ai omorului "au depășit limitele", că instigatorii i-au îndrumat pe autori doar să-l agreseze, iar aceștia din urmă au comis o faptă mai gravă decât aceea la care au fost determinați, iar această agravare nu se poate răsfrânge și asupra instigatorilor, întrucât aceștia nu aveau cum să prevadă că o să-l omoare pe liderul sindical.

Pentru aceste considerente, după ce a pus în discuție schimbarea încadrărilor juridice, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor în rechizitoriu, din infracțiunea de instigare la omor calificat prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., în infracțiunea de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 183 C. pen.,

Pentru aceleași argumente, motivează instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., este necesară schimbarea încadrării juridice dată faptelor în rechizitoriu din infracțiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 C. pen., în infracțiunea de complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 183 C. pen., pentru inculpatul V.N.V.

S-a reținut în sarcina inculpatului V.N.V. că i-a cazat și asigurat hrana inculpaților B.C.I. și T.I., le-a indicat locuința victimei, purtându-i cu mașina prin oraș și în mod deosebit l-a chemat pe vărul lui, martorul V.O., cu mașina spre a-i sprijini pe cei doi inculpați la agresarea liderului sindical S.V.

în ce-l privește pe inculpatul S.G.A., instanța de fond a motivat că acesta a avut o contribuție minoră, că doar i-a cazat și le-a asigurat hrană celor doi ucigași și că, în cazul inculpatului S.G.A. se poate reține doar infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., sens în care instanța în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu, din complicitate la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen. De asemenea, menționează instanța, nu se poate reține că inculpatul S.G.A. a acționat cu intenția de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.,

în ce-i privește pe inculpații T.I. și B.C.I., instanța de fond a reținut că aceștia au premeditat uciderea lui S.V., că au comis fapta din interes material și în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor publice ale victimei, acelea de lider sindical la SC T. SA Iași, pentru care i-a condamnat pentru coautorat la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen.,

Referitor la inculpatul V.B., instanța pentru considerentele deja arătate, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor acestuia în rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) și f) C. pen., în in infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 183 C. pen.,

Instanța a apreciat însă că, inculpatul nu a săvârșit nici acțiuni care ar putea intra sub incidența acestei infracțiuni și l-a achitat pe V.B. prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta nu există.

Instanța a motivat că prin uciderea lui S.V., partea civilă S.M., soția victimei și S.A., fiica minoră a acestuia au suferit daune materiale și morale și i-a obligat în solidar, pe inculpații F.P., B.V., S.G.A., V.N.V., C.C., T.I. și B.C.I. să le plătească 450.000.000 lei și separat o prestație periodică lunară de întreținere de 1.500.000 lei pentru minora S.A., începând din 7 septembrie 2000 până la majoratul acesteia.

Instanța a constatat că partea vătămată A.P.A.P.S. (fostă F.P.S.) nu se constituie parte civilă, menționând că nu mai au pagubă ca urmare a anulării contractului de vânzare a acțiunilor de către instanța civilă.

împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, partea civilă S.M. și inculpații B.C.I., T.I., V.N.V., C.C., B.V., S.G.A. și F.P.

în apelul parchetului s-a solicitat înlăturarea achitării inculpaților Ș.S.C. și F.P., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., și condamnarea acestora, întrucât comiterea infracțiunii este dovedită cu probele de la dosar.

în apelul parchetului, sentința este criticată și pentru achitarea inculpatului V.B., pentru ambele infracțiuni reținute în rechizitoriu și a inculpatului S.G.A., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.,

Hotărârea este criticată referitor la inculpatul S.G.A. și pentru schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de favorizarea infractorului.

Apelul parchetului critică sentința și pentru schimbarea încadrării juridice de instigare la omor și complicitate la omor dată faptelor inculpaților care au contribuit la uciderea lui S.V. în infracțiunile de instigare, respectiv complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Hotărârea instanței de fond mai este criticată în apelul parchetului pentru greșita individualizare a pedepselor, în sensul că sunt prea blânde, dar și cu privire la soluționarea laturii civile în ce privește pe minora S.A. în partea referitoare la durata obligării inculpaților la prestația lunară către partea civilă. în sfârșit, procurorul critică obligarea inculpaților în solidar, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

în apelul său, inculpatul B.V. critică hotărârea atacată pentru condamnarea lui și solicită achitarea pentru ambele infracțiuni ce i-au fost reținute, iar în subsidiar, a cerut restituirea dosarului la procuror pentru continuarea urmăririi penale pe care o consideră incompletă.

în apelul său, inculpatul F.P. a criticat hotărârea de asemenea, pentru condamnarea lui pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (2) și art. 25 C. pen., raportat la art. 183 C. pen., și a cerut achitarea în totalitate.

Inculpatul S.G.A. a criticat hotărârea pentru condamnarea lui pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., și a cerut achitarea, iar în subsidiar, aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatul C.C. a criticat hotărârea de condamnare, cerând în principal, achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina lui, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

în același sens a criticat hotărârea și inculpatul V.N.V. care a cerut în subsidiar, aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpații T.I. și B.C.I. au criticat hotărârea pentru încadrarea juridică dată faptei și au cerut schimbarea încadrării juridice în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., precum și achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.,

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 190/ A din 8 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1109/2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinței penale nr. 446 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare pe care a desființat-o, a modificat-o parțial în sensul că:

1. A înlăturat aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la inculpatul Ș.S.C. și în baza art. 215 alin. (2), (3) și alin. (5) C. pen., l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave la 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului F.P. în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., l-a condamnat pe inculpat, pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.

în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 183 C. pen., în infracțiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - . art175 lit. a), b) și f) C. pen., și făcând aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.P. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

3. A descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului B.V. și în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 183 C. pen., în infracțiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., și făcând aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., și art. 35 C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

4. A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului C.C. și în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte în infracțiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., pentru care l-a condamnat la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

5. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului V.N.V. și în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 183 C. pen., în infracțiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., și făcând aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

6. în baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă S.M.

7. în baza art. 379 pct. 1 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.V., F.P., C.C., V.N.V., S.G.A., T.I. și B.C.I.

8. A înlăturat obligarea, în solidar, a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat și în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul Ș.S.C. la 20.000.000 lei; inculpatul F.P. la 40.000.000 lei, iar inculpații B.V., C.C., V.N.V., S.G.A., T.I. și B.C.I. la plata sumelor de câte 10.000.000 lei.

9. A completat hotărârea instanței de fond cu privire la obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 1.500.000 lei lunar către minora S.A., în sensul că îi obligă pe aceștia, iar în cazul continuării studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai mult de data la care împlinește vârsta de 25 ani.

Instanța de apel a menținut starea de arest a inculpaților arestați în cauză.

I-a obligat pe inculpații F.P. la 17.784.270 lei, reprezentând cheltuieli pentru plata interpretei A.L.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a motivat astfel:

în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților Ș.S.C. și F.P., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., întrucât din probele dosarului rezultă cu certitudine comiterea faptei de către inculpați, recursul parchetului fiind fondat.

Instanța de apel reține că inculpatul Ș.S.C., în calitate de director al D.R.P.M.M.G. din cadrul F.P.S. și membru al comisiei de licitație a SC T. SA Iași răspundea, conform fișei postului de "corectitudinea aplicării legislației, instrucțiunilor, normelor și procedurilor în domeniul privatizării societăților comerciale."

în pofida acestor atribuții, inculpatul Ș.S.C. în înțelegere cu coinculpatul F.P. și cu învinuitul Z.Z. cu privire la care s-a disjuns cauza, a facilitat privatizarea SC T. SA Iași către societatea cehă Z.V. prin împuternicitul F.P. cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, cauzând statului român, prin F.P.S. București, o pagubă de 62.168.750.000 lei, în prezent reparată.

Activitatea frauduloasă a celor doi inculpați, motivează instanța, s-a concretizat inițial în trucarea licitațiilor din 24 iunie 1998, licitație la care au participat doi ofertanți, respectiv, societatea comercială cehă Z.V. SA reprezentată de inculpatul F.P. în calitate de împuternicit al învinuitului Z.Z. și Asociația P.T. Iași reprezentată de numiții C.A., U.E. și T.P.

S-a mai motivat că însăși participarea firmei reprezentată de inculpatul F.P. la această licitație s-a dovedit frauduloasă, inculpatul în înțelegere cu coinculpatul Ș.S.C. depunând garanția de participare în sumă de 245.000 dolari S.U.A. într-un alt cont, deși F.P. cunoștea numărul corect al contului în care trebuia depusă garanția respectivă.

Cu ocazia licitației, deși după analizarea ofertelor prezentate inculpatul Ș.S.C. a anunțat inițial că Asociația P.T. are un punctaj mai mare, peste câteva ore s-a întocmit proces-verbal din care a rezultat că, de fapt câștigătoare a licitației este societatea cehă cu largul concurs al inculpatului Ș.S.C. în înțelegere cu inculpatul F.P.

De altfel, reține instanța de apel, întreaga activitate ulterioară a inculpatului Ș.S.C. a fost pusă în slujba finalizării contractului de privatizare al SC T. SA Iași către SC Z.V. cu încălcarea dispozițiilor legale.

După acceptarea firmei cehe la licitație, în lipsa înscrisurilor referitoare la bonitatea investitorilor străini, obligatorie în astfel de cazuri, inculpatul Ș.S.C. a acceptat în cadrul ședinței de negociere a clauzelor contractuale din 13 iulie 1998 ca pentru garantarea investițiilor cumpărătorul să emită bilete la ordin pe numele societății T. Iași și nu pe a vânzătorului F.P.S. București, deși avea posibilitatea și chiar obligația să solicite cumpărătorului reprezentat de inculpatul F.P. să folosească o altă modalitate de garantare a investițiilor.

Activitatea ilicită a inculpatului Ș.S.C. mai rezultă, motivează instanța de apel, și din aprobarea planului de investiții depus de inculpatul F.P. în lipsa proiectului tehnic, fapt ce a permis acestuia din urmă să introducă, cu rea-credință în acest plan obiective de investiții care erau deja executate pe cheltuiala statului român cu mult timp înainte de declanșarea procesului de privatizare.

în același context se înscrie și acceptarea de către inculpatul Ș.S.C. a celor 20 bilete la ordin a câte 100.000 dolari S.U.A. fiecare primite de la inculpatul Z.Z., în vederea garantării investițiilor din contract cu termen de scadență la 1 iunie 2002, deși cunoștea că în contract era stipulat ca termen scadent al biletelor la ordin data de 30 octombrie 2000.

La toate aceste acțiuni ilicite ale inculpatului Ș.S.C. a participat și inculpatul F.P. cu excepția "aceleia privind biletele la ordin", contribuind împreună la crearea pagubei de peste 62 miliarde lei în dauna F.P.S. București.

Fapta inculpaților astfel cum a fost descrisă, conchide instanța de apel, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., pentru care aceasta i-a condamnat la câte 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

Referitor la critica din apelul parchetului privind achitarea inculpatului V.B. de către instanța de fond, instanța de apel a constatat că în mod corect a procedat prima instanță când a dispus achitarea acestui inculpat, probele dosarului neconfirmând vinovăția acestuia. Se reține că activitatea inculpatului s-a limitat la a-i înmâna inculpatului B.C.I., în două rânduri, diverse sume de bani pentru deplasarea de la Bârlad la Iași dar și această activitate a fost efectuată la ordinul șefului său direct, inculpatul C.C.

în același mod, se justifică achitarea inculpatului S.G.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., și schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.,

Instanța de fond a apreciat corect participarea minoră a acestuia la uciderea victimei, concretizată în asigurarea cazării pentru B.C.I. și T.I., activități desfășurate de altfel, reține instanța de apel, din dispoziția șefului său ierarhic, cazarea fiind asigurată în locuința proprietatea firmei al cărui angajat era inculpatul.

Pe de altă parte, motivează instanța de apel, nu se pune problema asocierii inculpatului S.G.A., pentru comiterea infracțiunii cu ceilalți coinculpați pe care inculpatul S.G.A. nici nu-i cunoștea.

în aceste condiții se apreciază că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

în ce privește critica hotărârii instanței de fond din apelul parchetului referitoare la încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații F.P., B.V. și C.C., trimiși în judecată pentru infracțiuni de instigare la omor calificat, prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 C. pen., precum și a faptei comisă de inculpatul V.N.V. trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., instanța de apel a considerat-o fondată, în sensul că în mod greșit instanța fondului a schimbat încadrările din actul de sesizare în art. 25 C. pen., respectiv 26 C. pen., raportat la art. 183 C. pen.,

A reținut că din probele dosarului rezultă cu certitudine participarea inculpaților la comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., săvârșită de autorii T.I. și B.C.I.. F.P., B.V. și C.C. sunt participanți sub forma instigării, iar V.N.V. sub forma complicității.

Instanța de apel reține că din probe rezultă împrejurarea că inculpații din punct de vedere subiectiv nu au dorit neapărat moartea victimei, exceptându-l pe inculpatul C.C., dar nici nu au exclus această posibilitate. Mai reține că, încadrarea faptelor în prevederile art. 323 alin. (2) C. pen., cu privire la toți inculpații condamnați în baza acestui text este legală și temeinică, probele dosarului confirmând asocierea lor în vederea înlăturării liderului sindical prin orice mijloace, inclusiv suprimarea vieții acestuia.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a apreciat ca fiind insuficientă pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului F.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., acesta fiind inițiatorul asocierii, astfel că a majorat pedeapsa de la 4 la 6 ani închisoare.

Pe de altă parte, instanța de apel a reținut circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 71 C. pen., în legătură cu participarea inculpaților F.P., B.V. și V.N.V. la uciderea victimei S.V., constând în poziția lor subiectivă potrivit căreia nu au urmărit uciderea acestuia dar au acceptat-o.

Instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante față de inculpatul C.C. care a promis dublarea sumei de bani pentru autorii direcți ai agresării fizice în cazul în care victima ar deceda.

Pentru restul pedepselor nemodificate, instanța de apel a motivat că acestea sunt just individualizate conform criteriilor legale ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

în ce privește apelurile declarate de inculpați s-a motivat că acestea sunt nefondate. Se reține că vinovăția inculpaților rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, iar pedepsele aplicate nu sunt prea severe în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Instanța de apel a apreciat că nu se impune nici restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.

Pe de altă parte, a constatat greșita obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, în solidar și greșita rezolvare a laturii civile față de minora S.A. pentru care instanța de apel a obligat inculpații la despăgubiri periodice până la vârsta de 25 ani, în situația continuării studiilor.

Concomitent, a luat act de retragerea apelului părții civile S.M.

împotriva deciziei penale nr. 190/ A din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, părțile civile S.M. și S.A., inculpații V.N.V., B.C.I., T.I., C.C., F.P., B.V., S.G.A., Ș.S.C.

în recursul parchetului decizia este criticată, pentru menținerea soluției de achitare a inculpatului V.B., pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 183 C. pen., și a inculpatului S.G.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., și greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., motive de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17 și 18 C. proc. pen., și pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților F.P., B.V., C.C., V.B., V.N.V., S.G.A., T.I. și B.C.I., motiv de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

în dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul critică nu doar menținerea soluției de achitare a inculpatului V.B., dar și schimbarea încadrării juridice prealabilă achitării din infracțiunea de complicitate la omor calificat în infracțiunea de complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

în motivele recursului procurorului se susține că inculpatul V.B. a comis infracțiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., ceea ce rezultă din împrejurările concrete în care inculpatul a acționat și din actele materiale care fac parte din latura obiectivă a infracțiunii. în acest sens, motivează parchetul, este de observat că inculpatul V.B. i-a dat inculpatului B.C.I. sumele de 200.000 lei și 300.000 lei, reprezentând bani de deplasare de la Bârlad la Iași, de întreținere și cheltuială.

Se motivează că ajutorul, înlesnirea făcută inculpatului B.C.I. de către V.B. în acțiunea de agresare și ucidere a victimei a fost și faptul că inculpatul V.B. l-a înlocuit pe inculpatul B.C.I. la conducerea, coordonarea celor 80 posturi de pază din Bârlad în perioadele cât acesta din urmă s-a deplasat la Iași pentru urmărirea și uciderea lui S.V. Se mai reține că inculpatul V.B. a fost omul de legătură între cei doi coautori ai omorului, B.C.I. și T.I. și C.C. care conducea planul de ucidere a liderului sindical. Date fiind condițiile concrete în care inculpații și-au desfășurat activitățile, fiind în localități diferite, inculpatul C.C., având sediul societății și locuința de la Vaslui, inculpatul B.C.I. la Bârlad, în toată perioada pregătirii uciderii victimei, legătura între cei doi s-a ținut prin V.B.

Că V.B. are legătură cu uciderea victimei, susțin motivele de recurs ale procurorului, rezultă și din împrejurarea că inculpatul V.B. l-a anunțat de mai multe ori la telefon pe S.G.A. pentru a-l întreba dacă "și-a terminat treaba".

Se mai motivează că inculpatul V.B. a fost permanent la curent cu intențiile ucigașe ale lui C.C. și B.C.I., în acest sens invocându-se discuția din 25 august 2000 dinte B.C.I. și V.B., purtată în fața sediului Filialei Bârlad a SC P. SRL în care V.B. îl întreba pe B.C.I. câți bani va primi pentru agresarea lui S.V., iar acest i-a răspuns: "Sunt destui, suficienți bani!"

Toate aceste acte materiale coincid cu motivele de recurs ale parchetului, configurează trăsăturile laturii obiective a infracțiunii de complicitate la omor calificat, comisă de inculpatul V.B.

Sub aspect subiectiv, aceste acte materiale au fost comise cu intenția de a ajuta autorii omorului la comiterea acestuia.

în legătură cu achitarea inculpatului S.G.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., și cu schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lui din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., în art. 264 alin. (1) C. pen., în motivele de recurs ale parchetului se reține că inculpatul S.G.A. i-a cazat pe cei doi coautori ai omorului și le-a asigurat hrană. în perioada cât coautorii l-au urmărit pe S.V. prin Iași, inculpatul S.G.A. le-a recomandat să-l surprindă singur și să nu se atingă de soția și fiica acestuia care "n-au nici o vină". Or, susțin motivele de recurs, această stare de fapt constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a complicității la omor calificat. Din materialitatea faptelor rezultă și legătura subiectivă dintre inculpat și ceilalți participanți care au contribuit la uciderea victimei.

în recurs se mai motivează că greșit au schimbat instanțele încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., deoarece conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului presupune, sub aspectul laturii obiective, un ajutor dat unui infractor fără o înțelegere prealabilă sau în timpul săvârșirii infracțiunii, ori din activitatea materială a inculpatului S.G.A. rezultă că acest ajutor, sprijin, a fost dat de către inculpat după o înțelegere prealabilă cu ceilalți inculpați, după stabilirea unor sarcini precise în cadrul asocierii în vederea comiterii omorului.

în final, recursul parchetului critică individualizarea pedepselor aplicate inculpaților F.P., B.V., C.C., V.N.V., T.I. și B.C.I. S-a motivat că instanțele n-au respectat prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu privire la criteriile de individualizare a pedepselor și prin reținerea unor circumstanțe atenuante nejustificate au redus în mod eronat pedepsele inculpaților.

în recursul inculpatului Ș.S.C., decizia penală nr. 190/ A din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea este criticată pentru condamnarea acestuia prin comiterea unei grave erori de fapt, motiv de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen.

în susținerea recursului, inculpatul Ș.S.C. relatează întreaga succesiune a actelor și evenimentelor care s-au finalizat cu vânzarea pachetului de 50,997 % acțiuni T. SA Iași aparținând F.P.S. - ului; astfel cum sunt relevate de probele dosarului, începând cu oferta de vânzare până la încheierea contractului de vânzare nr. 422 din 21 iulie 1998.

în recursul inculpatului Ș.S.C. se motivează că deși instanța de apel ca și parchetul nu constată nereguli în desfășurarea procedurilor de vânzare-cumpărare prin licitație, ajunge la concluzia vă încheierea contractului nr. 422/1998 este rezultatul manoperelor dolosive desfășurate de coinculpații Ș.S.C. și F.P.

Se mai arată că instanța de apel a omis să observe că, în cursul procesului de privatizare a SC T. SA Iași, prin vânzarea pachetului de acțiuni aparținând F.P.P., inculpatul Ș.S.C. nu a fost implicat în calitatea de director al D.R.P. din cadrul F.P.S. ci în aceea de membru al comisiilor de licitație și că procedurile anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare au fost efectuate de comisiile de licitație și nu de o persoană anume, în speță inculpatul Ș.S.C.

Prin urmare, conchide recurentul Ș.S.C., parchetul și instanța de apel sunt într-o gravă eroare când rețin că acesta în înțelegere cu F.P. a facilitat privatizarea SC T. SA Iași către firma Z.V., a trucat licitația din 24 iunie 1998, a acceptat în cadrul ședinței de negociere a clauzelor contractului din 13 iulie 1998 ca pentru garantarea investițiilor, cumpărătorul să emită bilete la ordin pe numele societății T. Iași și nu pe a vânzătorului F.P.S. București; a aprobat planul de investiții depus de inculpatul F.P. în lipsa proiectului tehnic, a acceptat la 8 octombrie 1998 cele 20 bilete la ordin a câte 100.000 dolari S.U.A. fiecare.

Recurentul inculpat Ș.S.C. subliniază că el a avut contribuții la încheierea contractului de vânzare a acțiunilor în perioada 24 iunie 1998 - data organizării ultimei licitații și 21 iulie 1998 data încheierii contractului de vânzare a pachetului de acțiuni nr. 422.

Or, în toată această perioadă, inculpatul Ș.S.C. nu a acționat singur ci ca membru al comisiei de licitație numită în conformitate cu dispozițiile legale alături de alte persoane, dintre care unele cu funcții mai mari cum este președintele comisiei de licitație. Din acest punct de vedere, hotărârea instanței de apel este rezultatul unei incoerențe logice, susține recurentul.

Pe de altă parte susține recurentul, decizia din apel nu face trimitere la probe atunci când motivează că, și el în înțelegere cu inculpatul F.P. au uzat de mijloace frauduloase în vedere încheierii contractului de vânzare a pachetului de acțiuni aparținând F.P.S.

Instanța de apel nu a identificat mijloacele frauduloase sau calitățile mincinoase de care a uzat inculpatul în realizarea infracțiunii de înșelăciune în contract reținută în sarcina lui.

Afirmația din hotărârea instanței de apel că inculpatul Ș.S.C. în calitate de membru al comisiei de licitație ar fi trucat licitația din 24 iunie 1998 este respinsă în recursul lui, prin aceea că o astfel de manoperă putea fi realizată doar în complicitate cu ceilalți membri ai comisiei de licitație dar și în complicitate cu membrii Comisiei de analiză și rezolvare a contestațiilor. Mai mult, era nevoie chiar de complicitatea Consiliului de Administrație al F.P.S. din care Ș.S.C. nu făcea parte.

în cauză nu a existat nici o persoană care să declare că Ș.S.C. ar fi exercitat influențe pentru luarea unei decizii favorabile societății cehe.

La argumentul deciziei curții de apel potrivit căruia însăși participarea societății reprezentate de inculpatul F.P. la licitația din 24 iunie 1998 ar fi frauduloasă, întrucât acesta în înțelegere cu Ș.S.C. a depus o garanție de participare la licitație în sumă de 245.000 dolari S.U.A. într-un alt cont, recursul inculpatului răspunde că acesta este eronat, că se face o regretabilă confuzie între două împrejurări diferite și anume, achitarea garanției pentru participarea la licitația din 17 iunie 1998 când societatea cehă a depus garanția, indicând un număr de cont greșit și participarea la licitația din 24 iunie 1998 când firma cehă a achitat garanția de participare în sumă de 240.899 dolari S.U.A. prin ordinul de transfer bancar nr. 0064 din 18 iunie 1998 de la C. Praga, cum de altfel reține și rechizitoriul.

La motivarea din hotărârea curții de apel potrivit căreia anunțul inițial făcut de inculpatul Ș.S.C., în sensul că licitația a fost câștigată de Asociația P.T. Iași după care la câteva ore câștigătoarea licitației a fost declarată societatea cehă cu largul concurs al inculpatului Ș.S.C., acesta din urmă susține în recurs că motivarea nu este imparțială. Că din probele dosarului rezultă că analiza punctajelor cuvenite licitatorilor s-a făcut de întreaga comisie de licitație și nu exclusiv de Ș.S.C., că și dacă ar fi adevărată împrejurarea că acesta neoficial s-ar fi pronunțat că punctaj maxim va obține Asociația P.T. demonstrează lipsa lui de interes pentru favorizarea firmei cehe. De altfel, comisia de licitație a stabilit punctajul obținut de licitatori după două ore. Recurentul mai motivează că după licitație, Asociația P.T. a contestat rezultatul licitației, iar Comisia de analiză și rezolvarea contestațiilor din F.P.S., comisie din care Ș.S.C. nu putea și nu a făcut parte, a respins această contestație.

Cu privire la stabilirea unui termen de 60 zile pentru plata prețului mai mare decât cel de 45 zile, existent în ofertă, recurentul motivează că prelungirea acestui termen la 60 zile s-a făcut potrivit art. 5 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 55/1998, care prevăd plata prețului pentru pachetul de acțiuni vândut până la 60 zile lucrătoare de la data semnării contractului și până la 30 de zile lucrătoare pentru plata avansului în situația în care plata se face în rate.

Referitor la motivarea deciziei curții de apel privind acceptarea societății cehe la licitație în lipsa înscrisurilor doveditoare ale bonității investitorului, recurentul susține că verificarea documentației s-a făcut de întreaga comisie care a constatat că întreaga documentație a fost depusă. Nici Asociația P.T. licitator concurent nu a contestat acest fapt și nici Consiliul de Administrație al F.P.S. când a hotărât întocmirea contractului de vânzare.

în ce privește argumentul instanței că inculpatul Ș.S.C. a acceptat în cadrul ședinței de negociere a clauzelor contractului din 13 iulie 1998 ca garantarea investițiilor cumpărătorului să se facă prin emiterea de către acesta a 20 de bilete la ordin pe numele societății T. Iași și nu pe a vânzătorului F.P.S. București, recurentul Ș.S.C. susține că nu el singur a hotărât aceasta ci întreaga comisie de licitație pe baza opiniei "Departamentului juridic al F.P.S." care a și avut ideea garantării investițiilor prin bilete la ordin, aceasta fiind o garanție suplimentară care nu era prevăzută în forma standard a contractelor de privatizare folosite de F.P.S., potrivit căreia investițiile sunt garantate prin penalizarea investitorului cu 30 % din valoarea investiției neefectuate. Mai mult, susține recurentul, conform art. 7.11 alin. (6) din contractul nr. 422, vânzătorul avea dreptul să solicite rezoluțiunea contractului cu posibilitatea obținerii de daune interese. Recurentul mai susține că aspectele ce vizează emiterea biletelor la ordin sunt ulterioare încheierii contractului nr. 422 din 21 iulie 1998 și exced atribuțiilor de serviciu ale acestuia.

în ce privește motivarea din decizia Curții de Apel Oradea, potrivit căreia activitatea ilicită a inculpatului Ș.S.C. ar rezulta și din aprobarea planului de investiții depus de F.P. în lipsa proiectului tehnic, ceea ce ar fi permis acestuia să introducă în contract cu rea-credință obiective de investiții deja executate pe cheltuiala statului român, recurentul Ș.S.C. susține în recursul scris că legea și practica curentă nu cer depunerea unei astfel de documentații care ar fi practic imposibil de întocmit de investitori în timpul scurt acordat pentru redactarea ofertei și că F.P.S. era interesat doar de valoarea globală a investiției. Fapta investitorului de a fi trecut în planul de investiții și obiective deja realizate nu era esențial atâta vreme cât cenzorii societății T. SA Iași erau chemați prin lege la final să evalueze modul de realizare a investițiilor angajate prin contract.

Recurentul Ș.S.C. mai critică decizia Curții de Apel Oradea pentru faptul de a-l fi condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune, o infracțiune de rezultat, fără a motiva în ce constă paguba cauzată F.P.S. - ului.

în cursul procesului penal A.P.A.P.S. - ul (fost F.P.S.) a declarat că nu are pretenții civile întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost desființat prin constatarea nulității sale. Ori susține recurentul, pentru ca să existe o infracțiune de rezultat paguba trebuie să fie certă și exigibilă, ceea ce nu se realizează în cauză.

în recursul părților civile S.M. și S.A., decizia Curții de Apel Oradea este criticată pentru neacordarea cheltuielilor de judecată din apel în favoarea lor, ba mai mult, pentru că au fost obligate la cheltuieli judiciare în favoarea statului pentru că și-au retras apelul în cursul judecării acestuia.

în recursul lui, inculpatul B.V. critică hotărârile pronunțate pentru greșita lui condamnare în cauză și cere achitarea totală prin aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât în mod eronat fără o examinare atentă a probelor s-a reținut că ar fi comis fapte penale.

în dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul B.V. susține că în mod netemeinic instanțele de fond și apel au reținut faptul că între el și coinculpați a existat o înțelegere pentru agresarea liderului de sindicat S.V. și că ar fi avut interese comune cu aceștia.

Motivează că inculpatul C.C., patronul SC P. SRL, avea interesul încheierii unui contract de prestări servicii, respectiv paza SC T. SA Iași în schimbul unei sume "exorbitante" în condițiile unor debite substanțiale pe care le avea către statul român și a neplății salariilor de două luni. Susține că nu a încheiat contractul de prestări servicii cu firma P. SRL în urma dispoziției primite de la patronul firmei Z.Z. și a Consiliului de Administrație. Prin urmare, concluziile instanțelor că B.V. ar fi avut interese comune cu inculpatul C.C. sunt greșite. Recurentul mai susține că numai C.C. a declarat că el a fost interesat în agresarea victimei S.V. Că la întâlnirea din 10 august 2000 de la Hotelul H. din București, nu s-a făcut nici o referire la înlăturarea liderului de sindicat S.V. în acest sens fiind mărturiile celorlalți coparticipanți la întâlnire.

Apreciază că în raport de materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că el împreună cu ceilalți coinculpați trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., s-ar fi asociat, ar fi întocmit un plan riguros, s-ar fi supus disciplinei asociației urmărind suprimarea vieții liderului de sindicat S.V.

Recurentul critică hotărârile atacate pentru faptul de a nu fi motivat în ce constă activitatea materială săvârșită în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., afirmația generică potrivit căreia "în esență a existat o înțelegere prealabilă între toți inculpații", fiind lipsită de conținut. în consecință, consideră că în cauză există motivele de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 9, 12, 17, 18 C. proc. pen., și cere achitarea pentru această infracțiune.

Recurentul consideră greșită decizia Curții de Apel Oradea și în ce privește condamnarea lui pentru infracțiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen. Apreciază că motivarea deciziei este simplistă, că aceasta se bazează pe copierea sentinței instanței de fond care la rândul ei, a copiat fidel actul de sesizare.

Susține că a avut relații bune cu liderul de sindicat S.V., că în perioada în care a fost director general al SC T. SA în combinat n-au existat stări conflictuale cu salariații, că n-a avut interese materiale care să justifice o atitudine ostilă victimei, acțiuni infracționale îndreptate împotriva acesteia și că niciodată n-a susținut ideea agresării victimei. Motivează că nu i-a cunoscut bine pe coinculpații C.C. și pe autorii direcți ai omorului și prin urmare, nu-i putea instiga să agreseze victima și că inculpaților li s-au "smuls declarații forțate, sub amenințare". Că nu a participat la discuțiile dintre C.C. și F.P. despre S.V. Mai susține că la întâlnirea de la Hotelul H. din București s-a discutat doar preluarea pazei la SC T. Iași de către SC P. SRL Vaslui, că inculpatul C.C. încearcă prin depozițiile lui să împartă răspunderea penală pentru o faptă pe care a conceput-o și inițiat-o singur.

Că cele două instanțe nu indică în hotărâri probe în legătură cu participația inculpatului recurent la agresarea victimei.

în recursul lui, inculpatul T.I. susține că nu a intenționat să omoare victima. Că hotărârea lui de a lua cuțitul la el este inexplicabilă. Că există o singură certitudine, aceea că el a scurtat lama cuțitului tocmai pentru a nu vătăma grav victima.

Mai motivează că a primit 2.000.000 lei de la B.C.I. pentru a-l ajuta să aplice "o corecție" victimei așa fel încât aceasta să fie nevoită a rămâne în spital una-două săptămâni. Mai susține că a fost influențat în declarații de procuror și că nu s-a asociat cu coinculpatul în vederea comiterii vreunei infracțiuni, că nici nu-i cunoaște, mai puțin pe B.C.I. cu care a copilărit, V.N.V. și S.G.A. cărora le-a fost recomandat de primul.

în final, cere reducerea pedepsei prin aplicarea prevederilor art. 73 C. pen., și art. 74 lit. a) și c) C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul B.C.I. critică hotărârile pronunțate în recursul său, ca fiind grave erori judiciare rezultate dintr-o interpretare greșită. Susține că nici unul din inculpați nu a avut intenția de a ucide victima.

Că cei care l-au instigat să agreseze victima au urmărit doar ca aceasta să nu se prezinte la serviciu două-trei săptămâni. Motivează că el nu a intenționat să omoare victima ci doar să o lovească. Că moartea victimei este rezultatul praeterintenționat al faptei sale și că încadrarea juridică corectă a faptei sale ar fi cea prevăzută de art. 183 C. pen. în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., inculpatul recurent solicită achitarea, întrucât această faptă nu există.

Motivele invocate de recurentul inculpat se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Inculpatul S.G.A. critică hotărârile pronunțate, în recursul lui pentru greșita lui condamnare. Consideră că acțiunile lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen. Faptul că autorii direcți ai uciderii victimei au locuit în apartamentul recurentului în perioada anterioară evenimentului nu poate primi semnificația unei infracțiuni, susține acesta, deoarece în acea perioadă nu era în derulare nici urmărirea penală nici judecata și nici executarea pedepsei. Recurentul mai motivează că nu a cunoscut că s-a intenționat suprimarea vieții lui S.V. în subsidiar, a cerut suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată, conform dispozițiilor art. 81 C. pen. Motivele de casare invocate de recurent sunt prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul V.N.V. critică decizia atacată pentru schimbarea încadrării juridice dată faptei de instanța de fond din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 183 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen. Prin urmare, solicită revenirea la încadrarea faptei în complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și condamnarea lui la o pedeapsă de maxim 4 ani egală cu durata arestului preventiv, motiv de casare prevăzută de art. 385⁹alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Inculpatul C.C. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 190/A/2003 a Curții de Apel Oradea, pe care însă nu l-a motivat înainte de primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385¹⁰ C. proc. pen., în susținerea orală a recursului, inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 183 C. pen. în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei. Motivele de casare invocate de recurent sunt prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen. Recursul inculpatului va fi examinat conform art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen.

Inculpatul F.P. în recursul lui, critică hotărârile pronunțate pentru următoarele motive:

1. - Nu i s-a asigurat pe parcursul judecării fondului și apelului traducerea gratuită din limba română în limba cehă a lucrărilor administrate în dosar în fața judecătorului, astfel că inculpatul a fost lipsit de o apărare eficientă, fiind condamnat pentru fapte pe care nu le-a comis. Mai mult, instanța de apel l-a obligat la plata sumei de 17.784.270 lei cheltuieli de judecată avansate de stat, reprezentând plata traducerilor efectuate de interpreta A.L., prin aceasta încălcându-se prevederile art. 6 pct. 3 lit. c) din C.A.D.O.L.F. ratificate de România prin Legea nr. 30/1994;

2. - A fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., deși fapta nu există, decizia pronunțată fiind rezultatul unei grave erori de fapt în aprecierea probelor administrate și în interpretarea legii.

3. - Greșit a fost condamnat la fond pentru comiterea infracțiunii de instigare la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 183 C. pen., și în apel pentru instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., deoarece recurentul inculpat nu a comis nici una din aceste infracțiuni, respectiv n-a avut nici o contribuție la suprimarea vieții lui S.V. Prin urmare, motivează recurentul, hotărârile de condamnare sunt rezultatul unei grave erori de fapt în aprecierea probelor;

4. - Hotărârile pronunțate sunt, de asemenea, greșite în ce privește condamnarea inculpatului recurent pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., printr-o gravă eroare de apreciere a probelor și greșita aplicare a legii;

5. - Sentința penală nr. 446/2002 a Tribunalului Satu Mare și decizia penală nr. 190/2003 a Curții de Apel Oradea sunt netemeinice și nelegale, întrucât instanțele prin încălcarea dreptului la apărare, nerealizarea rolului activ în desfășurarea procesului penal nu s-au pronunțat cu privire la unele probe solicitate de inculpat, deși acestea erau concludente și utile cauzei, precum audierea martorilor Z.Z., G.T., V.I. sau reconstituirea faptei, confruntări de persoane.

6. Sentința penală nr. 446/2002 a Tribunalului Satu Mare și decizia penală nr. 190/2003 a Curții de Apel Oradea sunt netemeinice și nelegale, întrucât inculpatul F.P. nu a beneficiat de un proces echitabil, judecat de către judecători imparțiali, fiind încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 - 3 din C.A.D.O.L.F. Se motivează că a avut loc o violare a art. 6 paragraful 1 din convenție prin participarea la judecata în fond a unor judecători care anterior au confirmat actul de inculpare și au decis prelungirea arestării preventive.

în acest sens, se invocă împrejurarea că decizia din apel a fost pronunțată de un complet din care a făcut parte judecătorul P.N. care, anterior, în cursul judecării cauzei în fond a făcut parte din complete care au soluționat recursurile formulate de către inculpatul F.P. împotriva unor încheieri prin care s-a dispus prelungirea arestării sale preventive de către Tribunalul Satu Mare. Se motivează că în aceste decizii, două la număr, judecătorul a apreciat asupra vinovăției inculpatului aflat în curs de judecată.

7. - Sentința penală nr. 446/2002 a Tribunalului Satu Mare și decizia penală nr. 190/2003 a Curții de Apel Oradea, sunt netemeinice și nelegale în legătură cu modul de rezolvare a laturii civile a cauzei. Se motivează că, obligarea inculpatului F.P. la despăgubiri către partea civilă S.A., fiica minoră a victimei S.V., este nelegală întrucât pe de o parte, inculpatul n-a participat la suprimarea vieții victimei și deci, nu-i poate fi angajată răspunderea civilă. Pe de altă parte, recurentul în motivele scrise ale recursului, consideră că minora S.A. ar putea beneficia de despăgubiri periodice numai până la vârsta majoratului, adică 18 ani și nu 25 ani cum a decis Curtea de Apel Oradea.

în motivarea scrisă a recursului, inculpatul a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 9, 10, 17, 17¹, 18 C. proc. pen., și că au fost încălcate prevederile art. 6 pct. 1 și pct. 3 lit. a), b), d) și e), din C.A.D.O.L.F.

I. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, este întemeiat, în limitele ce se vor arăta:

Critica din recursul procurorului cu privire la achitarea inculpatului V.B. este fondată, în cauză existând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., referitoare la situația când s-a comis o gravă eroare de fapt.

Referitor la temeiul achitării inculpatului V.B., instanța de fond a indicat dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

A motivat, într-o singură frază, că "activitatea sa de a da în două rânduri bani inculpatului B.C.I. pentru a se deplasa la Iași, nu îmbracă caracterul unei infracțiuni, întrucât aceste fapte le-a comis din dispoziția directorului său C.C.". Motivarea este lipsită de conciziune juridică, întrucât formularea "nu îmbracă caracterul unei infracțiuni" nu este cuprinsă în textul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care prevede: "acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu poate fi exercitată dacă fapta nu există", dar nici în altă parte din cuprinsul art. 10 C. proc. pen.,

Curtea de Apel Oradea a confirmat soluția achitării inculpatului, motivând că "probele dosarului nu confirmă vinovăția" acestuia. Mai aproape de rigoarea juridică, decizia din apel apreciază că faptei îi lipsește vinovăția, deci unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Prin urmare, văzând și prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea ar fi trebuit să schimbe temeiul achitării în art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

Numai că, în realitate, în cauză nu sunt întrunite nici una din condițiile de achitare la care s-au referit instanțele expres sau implicit, și în general nici una din situațiile prevăzute de art. 10 alin. (1) C. proc. pen., nu este aplicabilă în cauză.

Soluția de achitare a inculpatului V.B., pentru faptele reținute în actul de sesizare, asocierea în scopul săvârșirii unei infracțiuni, respectiv contribuția la uciderea victimei S.V. încadrate juridic în actul de sesizare sub dispozițiile art. 323 alin. (2) C. pen., respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., este greșită pentru următoarele motive:

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o analiză formală a probelor administrate în cauză, cu privire la inculpat, au ignorat conexiunile între acțiunile infracționale desfășurate în cauză și elementele de fapt care în realitate, așa cum rezultă din lucrările dosarului, sunt mai complexe decât sunt descrise în conținutul expunerii hotărârilor pronunțate. Concomitent, au apreciat greșit asupra elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (2) și ale participației în forma complicității prevăzute de art. 26 alin. (1) teza I C. pen.

Concret, din probele dosarului rezultă că, în perioada precedentă uciderii liderului de sindicat S.V., inculpatul V.B. a fost șeful direct al inculpatului B.C.I., îndeplinind funcția de director la filiala Bârlad a SC P. SRL, patronată de inculpatul C.C. A acționat în echipa de agenți care, la 19 august 2000 au primit de la acesta însărcinarea de a prelua paza SC T. SA Iași, fără rezultat însă, datorită opoziției muncitorilor conduși de S.V.

La două zile după uciderea acestuia a fost audiat de organele de urmărire penală. în primele declarații din 9 - 10 septembrie 2000, a făcut afirmații mincinoase, în sensul că nu cunoaște nici o persoană care să fi avut vreo contribuție la uciderea victimei. Abia, pe 10 septembrie 2000 a luat hotărârea să fie sincer și să facă declarații în prezența apărătorului său "cu privire la uciderea victimei S.V.". în declarația dată, inculpatul V.B. declară, textual: "anterior datei de 7 septembrie 2000, după conflictul de muncă ce a avut loc între salariații SC P. SRL Vaslui cu muncitorii de la SC T. SA Iași am fost de acord cu propunerea pe care mi-a făcut-o directorul general C.C., șeful meu direct, să-l învoiesc de la serviciu pe subordonatul mei B.C.I., știind că acesta se deplasează în Iași cu scopul de a se informa cu privire la locul unde stă victima S.V. și de a-i da acestuia o bătaie încât o să stea 4-5 luni în spital, adică să-i creeze vătămări corporale pentru a nu se mai putea prezenta la serviciu. Am cunoscut împrejurarea că subordonatul meu B.C.I. lipsește de la serviciu în scopul arătat mai sus." în continuare, în prezența apărătorului său, inculpatul V.B. a arătat că în permanență a mijlocit legătura telefonică cu C.C., înainte de 7 septembrie 2000, ziua uciderii victimei, convorbiri în care s-a pus la punct plecarea lui B.C.I. din Bârlad la Iași unde urma să fie agresat S.V. Prin intermediul inculpatului V.B., așa cum acesta recunoaște, a fost trimis B.C.I. la Iași de către inculpatul C.C. "știind scopul pentru care acesta se deplasa la Iași".

în continuare, inculpatul V.B. a declarat că după data de 21 august 2000, când agenții de pază ai SC P. SRL au fost scoși cu forța din curtea SC T. SA Iași de către muncitorii acestei societăți, C.C. a discutat cu el și i-a spus: "trebuie să facem ceva să-l scoatem pe liderul de sindicat S.V. din circuit adică să punem pe cineva să-i tragă o bătaie bună în urma căreia să fie internat în spital, să nu mai poată ridica membrii din T. împotriva agenților de pază din societatea noastră." Mai declară că, după uciderea victimei s-a întâlnit cu inculpatul C.C. și cu subordonatul lui B.C.I., ocazie cu care a aflat de la aceștia că la uciderea lui S.V. a participat și T.I.

De față cu inculpatul V.B. s-a și detaliat modul concret în care victima a fost ucisă cu lovituri de cuțit și corp contondent.

De asemenea, inculpatul V.B. a mai declarat că a asistat la discuție între C.C. și B.C.I. în care primul îl îndemna pe al doilea să se liniștească, că el, C.C., se va ocupa de restul și că-i va face plata astfel ca să fie mulțumit. în concluzie, inculpatul recunoaște că "a greșit", că are o contribuție la moartea victimei S.V. în același sens, este și declarația dată de inculpat în prezența apărătorului său.

în cursul cercetării judecătorești, inculpatul n-a mai recunoscut faptele. Instanțele de fond și apel erau datoare însă să înlăture depoziția inculpatului de la instanță, având în vedere că motivele schimbării declarațiilor sale sunt neîntemeiate, nedovedite, iar pe de altă parte, declarațiile lui de la urmărirea penală se coroborează și cu declarațiile coinculpaților B.C.I. și C.C.

Astfel, potrivit declarației olografe dată în prezența apărătoarei sale la 19 septembrie 2000 inculpatul C.C. a avut o discuție decisivă în ce privește punerea în practică a hotărârii de agresare a lui S.V. cu inculpatul B.C.I. la 25 august 2000, discuție ce s-a purtat în fața sediului filialei Bârlad a SC P. SRL Vaslui, filială condusă de V.B. Cu această ocazie s-a organizat plecarea lui B.C.I. de la Bârlad unde lucra, la Iași, pentru agresarea victimei S.V. Inculpatul C.C. declară: "După discuția cu B.C.I., în aceeași zi, 25 august 2000, tot în fața sediului filialei din Bârlad, în mașina mea, am discutat cu V.B. căruia i-am spus că am vorbit cu B.C.I. ca acesta să-l agreseze pe S.V. în săptămâna imediat următoare. Lui V.B. i-am spus aceleași lucruri pe care i le spusesem și lui B.C.I. și anume că, în spatele acestei afaceri privind agresarea lui S.V. sunt persoane importante, și anume directorul B.V. de la T., patronul Z.Z. de la T. și F.P. de la N. SA Vaslui. I-am spus lui V.B. că toate aceste persoane așteaptă să rezolvăm problema cu S.V.

De asemenea, i-am spus lui V.B. să ia legătura cu B.C.I. și să-i dea acestuia atâția bani de care el are nevoie la Iași pentru a rezolva problema privind agresarea lui S.V. I-am spus lui V.B. să-i dea bani lui B.C.I. nu din salariul care i se cuvenea acestuia ci bani din încasările firmei!". Este, de asemenea, neîndoielnic că în perioada premergătoare agresării victimei, inculpatul C.C. care avea sediul la Vaslui, a ținut legătura cu inculpatul B.C.I. care lucra în Bârlad și nu avea telefon mobil, prin intermediul inculpatului V.B. șeful filialei Bârlad și superiorul direct al lui B.C.I., care avea dotarea telefonică necesară și era responsabil direct pentru activitatea curentă a acestuia.

Acest fapt nu este contestat de nici unul din cei trei inculpați.

Inculpatul B.C.I., confirmă și el că, la 25 august 2000, în fața sediului filialei Bârlad, inculpatul C.C. l-a îndrumat să "rezolve" urgent problema liderului sindical S.V.. B.C.I. l-a informat și el pe V.B. despre acest îndemn și i-a spus că sunt mulți bani în joc. Inculpatul B.C.I. mai declară: "..duminică, 27 august 2000, în jurul orelor 8,30 - 9,00, am mers împreună cu T.I. la Secția fabricii de pâine I. din Bârlad, de unde au dat telefon lui V.B. pe telefonul lui mobil și i-au spus acestuia că în aceeași zi plec la Iași pentru a rezolva problema cu S.V., adică pentru a-l agresa și i-am cerut să-mi dea suma de 200.000 lei cu scopul de a plăti trenul și a avea bani de țigări pe perioada de timp cât stau la Iași. Menționez că V.B. cunoștea în mod sigur faptul că eu plecam la Iași cu scopul de a-l agresa pe S.V. V.B. mi-a spus să aștept la secția fabricii de pâine și panificație pentru că el va veni să-mi aducă suma de 200.000 lei." într-adevăr, V.B. i-a trimis imediat suma prin agentul C.C.

Așa cum se motivează și în sentința instanței de fond, este stabilit că inculpatul B.C.I. și inculpatul T.I. au plecat în aceeași zi, 27 august 2000 la Iași, pentru a duce la îndeplinite ordinul inculpatului C.C. de a-l agresa pe S.V. în zilele de 28 - 31 august 2000, cei doi inculpați l-au urmărit prin municipiul Iași pe S.V. cu intenția de a-l agresa, însă din cauza unor împrejurări independente de voința lor, nu a putut duce la îndeplinire această hotărâre. Prin urmare, declară inculpatul B.C.I., acesta a hotărât să se întoarcă la Bârlad împreună cu T.I., ceea ce s-a și întâmplat pe 1 septembrie 2000. Inculpatul B.C.I. mai declară: "în dimineața zilei de 2 septembrie 2000, în jurul orei 9,00 am mers la Moara U. din Bârlad. De Aici, din cabina de pază, am dat telefon lui V.B., i-am spus că mă aflu în acest loc, iar el mi-a spus că vine aici să discutăm. într-adevăr, V.B. a venit imediat, m-a întrebat care-i treaba? La care eu i-am răspuns că S.V. este greu de agresat, deoarece este mereu însoțit de persoane". în continuarea, aceleiași declarații, inculpatul B.C.I. a arătat că, în ziua de 3 septembrie, duminica la amiază, inculpatul V.B. l-a contactat la serviciu în Bârlad și i-a comunicat că inculpatul C.C. îi cere să ia urgent legătura cu acesta, ceea ce s-a întâmplat. Mai declară că inculpatul V.B. l-a căutat și pe 4 septembrie 2000, când din nou, i-a cerut să ia legătura cu C.C. la solicitarea acestuia. Că C.C. i-a spus "Băi C., trebuie urgentată rezolvarea problemei că pe mine mă presează alții".

Și pe data de 5 septembrie 2000, inculpatul V.B. i-a cerut lui B.C.I. să ia legătura cu C.C. la telefon.

De față cu V.B., inculpatul B.C.I. l-a sunat la telefonul din biroul primului pe C.C., care i-a cerut să ia de la V.B. "trei, cinci, opt sute sau un milion de lei", câți îi trebuie, și să meargă să rezolve "problema" la Iași.

în consecință, a cerut și a primit de la inculpatul V.B., 300.000 lei cu care a plecat la Iași, împreună cu inculpatul T.I. unde, pe data de 7 septembrie 2000 l-au ucis pe S.V., în condițiile descrise în hotărârea de fond.

în ziua de 8 septembrie 2000, B.C.I., întors de la Iași, s-a prezentat la sediul Filialei Bârlad unde, potrivit declarației sale, V.B. care avea un ziar în față, i-a spus: "Măi, ai zguduit Iașul", ceea ce semnifică în mod neîndoielnic că acesta din urmă știa că B.C.I. și T.I. erau persoanele care l-au ucis pe S.V. B.C.I. a mai declarat că, prin intermediul lui V.B., C.C. i-a comunicat să stea liniștit și i-a recomandat să nu se tundă și că V.B. i-a comunicat telefonic lui C.C., că T.I. s-a liberat dintr-o pedeapsă cu închisoare în urmă cu 6 luni. După convorbirile telefonice amintite, C.C. a venit în zona de acțiune a filialei Bârlad, la Stațiunea Perieni, unde toți trei, au comentat în continuare, evenimentul și au hotărât asupra conduitei pe care urmau s-o adopte, pentru a putea evita răspunderea penală.

în privința conexiunii între inculpați raportate la uciderea lui S.V., inculpatul S.G.A., și el implicat în infracțiunea de omor, în declarația din 18 octombrie 2000, declară: "arăt că în perioada 27 august - 1 septembrie 2000, m-a sumat la telefon V.B., nu aș putea preciza de câte ori anume, împrejurare în care mă întreba dacă știu unde este B.C.I. și dacă a terminat treaba. Nu l-am întrebat pe V.B. dacă el știa despre ce anume treabă este vorba, prin telefon, însă din felul care mă întreba, am dedus că el știa despre ce este vorba.

în esență, acestea sunt probele legate de acțiunile și atitudinea psihică a inculpatului V.B. relativă la uciderea lui S.V.

Revenind la hotărârea fondului și apelului, prima a conchis că atribuțiile inculpatului V.B. "nu îmbracă caracterul unei infracțiuni", iar a doua, că probele din dosar nu-i confirmă vinovăția.

Pentru a verifica exactitatea concluziilor și în final, a soluției de achitare adoptată de instanțe, este necesar a examina și prevederile legale ale art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), care reglementează participația penală sub forma complicități în raport de datele prezentei cauze în care inculpatul V.B. a fost trimis în judecată pentru complicitate la omor calificat.

Potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), "Complice este persoana care cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este, de asemenea, complice, persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

în cauză, prima condiție pentru realizarea laturii obiective a complicității este realizată, în sensul că în cauză, s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv a fost ucisă o persoană, victima S.V., prin acțiunile mijlocite ale inculpaților B.C.I. și T.I.

Chestiunea care se pune în cauză, este dacă acțiunile inculpatului V.B., cele mai sus identificate prin probele citate, sunt acte de înlesnire sau ajutor la comiterea faptei de către B.C.I. și T.I.

în recursul procurorului se susține că aceste acțiuni sunt acte de înlesnire sau ajutor la uciderea victimei.

Actele de înlesnire sau ajutor comise de complice reprezintă contribuții la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală de către altă persoană. Aceste acte au caracter mediat, deoarece între activitatea complicelui și realizarea faptei incriminate se plasează activitatea autorului. Prin urmare, actele complicelui nu realizează fapta prevăzută de legea penală și nu reprezintă o contribuție indispensabilă înfăptuirii ei. Autoratul înfăptuiește, realizează fapta prevăzută de legea penală, actele de complicitate fiind accesoriul actelor de autorat. "înlesnirea" și "ajutorul" sunt două acțiuni distincte prin care se realizează latura obiectivă a complicității.

înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării, acte preparatorii, constând în procurarea de mijloace, luarea de măsuri, crearea de condiții de natură să ușureze săvârșirea faptei penale, inclusiv condiții care poartă asupra psihicului autorului, cum ar fi înlăturarea ezitărilor sau temerilor autorului.

Or, în cauză, s-a stabilit că inculpatul V.B., cunoscând că B.C.I., la îndemnul șefului lor, inculpatul C.C., urmărea să agreseze victima și să-i vateme grav integritatea corporală, l-a învoit pe acesta să plece de la serviciu, compensându-i lipsa, i-a procurat mijloace materiale din încasările filialei Bârlad a SC P. SRL în două rânduri și a servit ca om de legătură între inculpatul C.C., instigatorul direct al lui B.C.I. la agresarea victimei, mai ales în zilele de 2, 3, 4 și 5 septembrie când inculpatul a făcut cele mai multe presiuni asupra lui B.C.I.

Prin atitudinea lui, inculpatul V.B. l-a încurajat pe B.C.I., întărindu-i hotărârea de a-l agresa grav pe S.V. Prin mijlocirea comunicării lui B.C.I. cu C.C. sau S.G.A., în legătură cu agresarea victimei a creat conștient condiții favorabile uciderii victimei.

înalta Curte de Casație și Justiție consideră că toate aceste acte ale inculpatului V.B. constituie contribuții cu valoare de înlesnire la săvârșirea faptei de ucidere de către B.C.I. a victimei S.V.

într-una din declarațiile citate anterior, date aproape de ziua evenimentelor, chiar inculpatul V.B. recunoaște caracterul de contribuție a acțiunilor sale la omorârea lui S.V.

Cât privește latura subiectivă, complicitatea se caracterizează prin intenția care poate fi directă sau indirectă. Complicele cunoaște activitatea autorului și prevede, ca cert sau eventual, rezultatul periculos al acestei activități. Complicele are reprezentarea că prin activitatea lui contribuie la comiterea faptei prevăzute de legea penală de către autor, acceptând să coopereze cu acesta.

în cauză, așa cum rezultă din probe, inculpatul V.B. a cunoscut activitatea lui B.C.I. și T.I. și a prevăzut, cel puțin eventualitatea rezultatului periculos al acestei activități. în acest sens, Curtea reține, potrivit declarațiilor lui V.B., că acesta era la curent cu intenția autorilor direcți și a instigatorului C.C. de a provoca victimei o vătămare corporală care să necesite o spitalizare de 4-5 luni.

Or, în raport de acest obiectiv, Curtea reține ca previzibilă, pentru inculpatul V.B., eventualitatea uciderii victimei agresiunii, ceea ce s-a și întâmplat. Inculpatul nu numai că a prevăzut, dar a și acceptat această eventualitate, ceea ce reprezintă o manifestare subiectivă sub forma intenției indirecte.

Punctul de vedere că inculpatul V.B. ca și ceilalți participanți la uciderea victimei n-au acceptat din punct de vedere subiectiv rezultatul morții victimei, acesta fiind praeterintenționat, nu poate fi primit, fiind consecința unui raționament greșit.

Era limpede că, cei doi inculpați B.C.I. și T.I., două persoane cu o pregătire redusă, cu un psihic labil, nu aveau cum acționa cu precizia unui chirurg pentru a provoca vătămări corporale care să necesite 4-5 luni de spitalizare.

Dimpotrivă, era previzibil ca pentru a cauza sute de zile de spitalizare, era necesară o agresiune sălbatică, capabilă să determine, inclusiv decesul, cum de altfel s-a și întâmplat.

Așa fiind, participanții la agresarea victimei, indiferent de forma participației, autori, instigatori sau complici, nu se pot apăra în cauză că au acționat cu vinovăție sub forma praeterintenției, intenție depășită, astfel că, înalta Curte va reține că aceștia au acționat cu intenție, eventual indirectă, instigatorii și complicii, și directă autorii.

în consecință, nu numai achitarea dar și schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului V.B. din complicitate la omor calificat în complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiune praeterintenționată, este greșită.

Greșită este și achitarea inculpatului V.B., și pentru infracțiunea de asociere, pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.,

Potrivit art. 323 alin. (1) C. pen., "fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Conform art. 2 al aceluiași articol, "dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1)."

Din examinarea textului legal mai sus-citat, rezultă că, ceea ce caracterizează această infracțiune este hotărârea comună a participanților de a-și conjuga eforturile în vederea realizării uneia sau mai multor infracțiuni. Legea nu condiționează existența infracțiunii de o contribuție anume, prin urmare, orice fel de participație este posibilă. Din punct de vedere subiectiv, intenția este calificată și presupune un scop comun, respectiv acela de săvârșire a unei sau mai multor infracțiuni. Asocierea, nu este condiționată de o anume organizare sau ierarhie a membrilor grupului infracțional. Este logic însă, că asocierea presupune o anume coerență. Din moment ce pentru existența infracțiunii este suficientă și aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, rezultă că nu este neapărat necesar ca toți membrii grupului să se cunoască între ei. Este suficient ca fiecare participant să aibă conștiința faptului că o astfel de asociere există, cunoașterea efectivă a fiecăruia de către fiecare nefiind obligatorie.

în cauză, există probe temeinice că inculpații F.P., C.C. și B.V. au acționat în același scop, fiind asociați în vederea înlăturării prin violență a liderului S.V. de la conducerea sindicatului din SC T. SA Iași. Inculpatul C.C. a lărgit cercul asociaților prin cooptarea în realizarea scopului arătat, a subalternilor lui din SC P. SRL, respectiv a inculpaților B.C.I., V.N.V., S.G.A., V.B. La rândul lui, B.C.I. l-a cooptat în sprijinul asociaților și pe T.I.

în ce-l privește pe inculpatul V.B., achitat de instanța de fond și apel și pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., înalta Curte a examinat anterior probele din care rezultă că acțiunile sale au fost în consonanță cu cele ale inculpaților B.C.I., T.I., C.C., S.G.A. și V.N.V. și că acestea erau îndreptate în scopul agresării victimei S.V., fapt care s-a realizat.

Așa fiind, faptele inculpatului V.B., astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., pentru care greșit a fost achitat de instanțele de fond și apel.

Și critica din recursul parchetului referitoare la schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului S.G.A. din complicitate la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., este fondată.

Potrivit art. 264 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de favorizarea infractorului "ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Din redactarea textului rezultă că, ceea ce deosebește în mod esențial infracțiunea de favorizarea infractorului de complicitate este faptul că, în timp ce în cazul complicității, contribuția complicelui este întotdeauna anterioară sau concomitentă săvârșirii faptei penale a autorului, la favorizarea infractorului, contribuția favorizatorului, ajutorul acestuia dat autorului săvârșirii nemijlocite a faptei penale sunt posterioare momentului săvârșirii infracțiunii.

Or, în cauză din probele dosarului rezultă că inculpatul S.G.A. i-a găzduit pe inculpații B.C.I. și T.I., le-a asigurat transportul, i-a ajutat să identifice locuința victimei S.V. și s-o urmărească pe aceasta, înainte ca autorii nemijlociți ai uciderii lui S.V. să fi agresat victima. Așa fiind, încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului S.G.A., de ajutorare și înlesnire a uciderii lui S.V. de către inculpații B.C.I. și T.I., este aceea de complicitate la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., Motivarea instanțelor de fond și apel potrivit căreia contribuția lui S.G.A. la uciderea victimei este minoră și prin urmare, poate căpăta doar încadrarea prevăzută de art. 264 C. pen., nu este juridică.

Critica din recursul procurorului referitoare la achitarea inculpatului S.G.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., este, de asemenea, fondată.

în ce privește trăsăturile esențiale ale infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., s-a arătat în ce constau acestea în partea referitoare la inculpatul V.B. și el achitat de instanța de fond pentru această infracțiune.

în cazul inculpatului S.G.A., instanța de fond a motivat că în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, lipsește latura subiectivă a infracțiunii. Instanța de apel a reținut că inculpatul S.G.A. nu-i cunoștea pe ceilalți coinculpați care au acționat împotriva victimei S.V., cu consecința suprimării vieții acestuia.

Or, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul S.G.A., șeful filialei Iași a SC P. SRL Vaslui, încă de la debutul evenimentelor din 19 august 2000, când s-a încercat preluarea efectivă a pazei în SC T. SA Iași, a fost cooptat împreună cu inculpatul V.N.V. și B.C.I. de către inculpatul C.C. la aplicarea unei soluții violente pentru îndepărtarea liderului S.V. din calea intereselor materiale ale inițiatorilor asociației care aveau acest scop.

Din declarațiile inculpatului S.G.A. rezultă că acesta a fost informat de inculpatul C.C. despre condiția încheierii contractului între societatea lui și SC T. SA Iași imediat după întâlnirea din 10 august 2000 de la Hotel H. Astfel, inculpatul declară în prezența avocatului său: "C.C. mi-a spus că patronul ceh Z.Z. a făcut discuții cu privire la liderul de sindicat S.V. și anume că, acesta le încurcă toate treburile și că trebuie luate măsuri împotriva acestuia pentru ca o perioadă bună de timp să nu mai fie în mijlocul oamenilor de la T."

în declarația dată același inculpat arată că la 19 august 2000 când SC P. SRL a încercat să preia în fapt, conform contractului, paza la SC T. SA, încercare eșuată, ca urmare a opoziției liderului sindical S.V., a fost prezent la fața locului împreună cu V.N.V. și a luat cunoștință de faptul că inculpatul C.C. i-a cerut lui B.C.I. "să-l bată pe S.V., ca acesta să nu mai vină la serviciu o perioadă mai mare de timp, iar nouă, ne-a cerut că-i asigurăm lui B.C.I. cazarea și masa pe perioada cât acesta stă să rezolve problema cu S.V.". Din acest moment, S.G.A. împreună cu V.N.V. au acționat în sensul solicitării inculpatului C.C. Până la uciderea liderului sindical de către B.C.I. și T.I., împreună cu V.N.V. au asigurat autorilor direcți ai omorului, sprijin, constând în punerea la dispoziție a spațiului de odihnă, hrană.

Pentru că autoturismul proprietatea SC P. SRL care-i deservea pe inculpații S.G.A. și V.N.V. la Iași era inscripționat cu însemnele societății ușor de reținut și pentru a nu atrage atenția în cursul urmăririi victimei S.V., cei doi inculpați l-au cooptat în acțiunile care au pregătit uciderea acesteia pe martorul V.O., căruia i-au cerut să-i transporte cu mașina proprie și împreună cu autorii omorului în urmărirea lui S.V.

Conform declarației lui S.G.A. dată în prezența apărătorului: "presiunile pe care le executa P. și directorul B.V. asupra lui C.C., erau legate de agresarea ce urma să se facă asupra lui S.V." Legat de aceasta, inculpatul a mai declarat că în preajma zilei de 5 septembrie 2000, a doua venire la Iași a inculpaților B.C.I. și T.I., care în final s-a soldat cu uciderea victimei, a fost sunat la telefon de inculpatul C.C. care i-a transmis că problema agresării lui S.V. trebuie rezolvată până la 15 septembrie, aceasta fiind data la care urma să sosească în țară acționarul majoritar Z.Z. în același sens a declarat inculpatul S.G.A. în confruntarea cu inculpatul V.N.V. Aceste declarații se coroborează cu declarațiile inculpaților C.C., B.C.I., V.N.V. și ale martorului V.O.

Toate elementele de fapt referitoare la activitatea inculpatului S.G.A., anterioară uciderii victimei, relevate de probele administrate, indică faptul că inculpatul și-a conjugat acțiunile în mod conștient cu ceilalți coinculpați, care urmăreau anihilarea prezenței lui S.V. la T. SA Iași, că s-a asociat cu aceștia în scopul agresării acestuia, acceptând că rezultatul acțiunilor coordonate poate fi suprimarea vieții, așa cum s-a realizat în fapt. Prin urmare, în cauză inculpatul S.G.A. a comis și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., pentru care, din eroare a fost achitat. Așa fiind, în ce-l privește pe inculpatul S.G.A., recursul parchetului este admisibil pentru motivele prevăzute de art. 385⁹pct. 17 și 18 C. proc. pen.

în recursul parchetului, decizia Curții de Apel Oradea a fost criticată și sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților F.P., B.V., C.C., V.N.V., T.I., B.C.I., considerate prea ușoare în raport de criteriile legale de individualizare a pedepselor.

Recursul parchetului este în parte întemeiat.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitor la criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

în cazul inculpatului B.V., instanța de apel a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., pe care le-a numit pur și simplu "circumstanțe atenuante personale legate de faptă", fără a le motiva în vreun fel. Evident, că acest mod de a proceda se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Dar modul de individualizare a pedepsei inculpatului B.V. este defectuos nu doar din perspectiva nemotivării acesteia. Pedeapsa aplicată inculpatului este greșită pentru că în cauză nu există nici o împrejurare de natură să justifice atenuarea răspunderii penale, potrivit art. 74 - art. 76 C. pen., fiind incidente prevederile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.,

Este adevărat că inculpatul nu are în antecedență condamnări și nu este cunoscut cu o conduită antisocială. Este, de asemenea, adevărat că, după scurte ezitări în cursul urmăririi penale, a făcut declarații detaliate cu privire la fapte și autorii acestora, declarații care se coroborează cu celelalte probe ale dosarului, fiind utile în stabilirea corectă a situației de fapt. în cursul cercetării judecătorești însă, și-a combătut cu vehemență propriile afirmații, susținând fără temei că este victima unor cercetări abuzive și tendențioase făcute de procurori. Prin urmare, se poate conchide că inculpatul a avut o conduită nesinceră, că a rămas indiferent la consecințele faptelor sale, astfel că reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., nu se justifică. Așa fiind, conduita anterioară a inculpatului B.V. va fi avută în vedere la stabilirea pedepsei principale în cadrul limitelor prevăzute de legea specială prin aplicarea unei pedepse egale cu minimul special pentru infracțiunea de instigare la omor calificat, adică 15 ani închisoare, pedeapsă ce va fi contopită cu aceea aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea.

Nici pedeapsa principală de 15 ani închisoare aplicată inculpatului C.C., pentru infracțiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de lege. în raport de contribuția concretă a inculpatului la suprimarea vieții victimei, această pedeapsă, egală cu limita minimă prevăzută de lege, nu reflectă pericolul social al faptei și făptuitorului și nu este de natură să contribuie în mod esențial la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Chiar dacă inculpatul a avut o conduită relativ sinceră pe parcursul întregului proces, Curtea apreciază că o pedeapsă principală de 17 ani închisoare, pentru infracțiunea de instigare la omor calificat ar fi mai potrivită pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Această pedeapsă va fi contopită cu pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., urmând să execute în final, rezultanta egală cu pedeapsa cea mai grea.

Și critica referitoare la pedeapsa principală de numai 23 ani aplicată inculpatului T.I., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., este întemeiată.

Având în vedere că inculpatul T.I. este autorul principal și nemijlocit al suprimării vieții victimei pe care a lovit-o în mod repetat cu cuțitul în zone vitale ale corpului, că acest inculpat se află în situația recidivei postexecutorii, Curtea consideră că gradul de pericol social al faptei și făptuitorului impun o pedeapsă mai severă. Prin urmare, fiind incidente prevederile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., va majora pedeapsa principală pentru infracțiunea de omor calificat la 25 ani închisoare, urmând ca după contopirea în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea.

Este, de asemenea, întemeiată critica din recursul parchetului cu privire la pedeapsa principală de 21 ani închisoare aplicată inculpatului B.C.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen.,

Ca și T.I., inculpatul B.C.I. este coautor la suprimarea vieții victimei. în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei și făptuitorului, Curtea apreciază că pedeapsa principală de 23 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, este mai în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

în ce privește critica din recursul procurorului referitoare la pedepsele aplicate inculpaților F.P. și V.N.V., aceasta nu poate fi primită.

Referitor la inculpatul F.P., acesta a fost condamnat în apel la o pedeapsă principală rezultantă de 14 ani închisoare, compusă din 14 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.,; 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., și 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.,

în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului F.P., pentru infracțiunea de înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., nu vor fi făcute considerații la acest capitol, întrucât chestiunea infracțiunii de înșelăciune cu care au fost sesizate instanțele va fi rezolvată odată cu examinarea recursurilor inculpaților F.P. și Ș.S.C.

în ce privește pedepsele principale aplicate inculpatului F.P. de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., și 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., Curtea constată următoarele:

Instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, numai în ce privește infracțiunea de instigare la omor. A motivat însă extrem de superficial această măsură și nu a făcut trimitere la textul legal care reglementează cazurile circumstanțelor atenuante, decât în ce privește efectele [(art. 76 alin. (2) C. pen.)].

în lipsa unei motivări riguroase ar rezulta că s-au reținut în favoarea inculpatului F.P., împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante din categoria celor enumerate cu caracter exemplificativ la art. 76 C. pen.,

Din examinarea dosarului rezultă neîndoielnic că aceste împrejurări nu sunt cele prevăzute la art. 74 C. pen., lit. b), stăruința depusă de infractor pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau a repera paguba pricinuită sau c), atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

Inculpatul nu a manifestat nici o urmă de regret în legătură cu faptele ce s-au reținut în sarcina lui. Cât privește rezultatul infracțiunii, acesta era ireversibil. Referitor la atitudinea față de părțile civile, aceasta a fost mai degrabă de ignorare a lor, de eludare a răspunderii civile. Nici comportarea sinceră în cursul procesului nu ar putea fi reținută ca o împrejurare favorabilă inculpatului, întrucât acesta a negat chiar chestiunile evidente, fiind total nesincer în cursul procesului a cărui derulare a încercat să o tergiverseze mereu.

S-a prezentat la proces pentru că o perioadă a fost arestat, iar în rest, față de el a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Prin urmare, ceea ce putea reține instanța de apel în favoarea inculpatului ar fi conduita sa anterioară, mai puțin cunoscută în perioada dinaintea venirii sale în România. Rămâne ca instanța de apel să fi avut în vedere împrejurarea că inculpatul F.P. are o familie numeroasă, formată din soție și cinci copii cu vârste între 33 ani și 5 ani, ultimul rezultat din concubinajul lui cu C.A., cetățean român, martoră în cauză.

întrucât, chiar potrivit formulării din alin. (2) al art. 74 C. pen., împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante judiciare sunt reglementate mai puțin riguros decât circumstanțele atenuante legale de la art. 73 C. pen., având în vedere că inculpatul nu este cetățean român, că ocupația lui și comportarea în perioada dinaintea venirii în România nu sunt cunoscute, în lipsa dovezilor contrar, se va aprecia în favoarea lui că a avut înainte de comiterea infracțiunilor, o conduită socială bună și că reținerea circumstanțelor atenuante de la art. 74 C. pen., altele decât de la lit. a), b) și c), este justificată.

Urmează însă a extinde efectele acestor circumstanțe și la pedeapsa aplicată inculpatului F.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., ceea ce în mod greșit, instanța de apel a omis.

Critica din recursul parchetului referitoare la reținerea circumstanței atenuante judiciare privind comportarea sinceră a inculpatului V.N.V. și conduita bună a acestuia anterioară infracțiunii este lipsită de temei. Din actele dosarului rezultă că, într-adevăr inculpatul a fost sincer în cursul procesului, atitudinea lui a înlesnit aflarea adevărului, iar anterior a avut o conduită socială bună, reținerea circumstanțelor atenuante de la art. 74 C. pen., fiind legală și temeinică.

Referitor la recursurile inculpaților Ș.S.C. și F.P. în ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., urmează a se constata că în cauză inculpații au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 13 C. proc. pen., Prin urmare, recursurile vor fi admise pentru motivele ce urmează a fi arătate.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune "..inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă." Alin. (2) al articolului prevede că "înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani", iar alin. (3) "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate".

Conform alin. (5), înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Atât în rechizitoriu cât și în decizia apelului s-a reținut că în cauză, s-a comis o infracțiune de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, reglementată de textul de lege mai sus-citat cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 422 din 21 iulie 1998, încheiat între F.P.S. și firma Z.V. SA din Republica Cehă, având ca obiect vânzarea de către primul a unui număr de 2.486.756 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, totalizând suma de 62.168.750.000 lei și reprezentând 50.998 % din valoarea capitalului social subscris al SC T. SA Iași.

în esență, decizia penală nr. 190/A/2003 a Curții de Apel Oradea, motivează că inculpatul Ș.S.C., în calitate de director al D.R.P.M.M.G. din cadrul F.P.S. București și membru al Comisiei de licitare a SC T. SA Iași, prin încălcarea dispozițiilor legale în înțelegere cu inculpatul F.P. "a facilitat" privatizarea SC T. SA Iași "către firma Z.V. cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, cauzând statului român prin F.P.S. București, o pagubă de 62.168.750.000 lei."

Se reține că "activitatea frauduloasă a celor doi inculpați s-a concretizat inițial în tăinuirea licitației din 24 iunie 1998".

Se exemplifică ca activități frauduloase, depunerea garanției de participare de 245.000 dolari S.U.A. de inculpatul F.P. în alt cont bancar decât cel indicat în caietul de sarcini.

O "altă activitate frauduloasă" a inculpatului Ș.S.C. reținută de instanța apelului este anunțarea inițială de către acesta că Asociația P.T. Iași, participantă la licitația pachetului de acțiuni, are punctajul decisiv, dar în procesul-verbal întocmit de comisia de licitație, câștigătoare a fost declarată firma cehă, reprezentată de inculpatul F.P. "cu largul concurs al inculpatului Ș.S.C. în înțelegere cu inculpatul F.P.

A mai reținut că, inculpatul Ș.S.C. a acceptat în ședința de negociere a clauzelor contractuale din 13 iulie 1998, ca pentru garantarea investițiilor, cumpărătorul să emită bilete la ordin pe numele societății T. SA Iași și nu pe al vânzătorului F.P.S. București și în sfârșit, că inculpatul Ș.S.C. a aprobat planul de investiții depus de inculpatul F.P. în lipsa proiectului tehnic, fapt ce a permis acestuia din urmă să introducă cu rea-credință în plan, obiective de investiții deja executate pe cheltuiala statului român.

în final, instanța apelului conchide că "la toate aceste acțiuni ilicite ale inculpatului Ș.S.C., cu excepția privind biletele la ordin, a participat și inculpatul F.P., reprezentantul lui Z.Z." și că acestea constituie înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., având ca rezultat păgubirea F.P.S. - ului cu 62.168.750.000 lei.

Din examinarea art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), mai sus-citat, rezultă că în latura obiectivă la infracțiunea de înșelăciune în convenții, elementul material constă în acțiunea făptuitorului de inducere în eroare (amăgirea, înșelarea) a unei persoane sau menținerea și în această stare cu prilejul încheierii sau executării unui contract astfel ca aceasta să aibă reprezentarea falsă asupra unei anumite situații, reprezentare determinată pentru partea vătămată în luarea hotărârii de a încheia contractul, acțiune care îi cauzează o pagubă.

în ce privește latura subiectivă, intenția directă, forma vinovăției, este caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor prin acțiunea de inducere în eroare și care este de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

Dispozițiile alin. (3) ale art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), trebuie interpretate în sensul că, înșelăciune în convenții este o infracțiune care trebuie să realizeze cerințele esențiale necesare pentru existența modalității simple de la alin. (1).

Curtea reține că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, în acord cu probele administrate în ceea ce privește activitatea de privatizare a SC T. SA Iași care s-a soldat cu vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al F.P.S. prin contractul nr. 422/1998.

Rezultă din succesiunea faptelor, că realizarea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni la SC T. SA Iași, aparținând F.P.S. - ului a fost un proces de durată. Acest fapt s-a datorat pe de o parte, sărăciei de ofertanți doritori să achiziționeze acest pachet de acțiuni, iar pe de altă parte, dorinței, legitime, a F.P.S. - ului de a obține un preț cât mai mare pe acțiune.

Pregătirea vânzării acțiunilor, negocierea, licitarea și propunerile legate de acestea au fost realizate de o comisie care, în final, prezenta Consiliului de Administrație al F.P.S. rezultatul demersurilor sale, urmând ca acest consiliu de administrație să hotărască.

Așa s-a întâmplat la 4 septembrie 1997, când a avut loc ședința de vânzare a acțiunilor prin negociere directă, când din comisia de colectare a ofertelor au făcut parte: I.P., președinte, inculpatul Ș.S.C., R.J., E.G. și A.I., membri).

La această vânzare s-a prezentat un singur ofertant, Asociația P.T., care a oferit 4.025 lei/acțiune și investiții în sumă de 77.558,7 milioane lei realizabile în 5 ani.

Comisia a respins oferta și a propus Consiliului de Administrație reluarea procesului de privatizare.

Procesul de privatizare s-a reluat pe 5 martie 1998 când s-a organizat licitație deschisă cu ofertă în plic sigilat. Și de această dată s-a prezentat același ofertant, singurul de altfel, care a oferit tot 4.025 lei/acțiune cu prețul plătibil la data încheierii contractului, sau 7.500/acțiune cu prețul plătibil în rate. Nici de această dată nu s-a ajuns la vânzarea pachetului de acțiuni.

Comisia de licitație a fost formată din: I.M., președinte, M.A., secretar, inculpatul Ș.S.C. și R.J., membri; M.P., director contencios, A.I., consultant.

Urmare licitației, această comisie a propus Consiliului de Administrație al F.P.S. să schimbe metoda de privatizare, fie să reia licitația. La 29 aprilie 1998, Consiliul de Administrație al F.P.S. a aprobat reluarea procesului de privatizare.

Prin urmare, la 17 iunie 1998 a fost organizată ședința de vânzare a acțiunilor prin licitație deschisă cu ofertă în plic sigilat.

La această licitație au depus oferte și au participat: societatea comercială cehă Z.V., reprezentată de inculpatul F.P. și având ca acționar majoritar pe cetățeanul ceh Z.Z.; Asociația P.T., reprezentată de A.C., U.E. și T.P. și T.D., persoană fizică.

Comisia de licitație a rămas aceeași și după încheierea licitației, a întocmit proces-verbal prin care a respins oferta depusă de Z.V. SA pentru neachitarea garanției de 245.000 dolari S.U.A. Pentru același motiv a respins oferta lui T.D. și a selecționat oferta Asociației P.T. de cumpărare a acțiunilor la prețul de 9,250 lei/acțiune, cu plata integrală.

După selecționarea acestei oferte s-a trecut la negociere directă cu ofertantul conform dispozițiilor art. 50 din H.G. nr. 55/1998. Nu s-a ajuns la înțelegere și s-a stabilit o nouă ședință de licitație pentru vânzarea acțiunilor prin licitație deschisă cu ofertă în plic sigilat pentru data de 24 iunie 1998.

Au fost depuse două oferte: Z.V. SA Cehia și Asociația P.T. Iași (comisia de licitație a avut aceeași componență, mai puțin J.R. care a fost înlocuită cu C.N. Inculpatul Ș.S.C. a rămas membru al comisiei, iar inculpatul F.P. a reprezentat societatea cehă).

După licitație, comisia a redactat procesul-verbal care a consemnat câștigător al licitației societatea cehă Z.V. SA.

în cuprinsul procesului-verbal s-a argumentat că, întrucât prețul de ofertă pe acțiune aprobat de Consiliul de Administrație al F.P.S. era de 25.000 lei/acțiune, iar oferta concretă a licitatorilor se situase sub această limită, urmează a se înainta o notă către Consiliul de Administrație al F.P.S. pentru aprobarea încheierii contractului de vânzare a acțiunilor către societatea cehă în condițiile prevăzute în oferta acesteia.

Asociația P.T., concurenta firmei cehe, a semnat procesul-verbal al licitației constatând rezultatul licitației chiar în cuprinsul procesului-verbal respectiv.

Prin Hotărârea din 1 iulie 1998 "Comisia de analiză și rezolvare a contestațiilor formulate la licitațiile publice" din cadrul F.P.S., formată din A.A., președintă, C.C., secretar și N.B., membru a respins contestația Asociației P.T. cu motivația că Regulamentul de organizare și desfășurare a licitațiilor aprobat prin O.M. nr. 60/1998 în ce privește evaluarea ofertelor a fost respectat de comisia de licitație.

în baza propunerilor din procesul-verbal de privatizare întocmit de comisia de licitație s-a întocmit o notă, "privind aprobarea prețului de vânzare la SC T. SA Iași" care a motivat că diferența de punctaj care era în favoarea firmei Z.V. SA a rezultat din durata perioadei de realizare a investițiilor care în oferta Asociației P.T. era de 4 ani față de numai 2 ani din oferta firmei cehe.

în această notă de motivează: "Având în vedere că prețul oferit de firma Z.V. SA este mai mic decât prețul de ofertă de vânzare aprobat de Consiliul de Administrație al F.P.S. cu nota nr. P/12956 din 29 decembrie 1997, respectiv de 25.000 lei/acțiune, comisia de licitație propune spre aprobare de către Consiliul de Administrație F.P.S. una din următoarele variante:

1. Aprobarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu firma Z.V. SA la prețul de 0,93 dolari S.U.A./acțiune, respectiv 2.313.683 dolari S.U.A. pentru întreg pachetul de acțiuni pus în vânzare (50,99 7%).

2. Reluarea procesului de privatizare.

Această notă este semnată de G.I., directorul general executiv al F.P.S. și de D.C.G., directorul departamentului de privatizare din cadrul F.P.S.; S.Ș., directorul direcției privatizare 2 din cadrul F.P.S., consilier T.C., E.G., directorul direcției contencios din cadrul F.P.S.

Această notă a fost aprobată cu majoritate de voturi de către Consiliul de Administrație al F.P.S. în ședința din 6 iulie 1998, așa cum rezultă din Hotărârea nr. P/4471 din 07 iulie 1998, în sensul aprobării prețului de vânzare a pachetului de acțiuni aparținând F.P.S. - ului, cu precizarea să crească prețul pe acțiune, iar investiția să fie realizată în 2 ani.

în baza acestei note, la data de 8 iulie 1998, inculpatul Ș.S.C. în calitate de director al Direcției de privatizare 2 din cadrul F.P.S. a adresat firmei Z.V. SA, reprezentată de inculpatul F.P., o convocare "în vederea punerii în aplicare a hotărârii Consiliului de Administrație al F.P.S. - ului".

într-adevăr, la 13 iulie 1998, la sediul F.P.S. a avut loc ședința de negociere dintre reprezentantul firmei Z.V. SA și comisia de licitație, compus din I.M., președinte, Ș.S.C., R.J., membri; M.A., secretar expert P.M., reprezentant al direcției contencios și A.O., referent.

în urma negocierilor, prețul pe acțiune a fost ridicat de la 0,93 dolari S.U.A. la 1,26 dolari S.U.A./acțiune. Valoarea investițiilor ce urmau a fi efectuate de firma cehă în 2 ani a fost ridicată prin negocieri, de la 4.706 mii dolari S.U.A. la 4.900 mii dolari S.U.A.

La 21 iulie 1998, negocierile fiind considerate terminate, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 422 din 21 iulie 1998 între F.P.S., reprezentat legal prin G.I., director general executiv și firma cehă Z.V. SA, reprezentată legal prin inculpatul F.P. Aceștia au și semnat contractul la rubricile "vânzător", respectiv "cumpărător".

Prin acest contract, F.P.S. - ul a vândut firmei cehe un număr de 2.486.756 acțiuni, reprezentând 50.997 % din valoarea capitalului social al SC T. SA Iași, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, la prețul de 62.162.750.000 lei.

Pe contractul de vânzare-cumpărare, în subsolul ultimei poziții au mai semnat: directorul departamentului de privatizare D.G.; consilierul T.C.; directorul de analize economice, E.Z.; directorul de contencios E.G.; directorul direcției privatizare 2 Ș.S.C.; șefa serviciului D.P. 2 R.J., expert D.P. 2 M.A.; președintele comisiei de privatizare I.M. și directorul de contencios M.P.

Din succesiunea faptelor, astfel cum au fost stabilite în baza probelor, rezultă că, în toată perioada premergătoare semnării contractului, pentru partea română, F.P.S., activitatea de pregătire a convenției a fost desfășurată în echipă. în comisia de licitație care a negociat contractul de privatizare la datele de 4 septembrie 1997, 5 martie 1998, 17 iunie 1998, 24 iunie 1998, inculpatul a fost simplu membru alături de alți cinci funcționari din cadrul F.P.S. Nu există probe din care să rezulte că inculpatul Ș.S.C. ar fi încercat să manipuleze convingerile celorlalți membri ai comisiei de licitație. Nici în cursul urmăririi penale, nici al judecății nu s-au administrat probe din care să rezulte că inculpatul Ș.S.C. și inculpatul F.P. ar fi avut înțelegeri oculte și ar fi desfășurat acțiuni prin care F.P.S. - ul ar fi fost indus în eroare asupra unor împrejurări care să fi determinat încheierea contractului cu firma cehă, așa fel încât să obțină un folos material injust și să păgubească F.P.S. - ul. Astfel, afirmațiile din decizia curții de apel potrivit cărora inculpatul Ș.S.C. în înțelegere cu inculpatul F.P. au "facilitat" sau "trucat" privatizarea SC T. SA Iași către firma Z.V. SA cu încălcarea dispozițiilor legale și păgubirea statului până la concurența sumei de 62.168.750.000 lei, sunt nefondate și rămân simple alegații.

Este adevărat că pentru licitația din 17 iunie 1998, societatea Z.V. SA a vărsat fondul de garanție de 245.000 dolari S.U.A. în favoarea părții române indicând un cont greșit. Greșeala nu a avut nici o consecință negativă asupra părții române și a fost sesizată de comisia de licitație din care a făcut parte inculpatul Ș.S.C., astfel că societatea cehă a fost înlăturată de la licitație. De altfel, în nici un fel nu s-a probat că eroarea indicării contului a fost intenționată și că inculpatul Ș.S.C. împreună cu inculpatul F.P. au avut vreo contribuție la această eroare.

Faptul că inculpatul Ș.S.C. și-ar fi exprimat opinia cu privire la câștigarea licitației din 24 iunie 1998 de către Asociația P.T., mai înainte de evaluarea ofertelor și încheierea procesului-verbal de către comisia de licitație, poate fi apreciată ca o abatere de la deontologia profesională, dar în nici un fel ca o manoperă de natură să-i amăgească pe membrii comisiei pentru a hotărî în favoarea SC Z.V. SA.

în ce privește lipsa proiectului tehnic din oferta firmei cehe cu privire la investițiile ce trebuiau realizate în doi ani la SC T. SA Iași, acesta este un fapt evident, nu prezintă caracterul unei amăgiri, o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase. De altfel, acest fapt a putut fi constatat de membrii întregii comisii, neexistând nici un motiv pentru a plasa răspunderea numai în sarcina lui Ș.S.C.

în sfârșit, se impută ca activitate frauduloasă "greșita emitere a biletului la ordin" pe numele societății T. SA Iași în loc de F.P.S. Instanța constată că și acest fapt era evident pentru toți membri comisiei, nu există nici o manoperă ocultă de inducere în eroare de natura celor la care se referă prevederile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Pe de altă parte, acest fapt nu a dus la păgubirea părții civile T. SA Iași. Afirmația că pentru emiterea biletelor la ordin în favoarea altui beneficiar decât F.P.S. - ul, răspunzător exclusiv este Ș.S.C. este nesusținută. Având în vedere că inculpatul de profesie inginer, apare mai degrabă credibil că acesta nu cunoștea exact instituția titlului comercial de valoare a biletului la ordin. De altfel, așa cum s-a arătat, în comisia de licitație mai erau cinci persoane, între care experți, responsabili în domeniul contenciosului, consultanți. Nici unul dintre aceștia nu a avut o altă atitudine în privința biletelor la ordin.

Dar, încheierea contractului de privatizare cu societatea cehă nu este nici măcar opera exclusivă a comisiei de licitație din care a făcut parte inculpatul Ș.S.C. Aceasta a avut un rol pregătitor. Hotărârile determinante cu privire la privatizarea SC T. SA au fost luate de Consiliul de Administrație al F.P.S., care în permanență a avut posibilitatea de a lua la cunoștință de situația ofertanților, de voința acestora cu privire la încheierea contractului de cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni Consiliul a luat la cunoștință de datele din procesele-verbale de licitație, cu privire la care nu s-a stabilit că ar conține informații necorespunzătoare adevărului dar și de notele cu propuneri pentru îmbunătățirea ofertelor întocmite de funcționari din cadrul F.P.S. - ului, așa cum s-a arătat. în aceste condiții, văzând și modul în care a fost semnat contractul, apare de neînțeles care sunt temeiurile pentru care activitatea lui Ș.S.C. este abstrasă din contextul laborios al pregătirii și încheierii contractului de vânzare al acțiunilor la care au participat un număr mare de specialiști din partea română.

în același context, apar nefondate și susținerile din rechizitoriu potrivit cărora inculpatul Ș.S.C. nu a făcut o corectă apreciere a bonității societății Z.V. SA, cumpărătoarea pachetului de acțiuni.

Cu prilejul încheierii contractului nu au existat probleme legate de bonitatea cumpărătorului care a plătit pachetul de acțiuni. Pe de altă parte, verificarea bonității societății cehe nu era sarcina exclusivă a inculpatului Ș.S.C. care a lucrat în echipă.

în ce-l privește pe inculpatul F.P. s-a motivat sintetic în decizia Curții de Apel Oradea că acesta a acționat împreună cu inculpatul Ș.S.C. în vederea inducerii în eroare a F.P.S. - ului cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni.

Din examinarea activităților inculpaților Ș.S.C. și F.P. astfel cum au fost descrise rezultă că acestea nu realizează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune. Este adevărat că firma Z.V. SA nu a realizat investițiile la care s-a angajat în termenele prevăzute în contractul de cumpărare a acțiunilor. Nici această împrejurare nu realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.

Așa cum s-a arătat, pentru aplicarea acestui text se cere ca la încheierea contractului sau pe parcursul executării, inculpatul să fi întreprins acțiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuințare de mijloace frauduloase, numai în acest fel partea vătămată fiind determinată să încheiere sau să execute convenția.

Simpla neexecutare a unei obligații din cadrul unui contract civil nu are caracter penal.

Chiar dacă inculpatul s-a angajat să execute obligația până la o anumită dată știind că nu-și va putea executa angajamentul, fapta nu are caracter penal, atâta vreme cât nu s-a uzat de mijloace amăgitoare pentru a convinge partea adversă că va executa obligațiile contractuale întocmai și la termen.

Așadar, simpla rea-credință a făptuitorului la încheierea sau executarea contractului nu poate fi un element component al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Cât privește situația în care părțile nu-și îndeplinesc obligațiile asumate prin convenții consecințele sunt reglementate în Codul civil ca și posibilitatea de a cere anularea sau rezoluțiunea contractului.

în cauză așa s-a și întâmplat, astfel că, prin sentința civilă nr. 80 din 21 iulie 2000, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea civilă a Asociației P.T. Iași, reprezentată prin liderul sindical S.V. și a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 422 din 21 iunie 1998 dintre F.P.S. București și SC Z.V. SA Praga - Cehia.

în susținerea ideii că inculpatul Ș.S.C. și F.P. au comis infracțiunea de înșelăciune în paguba F.P.S. București, în rechizitoriu, s-a redactat un capitol intitulat "Consecințe dezastroase, reflectate în plan economic și social care s-au produs la SC T. Iași ca urmare a încheierii cu rea-credință a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 422 din 21 iulie 1998."

S-a motivat în actul de sesizare că înainte de a fi privatizată, SC T. SA Iași a beneficiat de fonduri importante pentru investiții și reparații capitale și că avea un important stoc de produse. De toate acestea a beneficiat acționarul majoritar care a cumpărat pachetul de acțiuni de la F.P.S. Se mai motivează că după privatizare, acționarul majoritar a impus scăderea prețului de cost a produselor laminate la export și că în țară, produsele au fost vândute la prețuri ridicate. Concomitent se motivează că acționarul majoritar Z.Z. a impus societății T. SA Iași să se aprovizioneze cu materie primă de la firmele sale din Cehia la prețuri ridicate cu toate că aceasta avea deja furnizori în România care ofereau materie primă la prețuri mult mai avantajoase, ceea ce reprezintă un comportament anormal într-o economie de piață. De asemenea, Z.Z. a direcționat vânzarea produselor finite de la T. Iași, care avea piață atât în Europa cât și în America, spre firmele sale din Cehia care însă nu plăteau aceste mărfuri la timp.

Se mai motivează că acționarul majoritar Z.Z., președintele Consiliului de Administrație a decis nejustificat scoaterea din funcție a mijloacelor fixe, casarea acestora și vânzarea ca fier vechi printr-o firmă înființată de Z.Z., fiul.

Aceste împrejurări relevate de actul de sesizare, aduc în discuție un comportament nefiresc din punctul de vedere comercial al acționarului majoritar după încheierea contractului de cumpărare a pachetului de acțiuni de la F.P.S. Pe de altă parte, așa cum se motivează în rechizitoriu, acest comportament face obiectul de cercetare al unui alt dosar penal, respectiv nr. 186/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și oricum, aceste aspecte nu au legătură cu infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților Ș.S.C. și F.P. ca fiind comisă cu ocazia încheierii contractului nr. 422 din 21 iulie 1998.

Așa fiind, Curtea apreciază că activitatea de pregătire a încheierii contractului, respectiv contribuția inculpatului Ș.S.C., astfel cum a fost expusă, precum și acțiunile inculpatului F.P. de reprezentare a firmei cehe Z.V. SA la procesul de licitație și la încheierea contractului de cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni T. SA Iași de la F.P.S. București nu sunt fapte prevăzute de legea penală. Prin urmare, față de ambii inculpați sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., astfel că urmează a fi achitați conform art. 11 pct. 2 lit. a) din același cod, pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, recursul inculpatului Ș.S.C. fiind fondat în totalitate, iar cel al inculpatului F.P. pentru acest motiv dar și pentru acela că a fost obligat la 17.784.270 lei, reprezentând onorariul pentru plata interpretei de limbă cehă A.L.

Referitor la acest aspect, potrivit art. 8 C. proc. pen., "părților care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoștință de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum și dreptul de a pune concluzii la instanță prin interpret". Conform art. 191 referitor la plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare "inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare, potrivit legii."

Rezultă neîndoielnic din examinarea prevederilor legale citate care sunt în acord și cu dispozițiile art. 6 alin. (3) lit. e) din C.A.D.O.L.F., că asistarea de către interpret a inculpatului F.P., cetățean ceh este gratuită, astfel că obligarea lui la 17.784.270 lei onorariul pentru plata interpretei, este greșită și urmează a fi înlăturată.

Cât privește celelalte motive de recurs ale inculpatului F.P. acestea sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Așa cum rezultă din motivele de recurs, inculpatul susține că în faza publică a procesului penal nu i s-a asigurat asistarea de către interpret, ceea ce încalcă dispozițiile art. 6 referitoare la un proces echitabil C.A.D.O.L.F.

Afirmația este netemeinică.

Din examinarea tuturor încheierilor de ședință rezultă că niciodată nu au avut loc ședințe de judecată în lipsa unui interpret care să-l asiste pe inculpatul F.P. întotdeauna când interpretul a lipsit de la ședințele de judecată, pe tot parcursul procesului penal s-a dispus de către instanță amânarea pentru un nou termen și s-au făcut demersuri pentru aducerea interpretului pentru termenul următor. Inculpatul a mai susținut că nu întotdeauna a înțeles ceea ce au tradus interpreții, având în vedere că unii aveau atestare de limbă slovacă și nu cehă.

Susținerea inculpatului este nesinceră, o încercare de a înlătura răspunderea penală pe o cale formală. Inculpatul, potrivit propriilor declarații, a venit pentru prima dată în România în anul 1985, iar din 1990 desfășoară cu preponderență activități comerciale în România. în anul 1993 a cunoscut-o pe martora C.A. cetățean român, de naționalitate slovacă, care i-a devenit secretară, parteneră de afaceri, asociată și concubină, având împreună și un copil minor. Din declarațiile concubinei C.A. rezultă că inculpatul comunică în mod curent cu ea, ceea ce impune concluzia că inculpatul F.P. cunoaște limba slovacă. De altfel, fiind născut în anul 1948, inculpatul a trăit cea mai mare parte a vieții lui în statul Cehoslovac, astfel că era firesc că cunoască limba slovacă, asemănătoare cu limba cehă. Tot de etnie slovacă sunt P.J. cetățean român care a tradus pentru Z.Z. și P.F. și martorul B.G. care a fost angajat translator la SC T. SA Iași și care a servit în calitate de interpret în convorbirile inculpatului cu interlocutorii români, după cumpărarea pachetului de acțiuni de către acționarul ceh. în cursul procesului penal nu au existat incidente majore legate de traducerea actelor de care urma să ia cunoștință inculpatul. Mai mult, atunci când a solicitat, interpreții au fost schimbați. Se constată că inculpatul F.P. nu contestă că a luat cunoștință prin interpret de materialul de la urmărirea penală. Ori elementele de fapt contestate în cursul urmăririi penale au rămas aceleași și în cursul judecății.

S-au modificat parțial în cursul judecății o parte din declarațiile coinculpaților, dar și acelea în favoarea lui F.P.

Nu este lipsită de semnificație împrejurarea că la nici un termen de judecată apărătorii inculpatului, cetățeni români, nu au opus instanțelor împrejurarea că n-ar fi putut lua legătura cu inculpatul prin intermediul interpreților desemnați de instanțe. Or, este de neconceput ca apărătorii inculpatului, cu o activitate laborioasă în cauză, ceea ce se poate constata din lucrările dosarului, să accepte a-și exercita mandatul fără a li se asigura condiția minimă pentru reușita apărării, aceea a comunicării cu inculpatul.

De altfel, inculpatul F.P. nu a invocat vreo dată că a fost lipsit de posibilitatea comunicării cu avocații săi, prima condiție pentru asigurarea dreptului la apărare.

Așa fiind, motivul de recurs al inculpatului F.P., potrivit căruia nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil după standarde europene este nefondat și nu poate fi primit, acest motiv apărând ca o încercare de a evita răspunderea penală.

în recursul scris al inculpatului, chiar dacă se acceptă că în cauză au fost interpreți care l-au asistat, se critică faptul că în autorizația de interpret nu se specifica dacă aceștia pot desfășura această activitate "ca activitățile de comerț" cum este cazul interpretului G.I. care a efectuat traducerea lucrărilor procesului în faza judecării fondului la Tribunalul Satu Mare.

Și această critică este nefondată. Potrivit art. 128 alin. (1) C. proc. pen., "când una din părți sau o altă persoană care urmează să fie ascultată nu cunoaște limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanța de judecată îi asigură în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părți, în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii". Din simpla redactare a textului rezultă că numai în cazul interpreților aleși de părți aceștia trebuie să fie autorizați potrivit legii. Or, în cauză, interpreții au fost desemnați de instanțe și nu la alegerea părților.

Inculpatul F.P. a mai criticat decizia Curții de Apel Oradea pentru faptul de a fi reținut că a avut o contribuție la uciderea victimei S.V. și de a se fi asociat cu ceilalți coinculpați în scopul agresării victimei, fapte care au fost încadrate de instanța apelului în infracțiunile de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

Nici această critică nu este fondată. în mod temeinic în baza probelor administrate, instanțele au reținut că inculpatul a avut o contribuție la uciderea victimei alături de ceilalți coinculpați. încadrarea juridică corectă dată faptelor este aceea reținută de Curtea de Apel Oradea după cum se va arata în continuare.

Așa cum s-a motivat, inculpatul F.P., cetățean ceh, care se ocupă cu afaceri în România încă din anul 1990, a fost desemnat de societatea cehă Z.V. SA, având acționar majoritar pe Z.Z. să reprezinte această societate în procesul de negociere și semnare a contractului de cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni T. SA Iași, vândut de F.P.S. București. Legăturile sale cu firma cehă, devenită acționar majoritar la SC T. SA Iași nu au încetat însă după semnarea contractului, inculpatul F.P. rămânând în contact cu Z.Z. și încercând să-l sprijine în realizarea intereselor sale în România, legate de funcționarea SC T. SA. El însuși acționar majoritar la mai multe societăți comerciale în România, între care SC M. SA Vaslui care se ocupa cu fabricarea și comercializarea mobilei l-a ajutat pe Z.Z. să înlocuiască paza existentă la SC T. SA Iași care se bucura de protecția sindicatului din combinat, al cărui lider era victima S.V. Inculpatul F.P. a mijlocit între Z.Z. și inculpatul C.C., patronul SC P. SRL Vaslui, având obiect de activitate protecția și paza, preluarea activității de pază a "obiectivului" SC T. SA Iași.

De menționat că inculpatul C.C. îl cunoștea pe inculpatul P.F., întrucât societatea primului asigura paza și la SC M. SA Vaslui, din noiembrie 1998. Inculpatul F.P. cunoștea atât interesul puternic al inculpatului C.C. de a încheia contractul de pază cu T. SA Iași, acesta având o valoare de peste 400.000.000 lei lunar, cât și interesul lui Z.Z. de a scăpa de presiunea puternică a liderului sindical din cadrul SC T. SA Iași, S.V., nemulțumit de preluarea pachetului majoritar de acțiuni la T. SA pe care o considera ilegală și de prestația ulterioară a părții cehe în derularea activității SC T. SA Iași pe care o considera contrară intereselor angajaților societății.

Pe de o parte, inculpatul F.P. a avut mai multe discuții cu inculpatul C.C. care stăruia pe lângă primul să-l ajute în derularea afacerii prin preluarea bazei T. SA; pe de altă parte, F.P. cunoștea presiunile liderului de sindicat S.V. asupra acționarului majoritar de la T. SA, pe care-l considera ca ilegal intrat în posesia pachetului de acțiuni cumpărat de la F.P.S. Cunoștea că S.V., în calitate de lider sindical, acționase în justiție Consiliul de Administrație al SC T. SA Iași și obținuse anularea deciziei acestuia de disponibilizare a unui număr ridicat de salariați, astfel de procese aflându-se în derulare pe rolul instanțelor și în anul 2000.

Mai cunoștea că Asociația P.T. Iași (care licitase și ea pentru obținerea pachetului majoritar de acțiuni de la F.P.S.) reprezentată de Biroul Executiv al Sindicatului Liber T., prin liderul S.V., acționase în judecată la 20 septembrie 1999 SC Z.V. SA din Cehia și F.P.S. București, solicitând ca în contradictoriu cu aceștia, instanța să constate nulitatea contractului nr. 422/1998.

Că aceasta este situația reală o dovedesc elementele de fapt constatate prin probe, cum sunt declarațiile martorului P.C. și ale inculpatului C.C. care se coroborează cu declarațiile lui F.P., din care rezultă că acesta din urmă era interesat în căutarea unor avocați influenți în București, care ar putea contracara acțiunile lui S.V. împotriva acționarului majoritar reprezentat de Z.Z.

în acest sens, inculpatul F.P. a căutat să cunoască persoane cu relații influente cum a fost cazul lui P.C., personaj cu un comportament bizar, fost prefect de Vaslui, medic ORL, funcționar de stat (șef al Serviciului județean de salvare) și om de afaceri cu exporturi dubioase de mobilă, confiscată în Republica Moldova, datornic al inculpatului F.P., care se lăudase cu relații în mediul politic și juridic.

Prin P.C., pe care-l plătea cu 500 dolari S.U.A. lunar pentru a-i promova interesele, inculpatul F.P. a ajuns la o "casă de avocați" din București despre care primul susținerea că este în măsură să ducă la îndeplinire demersurile lui F.P. în favoarea societății cehe, având acționar majoritar pe Z.Z., conaționalul său și să stopeze valul de acțiuni declanșate de S.V. împotriva intereselor celui din urmă.

Este, de asemenea, important de relevat că inculpatul F.P. s-a deplasat la societatea de avocați recomandată de P.C., împreună cu acesta și cu inculpatul C.C. în săptămâna 10 - 16 iulie 2000, săptămână în care, Curtea de Apel Iași în primă instanță, prin sentința civilă nr. 80 din 12 iulie 2000 constatase nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 422/1998 între F.P.S. și SC Z.V. SA, reprezentată la încheierea contractului de F.P.

Toate acestea relevă preocuparea inculpatului F.P. de a identifica mijloace "pașnice", neviolente, prin care acțiunile lui S.V. ar putea fi neutralizate. Că inculpatul F.P. era extrem de interesat în reușita acționarului majoritar în acțiunea de a păstra pachetul majoritar cumpărat de la F.P.S. București, rezultă și din împrejurarea că prin intermediul lui P.C. a organizat la Hotelul H. din București la 10 august, o conferință de presă la care Z.Z. urma să comunice reprezentanților mass-media din România importante măsuri de revigorare a activității SC T. SA Iași.

Este important de subliniat că acest fapt se întâmpla după pronunțarea sentinței nr. 80 din 12 iulie 2000 a curții de apel și înainte de judecarea recursului la instanța ierarhic superioară ce avea să pronunțe o soluție definitivă asupra contractului de vânzare-cumpărare nr. 422/1998.

Separat de aceste demersuri "pașnice", inculpatul F.P. a căutat să coopteze la realizarea scopurilor lui și a intereselor acționarului majoritar de la SC T. SA Iași pe inculpatul C.C. pe care l-a determinat să acționeze violent împotriva lui S.V.

în acest sens, a profitat de dorința manifestă a acestuia de a-și extinde afacerea la Iași prin preluarea pazei de la T. SA. Așa cum rezultă din numeroasele pagini de ziare depuse la dosarul cauzei, dar și din declarațiile numitului Șt.T., inculpatul C.C. era cunoscut în Vaslui ca o persoană violentă care uza de societatea lui de pază pentru urmăriri dubioase și acțiuni brutale împotriva unor cetățeni, unele soldate cu vătămări corporale. Este lesne de înțeles că într-un oraș de provincie cum este Vasluiul, inculpatul F.P., patronul fabricii de mobilă din oraș, intrat în relații de afaceri cu inculpatul C.C. a aflat de modul în care acesta din urmă este capabil să acționeze, de potențialul violent al acestuia.

Din declarațiile constante ale inculpatului C.C. rezultă că, încă de la începutul demersurilor sale de a prelua paza la T. SA Iași, inculpatul F.P. l-a informat că la această societate există un lider sindical care perturbă activitățile societății și care, în principiul, ar trebui împiedicat să-și mai desfășoare activitatea în cadrul societății. S-au făcut, potrivit declarațiilor lui C.C., referiri concrete la posibilitatea agresării liderului de sindicat în vederea descurajării lui.

Inculpatul C.C. a mai declarat că referiri în acest sens și îndemnuri de a avea în vedere posibilitatea agresării lui S.V. a primit de la P.C. prezent uneori la demersurile lui C.C. pe lângă F.P., în încercarea de a prelua paza la T. SA. Astfel, potrivit declarației lui C.C., P.C. în prezența lui P.F. s-a exprimat: "dacă liderul de sindicat nu se liniștește, vorbiți cu băieți că s-ar putea într-o dimineață când acesta pleacă la serviciu, băieții să-i devieze puțin traseul". Evident că P.C. nu confirmă în totalitate aceste susțineri, fiind lesne de înțeles dorința lui de a nu fi implicat penal în prezenta cauză.

Referiri concrete la obiect cu privire la îndepărtarea lui S.V. din SC T. SA Iași, prin mijloace agresive s-au făcut în incinta Hotelului H. din București în ziua de 10 august 2000, când, cu ocazia venirii lui Z.Z. în România s-a organizat conferințe de presă la care acționarul majoritar a încercat prin mass-media românească că asigure opinia publică în legătură cu buna funcționare a SC T. SA Iași.

Așa cum s-a arătat, la acea dată era pronunțată deja o hotărâre judecătorească, nedefinitivă încă, de anulare a contractului nr. 422/2000, prin care acționarul majoritar pierdea pachetul majoritar de acțiuni la SC T. SA. Urma recursul. Adversarul acționarului majoritar în proces era liderul sindical S.V.

în acest context, prin diligența inculpatului F.P. au fost aduși la București la Hotelul H. pentru a se întâlni cu Z.Z. la 10 august 2000, inculpatul C.C. și inculpatul B.V.

Cu privire la această întâlnire, inculpatul B.V. scria personal în declarația din 18 septembrie 2000, dată în prezența avocatului său ales, următoarele: "Am asistat la discuția care a avut loc între cei trei menționați mai sus (Z.Z., C.C. și F.P.) pe holul Hotelului H. și din convorbirile purtate între sus-numiții am înțeles în mod clar că s-a hotărât, s-a convenit ca S.V. să fie agresat de către C.C. Am înțeles, de asemenea, din discuțiile celor trei că C.C. ar urma să se ocupe de această problemă, adică de organizarea agresiunii asupra lui S.V.

Am convingerea că cetățeanul ceh F.P. este, mai corect spus, a fost primul autor moral al acestei agresiuni. Prin aceasta vreau să spun că F.P. a fost acela care a venit cu ideea de agresiune asupra lui S.V., idee pe care au îmbrățișat-o Z.Z. și C.C.

Spun aceasta, deoarece eu am fost prezent la discuția celor trei din holul Hotelului H. și am auzit discutându-se despre S.V. și anume că acesta trebuie neapărat înlăturat, că altfel nu se mai poate realiza programul de privatizare a SC T. SA Iași."

C.C. confirmă în mod constant în declarațiile sale că inculpatul F.P. a condiționat sprijinul lui pentru a prelua paza la T. SA de înlăturarea lui S.V., prin violență, din calea intereselor acționarului majoritar ceh.

îndemnul la violență a lui F.P. s-a întâmplat și înainte de întâlnirea din 10 august 2000, când Z.Z. a fost de acord cu preluarea pazei T. SA Iași de către SC P. SRL și în cadrul întâlnirii de la H. și după încercarea eșuată de a prelua paza pe 19 august 2000, după ce contractul fusese încheiat.

îndemnurile la violență din partea lui F.P. au devenit mai insistente față de C.C. spre sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie. Despre întâlnirea din 4 septembrie 2000 cu inculpatul F.P., inculpatul C.C. declară: "tot cu acest prilej F.P. (traducerea a fost făcută de A.C.) m-a întrebat ce s-a mai întâmplat la T. Iași. I-am răspuns că am depus o plângere la organele de poliție și așteptam răspunsul pentru a-i putea acționa în judecată pe cei vinovați. în acest moment, F.P. s-a enervat. Am constatat acest lucru prin faptul că nu se mai uită la mine ci numai la C.A., însă mi-a zis: "trebuie să intrați cu paza la T., că trebuie făcut ceva cu S.V., întrucât pe data de 14 septembrie 2000 urmează să vină în România domnul Z.Z. și că trebuie să facem ceva până atunci".

"La cele spuse de F.P. eu i-am răspuns că am să mă ocup de agresarea liderului sindical S.V. Tot în acest moment, F.P. m-a întrebat dacă am nevoie de bani pentru a rezolva problema cu S.V."

Despre aceste presiuni, inculpatul i-a relatat și lui P.C. care a afirmat: ".. într-adevăr e o problemă, cum naiba facem? Să vorbim cu frații noștri de peste Prut", adică i-a sugerat că intre în legătură cu mediile criminale din afara granițelor, recunoscute pentru violența cu care acestea acționau la comandă.

Referitor la implicarea inculpatului în determinarea unei agresiuni fizice violente asupra lui S.V., la încercarea de a-l îndepărta din calea intereselor acționarului majoritar ceh de la SC T. SA, coinculpatul B.V. în declarația sa dată în prezența apărătorului ales și scrisă personal a mai arătat:

"S-a discutat cât costă această valoare a contractului (de preluare a pazei la SC T. SA) ea ajungând la valoarea de 416 milioane lei. Eu nu am fost de acord cu această sumă, protestând în acest sens, reducând din comisionul de 10 % pe lună la comisionul de 5 % pe lună.

Urmare acestei intervenții făcută de mine a intervenit F.P. care a încercat să-l convingă pe Z.Z. cu privire la contractul cu firma de pază P. SRL Vaslui, afirmând că C.C. se va ocupa în mod special de conducerea sindicatului de la SC T. SA și de liderul S.V. pentru a fi scos din fruntea acestei mișcări printr-o vătămare corporală ce ar urma să necesite 4-5 luni de spitalizare. A urmat un dialog între F.P. și C.C. referitor la confirmarea că C.C. avea misiunea să facă ordine în SC T. SA Iași dar în mod special să se ocupe de liderul de sindicat S.V..

F.P. l-a întrebat pe C.C. sub această formă: ai nevoie de finanțare pentru a-l înlătura pe S.V.?, la care C.C. a răspuns deocamdată nu."

Inculpatul B.V. concluzionează, în sensul că F.P. l-a convins pe C.C. să-l agreseze pe S.V., așa fel încât să-i provoace vătămări corporale care să necesite spitalizarea pe o perioadă mare de timp. Tot B.V., în legătură cu interesul inculpatului F.P. de înlăturare a lui S.V. din calea acționarului majoritar de la T. SA declară: "F.P. a fost acela care prin cunoștințele și relațiile sale dubioase i-a înlesnit lui Z.Z. cumpărarea de la F.P.S. a firmei SC T. SA Iași, F.P. este persoana care a semnat în locul lui Z.Z. contractul de vânzare-cumpărare între F.P.S. și firma cehă Z.V. SA. Ideea de agresiune față de S.V. aparținea lui F.P. Acesta, imediat după ce S.V. a câștigat cele două procese la Suceava, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare între firma cehă Z.V. SA și F.P.S. și reîncadrarea celor 591 de salariați ai T. ce reprezenta o pierdere de 31 miliarde pentru firma cehă și-a pus în plan ca singura cale de înlăturare a lui S.V. era aceea de a-l agresa, provocându-i vătămări corporale. Până la câștigarea celor două procese civile de către S.V., F.P. și Z.Z. au încercat să-l atragă de partea lor pe S.V. prin mituire."

Martorul P.C. a fost anunțat de inculpatul C.C. că problema S.V. s-a rezolvat. Că acesta a fost ucis. C.C. i-a cerut martorului să intervină pe lângă F.P. să-i plătească 70 milioane lei restanțele pentru serviciile de pază. Martorul declară că i-a întâlnit în aceeași zi în care S.V. a fost ucis, 7 septembrie 2000 pe F.P. și concubina lui A.C., că le-a comunicat despre acest lucru, precum și faptul că C.C. îi cere 70 milioane lei. Martorul mai declară că cei doi s-au făcut "albi ca varul" și fără a fi întrebați au negat orice implicare în uciderea liderului sindical. Mai declară că F.P. i-a cerut să ia legătura telefonic cu șeful Poliției Focșani, pe care martorul îl cunoștea pentru a afla dacă organele de cercetare rețin implicarea lui în asasinat. Textual, în finalul declarației martorul P.C. arată: "La momentul respectiv, când F.P. și A.C. îmi spuneau că n-au legătură cu omorul liderului de sindicat, eu n-am dat nici doi bani pe spusele acestora pentru că eram convins că F.P. avea legătură directă, era implicat direct în omor. Eram convins de acest lucru, întrucât am fost de față în două rânduri la discuțiile dintre F.P. și C.C. când aceștia considerau că singura cale de anihilare a liderului sindical, în sensul depărtării acestuia din fruntea mișcării sindicale, era aplicarea unei corecții, ca să mă exprim așa cum s-a exprimat F.P.: să-i tragă o mamă de bătaie".

Și din declarațiile inculpaților V.B., S.G.A. sau B.C.I. ce se coroborează cu declarațiile celorlalți inculpați și ale martorilor rezultă că în principal, persoana care a declanșat presiunile pentru a determina înlăturarea prin violență a liderului sindical S.V. din calea investitorului ceh a fost inculpatul F.P. Despre acest fapt au fost încunoștiințați de C.C. Graba cu care au fost îndreptate acțiunile agresive asupra victimei în prima parte a lunii septembrie 2000 s-a datorat presiunii inculpatului F.P. asupra inculpaților B.V. și C.C. care la rândul lor au exercitat presiuni asupra structurilor inferioase ale asociaților. Astfel, inculpatul F.P. a atras atenția celor doi că, pe 14 septembrie 2000 în țară urma să vină Z.Z. care trebuia să găsească situația rezolvată. în mod logic, această chestiune nu poate fi interpretată decât în sensul că F.P. urmărea să-l înlăture pe S.V. din calea intereselor acționarului majoritar ceh de la T. SA. în acest sens, mai trebuie avută în vedere și împrejurarea că urma să fie judecat recursul în procesul civil cu privire la nulitatea contractului nr. 422/2000, unde firma cehă îl avea ca adversar pe S.V.

Insistența diligențelor depuse de F.P. în favoarea acționarului ceh Z.V. SA rezultă și din aceea că angajarea avocatului de la București pentru apărarea intereselor acesteia s-a făcut prin societatea SC I. aparținând inculpatului F.P.

Dar și martorul S.O.C., consilierul juridic al SC T. SA confirmă că inculpatul F.P. a făcut presiuni pentru semnarea contractului de pază cu firma P. SRL care urma să opună în mod ireconciliabil pe inculpatul C.C. victimei S.V.

Toate cele de mai sus demonstrează că inculpatul F.P. este nesincer când neagă orice interes în legătură cu situația acționarului majoritar de la SC T. SA față de care n-ar fi făcut altceva decât să-l reprezinte la semnarea contractului nr. 422/1998, după care demersurile lui ar fi încetat. Dimpotrivă, rezultă că după semnarea contractului, inculpatul a continuat să fie principalul reprezentant al intereselor firmei Z.V. în această calitate, inculpatul F.P. a identificat ca principal adversar în calea realizării acestor interese pe S.V. Pentru a preîntâmpina desfacerea contractului prin care acționarul ceh achiziționase pachetul majoritar de la F.P.S., inculpatul F.P. pe de o parte, a făcut demersuri să găsească persoane de influență și avocați care să susțină interesele acționarului ceh la F.P.S. și în instanțe. Concomitent, prin acțiuni calculate, premeditate, persuasive și eficiente, inculpatul F.P. i-a cooptat și pe B.V. și C.C. la realizarea scopului său de a-l îndepărtate prin violență, pe S.V. din calea intereselor materiale ale acționarului majoritar ceh reprezentat de Z.Z. în general, declarațiile coinculpaților converg spre ideea că F.P. a dorit o vătămare corporală gravă a victimei care să-l imobilizeze la pat circa patru luni. Acest fapt relevă că inculpatul F.P., din punct de vedere subiectiv a realizat că acțiunile la care el a instigat față de victimă vor fi deosebit de serioase și de natură să pună în pericol viața acestuia. în mod cert el a realizat că, cei care urmau să acționeze violent împotriva victimei nu erau oameni de știință cu posibilitatea de a cumpăni exact asupra rezultatului unei agresiuni planificate să vateme grav viața unei persoane.

Rezultă din contextul faptelor, care au avut ca efect moartea victimei, că inculpatul F.P., chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei a prevăzut și acceptat acest rezultat care s-a produs în realitate. Mai rezultă că inculpatul a avut conștiința faptului că a acționat într-un context organizat. Pe de o parte, i-a antrenat pe inculpații B.V. și C.C., despre care cunoștea că are subordonați ce vor duce la îndeplinirea planul de agresare a victimei. în acest sens, sunt asigurările pe care C.C. i le dădea în preajma realizării omorului, când îi spunea inculpatului F.P. să fie liniștit că are deja doi oameni pe urmele lui S.V.

Așa fiind, inculpatul F.P. a comis atât infracțiunea de instigare la omor calificat reținută de instanța de apel, cât și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea infracțiunii, condamnarea lui pentru acestea fiind legală și temeinică.

în ce privește contribuția inculpatului F.P. la uciderea victimei, aceasta nu poate primi calificarea de instigare de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, întrucât ceea ce deosebește esențial această infracțiune de infracțiunea de omor este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul acțiunilor lui. în timp ce în cazul omorului făptuitorul prevede și urmărește sau cel puțin acceptă rezultatul letal al faptei, în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, rezultatul mai grav , moartea victimei, este produs doar din culpă (cu sau fără previziune) praeterintenționat, în sensul că făptuitorul n-a urmărit sau acceptat decesul victimei ci doar vătămarea corporală a acesteia.

Referitor la motivul de recurs al inculpatului F.P. potrivit căruia instanțele nu au avut rol activ și nu s-au pronunțat cu privire la unele probe solicitate de inculpat, cum ar fi audierea lui Z.Z., G.T., V.I. sau nu s-au efectuat confruntări de persoane, nici acesta nu este fondat.

Din actul de sesizare al instanței rezultă că Z.Z. este el însuși, cercetat pentru infracțiuni conexe prezentei cauze dar că acesta nu mai revine în țară pentru a putea fi audiat.

Pe de altă parte, este ușor de realizat că Z.Z. nu va recunoaște implicarea sa în uciderea victimei în scopul de a-l exonera de răspundere pe recurent. în cauză, există suficiente probe care dovedesc neîndoielnic implicarea inculpatului recurent în uciderea lui S.V. Cât privește pe G.T. și V.I. aceștia au fost implicați doar în activitățile economice care au făcut obiectul procesului. Or, în această parte, inculpatul F.P. urmează a fi achitat.

în ce privește mărturiile lui B.G. și A.C. cu privire la care este drept instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat, acestea sunt concludente într-o măsură mai mică.

Ambii, cetățeni români de naționalitate slovacă, au îndeplinit oficiul de traducători pentru partea cehă și au fost serios implicați în afaceri aducătoare de câștiguri materiale împreună cu cetățenii cehi. A.C. a fost nu numai coacționar cu F.P. dar și concubina acestuia cu care are un copil minor de 5 ani.

Pentru traducerea dialogului între părți, ambii martori au luat cunoștință de intențiile criminale ale inculpaților astfel că, posibilitatea implicării răspunderii lor penale nu le este străină, având în vedere că ar fi putut preveni asasinatul, fie și prin simpla încunoștiințare a victimei sau autorităților. Prin urmare, depozițiile lor, mai ales în părțile în care, în mod ostentativ evită relatarea adevărului trebuie primite cu rezervă.

Nici motivul de recurs potrivit căruia inculpatul recurent nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 paragrafele 1 - 3 din C.A.D.O.L.F., deoarece la soluționarea cauzei în apel a participat judecătorul P.N. care s-a pronunțat cu privire la starea de arest a inculpatului nu este fondat.

Pe de o parte, motivul invocat de recurent nu se regăsește strict între situațiile prevăzute la art. 6 din Convenție. Pe de altă parte, este adevărat că un judecător care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze.

Dar soluționarea penală a unei cauze în fond, implică pronunțarea asupra existenței sau inexistenței faptei, a săvârșirii și de către inculpat a caracterului ei penal și a răspunderii penale a inculpatului.

Or, judecătorul P.N. nu a participat în faza judecării în fond a cauzei, la soluționarea acestei chestiuni pronunțându-se doar asupra unor măsuri vremelnice cum sunt cele preventive. Acest judecător nu a devenit incompatibil să judece apelul lui F.P. De altfel, în procedura penală, care este de strictă interpretare, situația invocată de recurent nu este una de incompatibilitate de natură să atragă nulitatea actului.

Nici ultimul motiv de recurs al inculpatului F.P. nu este întemeiat. Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.

în cauză s-a stabilit că inculpatul F.P. a contribuit la suprimarea vieții victimei S.V.

Acesta era tatăl părții civile, minora S.A.

Potrivit art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, copii au dreptul la pensie de urmaș dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 ani.

Concomitent, conform art. 50 și art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, acesta beneficiază de ansamblul măsurilor și prestațiilor dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi pe toată durata acestora până la împlinirea vârstei de 26 ani.

Cum minora a fost lipsită de acest beneficiu legal la întreținerea cuvenită din partea victimei S.V., văzând și prevederile art. 998 C. civ., în mod temeinic instanța de apel l-a obligat pe inculpat în solidar cu ceilalți la o prestație bănească periodică până la 26 ani în condițiile continuării studiilor la zi.

Recursul inculpatului V.N.V. care critică decizia din apel pentru schimbarea încadrării juridice dată faptei de instanța de fond, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței Tribunalului Satu Mare, nu este fondat.

Instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului V.N.V. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 183 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., pentru următoarele motive:

Inculpatul V.N.V. a acceptat să-i ajute pe B.C.I. și T.I. să-l agreseze pe S.V. Din declarațiile lui ce se coroborează cu cele ale coinculpaților C.C., S.G.A., B.C.I. și ale numitului V.O., rezultă neîndoielnic că a acționat cu dorința de a contribui la vătămarea corporală gravă a victimei S.V., că a acceptat necondiționat posibilitatea uciderii victimei cunoscând bine pe autorii nemijlociți ai omorului pe care i-a însoțit multe zile în urmărirea victimei, în încercarea de a o agresa de așa manieră încât să nu-și poată reveni mai multe luni de zile.

Așa fiind, pentru motivele arătate anterior, fapta lui nu este praeterintenționată și nu poate fi caracterizată în raport de dispozițiile art. 183 C. pen., decizia din apel fiind legală și temeinică.

Sunt, de asemenea, nefondate, recursurile inculpaților B.C.I. și T.I.

Ambii susțin că fapta lor de a ucide victima a fost greșit încadrată în prevederile art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., în loc de art. 183 din același cod.

Ca și ceilalți coinculpați, ambii susțin să au urmărit să-i aplice victimei doar o "corecție" astfel ca aceasta să rămână în spital "1-2 săptămâni", că rezultatul mai grav, moartea acesteia este praeterintenționat. Este evident că în raport de instrumentele folosite de inculpați, de zonele corporale vizate de insistența și violența loviturilor aplicate victimei, dar și de împrejurări exterioare cum ar fi comanda primită de la inculpatul C.C., insistențele acestuia în agresarea victimei, recomandările acestuia, mobilizarea persoanelor care au ajutat la comiterea faptei și care au fost în preajma autorilor direcți ai suprimării vieții victimei, aceștia au acționat cu intenția directă de a o ucide. Fapta lor constituie cu certitudine infracțiunea de omor calificat. Având în vedere pericolul social al faptei și făptuitorilor și prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), așa cum s-a arătat în discuția referitoare la recursul procurorului, pedepsele aplicate nu sunt severe, dimpotrivă.

Pentru motivele arătate în aceeași parte a expunerii, este corectă reținerea în sarcina lor și a infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., întrucât între ei și ceilalți inculpați din subordinea lui C.C. a existat o perfectă înțelegere și coordonare, sprijin reciproc, toate în vederea suprimării vieții lui S.V.

în ce-l privește pe inculpatul S.G.A. care a cerut achitarea, iar în subsidiar, suspendarea condiționată a pedepsei ce i-a fost aplicată la instanța de fond, recursul lui este nefondat.

S-a arătat în partea referitoare la recursul parchetului că inculpatul S.G.A. alături de inculpatul V.N.V., instigat de C.C. a acționat în sprijinul lui B.C.I. și T.I. pentru uciderea lui S.V. în cursul urmăririi penale a avut o conduită sinceră, de aceea urmează a se reține circumstanțe atenuante în favoarea lui. Contribuția lui la uciderea victimei așa cum s-a arătat este deplin probată, astfel că achitarea lui ar fi netemeinică. Cât privește aplicarea art. 81 C. pen., în cazul infracțiunii de complicitate la omor nu este permisă de lege.

Nici recursul inculpatului C.C. nu este fondat.

Examinând cauza potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., și art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că în cauză nu există nici un motiv de casare care să fi influențat hotărârea în defavoarea inculpatului.

Instigat de inculpații F.P. și B.V. să exercite violențe grave asupra liderului de sindicat S.V. pentru a-l înlătura din calea intereselor acționarului majoritar de la SC T. SA Iași, inculpatul C.C., administratorul societății de pază și protecție P. SRL i-a determinat pe inculpații B.C.I. și T.I. să-l omoare pe S.V. Inculpatul a transmis hotărârea de a-l ucide pe S.V. celor doi autori prin mijloace directe. Fiind șeful inculpatului B.C.I., i-a transmis acestuia ordinul de a-l violenta pe S.V. în așa fel încât să-i vateme grav integritatea corporală și sănătatea.

Mai mult, le-a promis recompensă materială în bani celor doi autori ai omorului. Inculpatul i-a determinat pe cei doi autori să omoare victima din interes material. Astfel, inculpatul era interesat să încheie și să păstreze contractul de pază cu SC T. SA care aducea societății lui un venit lunar de peste 400 milioane lei lunar. Or, acest profit i-a fost condiționat de F.P. și de B.V. de agresarea sălbatică a victimei. Mai mult, conform declarațiilor inculpatului C.C. dată și scrisă personal în prezența avocatului său, F.P. i-a oferit suma de 3000 dolari S.U.A. pentru uciderea lui S.V.

Potrivit acestor declarații, în perioada precedentă datei de 7 septembrie când a fost ucisă victima, inculpatul F.P. dădea semne de nervozitate și neliniște în legătură cu faptul că Z.Z. acționarul majoritar la SC T. SA Iași urma să vină în România pe 14 septembrie, astfel că-i cerea cu insistență lui C.C. să rezolve până atunci "problema" S.V.

Din declarația inculpatului C.C., rezultă că F.P. a mărit presiunile asupra lui prin neplata serviciilor în valoare de zeci de milioane lei pe care firma P. SRL o prestase către SC M. SA Vaslui, având acționar majoritar pe F.P.

Toate acestea se petreceau în condițiile în care firma sa avea mari restanțe la plata obligațiilor pe care le datora statului.

în această conjunctură, așa cum s-a stabilit, inculpatul C.C. atât prin ordine directe cât și prin promisiunea sumei de 10 milioane lei i-a determinat pe inculpații B.C.I. și T.I. să-l înlăture pe S.V.

Pentru aceasta i-a mobilizat și pe V.N.V., S.G.A. și V.B., de asemenea, subalternii lui, să-i ajute pe B.C.I. și T.I. să-l agreseze pe S.V. Urmărirea victimei a fost coordonată și organizată de C.C. care s-a interesat îndeaproape de stadiul pregătirilor, de deplasarea în teren a asasinilor, de asigurarea lor cu mijloace de hrană, odihnă și deplasare a acestora.

Această activitate asiduă depusă de inculpat relevă că era hotărât în eliminarea definitivă a lui S.V., că intenția lui a fost aceea de suprimare a vieții victimei. Ca atare, rezultatul produs prin acțiunea directă a celor doi autori nu este praeterintenționat în raport de atitudinea subiectivă a recurentului C.C. Fapta lui nu poate căpăta încadrarea juridică de instigare la lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte ci pe aceea de omor calificat, cum corect a hotărât curtea de apel. Prin urmare, încadrarea juridică dată faptei de inculpați este corect reținută de instanța de apel.

Așa cum s-a arătat în recursul parchetului, greșită este doar pedeapsa care în acel recurs va fi majorată.

în cauză nu există nici un alt motiv de casare care, examinat din oficiu ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă.

în ce privește recursul inculpaților B.V., acesta cere achitarea, întrucât fapta pentru care este condamnat nu există și condamnarea lui pentru vreo contribuție la uciderea victimei S.V. este rezultatul unei greșite interpretări a probelor cu consecința reținerii unei situații de fapt necorespunzătoare realității, motiv de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt.

Afirmațiile inculpatului B.V. din motivele recursului potrivit cărora C.C., patronul SC P. SRL avea interesul încheierii unui contract de prestări servicii, respectiv paza SC T. SA în schimbul unei sume "exorbitante" în condițiile unor datorii substanțiale pe care le avea către statul român și a neplății salariilor angajaților societății timp de două luni, sunt pe deplin acoperite de probele din dosar. Este, de asemenea, adevărată susținerea inculpatului recurent, în sensul că a încheiat contractul de prestări servicii cu firma P. SRL a inculpatului C.C. în urma dispoziției primite de la acționarul majoritar Z.Z. și a Consiliului de Administrație.

Aceste împrejurări nu exclud încă contribuția inculpatului la uciderea victimei S.V., așa cum rezultă din probele administrate.

în recursul său, inculpatul B.V. susține că nu a participat la discuții cu cei care au determinat pe autori să ucidă victima și că nici nu i-a cunoscut pe aceștia prea bine. Mai susține că i s-au "smuls" declarații forțate sub amenințare.

Din examinarea declarațiilor ample ale inculpatului recurent rezultă că după scurte ezitări, la trei zile după uciderea victimei, inculpatul director general al SC T. SA Iași a făcut ample relatări cu privire la modul de privatizare a SC T. SA, la persoanele implicate în procesul de privatizare, interesele oculte ale unor persoane legate de această privatizare.

Mai rezultă că în general, în cursul urmăririi penale inculpatul a avut o conduită relativ sinceră și în ce privește propriile lui activități legate de cele ale inculpaților care au cooperat la agresarea victimei cu consecința uciderii acesteia.

Așa cum s-a arătat în perioada premergătoare uciderii lui S.V., inculpatul recurent îndeplinea funcția de director general la SC T. SA Iași. în această funcție fusese numit de Consiliul de Administrație în care majoritară era partea cehă reprezentată de Z.Z. Așa fiind, poziția inculpatului B.V. în ierarhia conducerii societății depindea în mod evident de voința lui Z.Z. care așa cum recunoaște inculpatul hotăra strategia de acțiune a societății.

Nu în ultimul rând, nivelul salariului inculpatului depindea de deciziile părții cehe. în acest context, inculpatul B.V. s-a conformat întocmai deciziilor acționarului majoritar. Că aceasta este realitate, rezultă din materialitatea faptelor. Deși aparent, F.P. nu avea nici o legătură juridică cu SC T. SA Iași, acesta trimitea mesaje cu efecte în funcționarea societății, către conducerea administrativă a societății din partea lui Z.Z., asupra căruia cu certitudine avea influență. Așa s-a întâmplat cu ordinul primit de B.V. de a contracta serviciul de pază cu societatea inculpatului C.C.

Pe de altă parte, în calitate de director general, inculpatul B.V. cunoștea în amănunt situația societății și a acționarului majoritar ceh care se confrunta cu încercările tenace ale lui S.V. de a se opune intereselor acționarului majoritar, inclusiv prin desființarea în justiție a contractului de cumpărare a pachetului de acțiuni de la F.P.S. în declarațiile de la urmărirea penală, inculpatul B.V. face ample afirmații care susțin că acționarul majoritar prin Z.Z. avea o conduită neloială față de acționarii români, că prin modul în care acesta dirija activitatea SC T. SA nu urmărea realizarea de profit, ci mai degrabă îndepărtarea societății de piețele sale tradiționale de desfacere, slăbirea capacității sale concurențiale, afectarea capacităților de producție prin vinderea unor structuri abia reparate și modernizate la fier vechi. Mai afirmă că i s-a părut incorectă chiar operațiunea de vânzare a pachetului majoritar condiționată de emiterea unor bilete la ordin cu privire la care și-a exprimat suspiciunea.

în ciuda acestor constatări, inculpatul B.V. rămâne în funcția de director general al SC T. SA Iași, acceptând să îndeplinească strategia profund suspectă, după declarațiile sale, ale acționarului majoritar ceh.

Inculpatul recunoaște în acest context, de altfel, recunoașterile lui se coroborează cu celelalte probe, declarații de martor și ale coinculpatului C.C. și F.P., că acesta din urmă l-a căutat personal și l-a informat despre demersurile pe care le efectua pe lângă Z.Z. pentru a impune la SC T. SA Iași un contract de pază cu SC P. SRL. Pe de altă parte, inculpatul B.V., director general, cunoștea că juridic, inculpatul F.P. nu avea nici o legătură cu T. SA Iași. Mai cunoștea, așa cum s-a arătat, serioasa opoziție pe care S.V. o manifesta față de orice încercare de consolidare a poziției acționarului ceh la T. SA, inclusiv de aducere a unei societăți care să efectueze paza, înlocuind astfel salariații proprii.

Dacă inculpatul, în ciuda acestei situații pe care o relevă, acceptă să rămână în conducerea societății rezultă că interese puternice îl leagă de acționarul majoritar. Ca atare, susținerile din recurs care afirmă lipsa lui de interes sunt nefondate.

Modul în care a acționat dovedește solidaritate cu acționarul majoritar, ceea ce nu este considerat de înalta Curte ca fiind un lucru reprobabil în sine.

Ceea ce apare reprobabil, începe cu acceptarea de către B.V. a demersurilor lui F.P. de a-l opune în mod violent pe inculpatul C.C. lui S.V. în mod constant inculpatul C.C. și inculpatul B.V. au afirmat la urmărirea penală că inculpatul F.P. și Z.Z. au condiționat încheierea contractului de pază cu SC P. SRL de înlăturarea liderului de sindicat S.V.

Afirmațiile se coroborează cu celelalte elemente de fapt ale cauzei.

Astfel, S.V., în calitate de adversar al acționarului majoritar ceh prin sentința civilă nr. 80 din 12 iulie 2000 a Curții de Apel Iași, obținuse constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 422/1998, încheiat între F.P.S. București și SC Z.V. SA Praga - Cehia.

Menținerea în recurs a sentinței fondului ar fi însemnat pierderea pachetului majoritar de acțiuni T. SA de către partea cehă.

Prin urmare, afirmațiile inculpaților C.C. și B.V. potrivit cărora, interesul real urmărit de F.P. pentru partea cehă era nu paza societății, o chestiune minoră în raport cu posibilitatea pierderii contractului SC T. SA, ci a înlăturării lui S.V., a eliminării fizice a acestuia ca adversar în procesul civil, apar ca fiind credibile. De fapt, în acest sens s-au îndreptat demersurile inculpatului F.P. Prin intermediul martorului P.C. și inculpatului C.C., inculpatul F.P. mandatat de Z.Z. a căutat pe de o parte, sprijin și relații în zona juridică și politică. în acest sens, au fost deplasările în municipiul București.

Pe de altă parte, F.P. a căutat să-l determine pe C.C. să-l elimine fizic pe S.V. pentru a salva contractul de privatizare de la anularea definitivă. în această activitate de determinare a eliminării fizice a lui S.V., a reușit să-l coopteze pe inculpatul B.V. în acest sens au fost întâlnirea de la Hotelul H. din București de la 10 august 2000, la care în prezența lui Z.Z., F.P., B.V. și C.C. au căzut de acord să-l înlăture pe S.V. Inculpații susțin că această înlăturare urma să fie temporară, pentru câteva luni. Realitatea faptelor, modul în care acestea s-au consumat, relevă că inculpații, inclusiv B.V. au acceptat posibilitatea uciderii victimei.

în acest context, inculpatul B.V. a transmis periodic inculpatului C.C. dorința inculpatului F.P. de a-l supune la violențe pe S.V.

în perioada imediat premergătoare asasinatului, inculpatul B.V. i-a furnizat lui C.C. adresa victimei. în acest sens sunt declarațiile coinculpaților S.G.A. și V.N.V.

Inculpatul B.V. i-a cerut lui C.C. să urgenteze agresarea lui S.V. Când inculpatul C.C. i-a relatat că cei doi asasini sunt deja pe urmele victimei, inculpatul B.V. i-a cerut: "Cu cât mai repede cu atât mai bine". în acest sens a declarat inculpatul B.V. în declarațiile scrise personal în fața apărătorilor săi, avocați cu notorietate despre care nu se poate aprecia că ar fi acceptat ca inculpatul, clientul lor, să fie supus la presiuni din partea procurorilor.

Susținerile inculpatului B.V. ulterioare sesizării instanței, în sensul că a fost supus la presiuni, sunt netemeinice. Nu s-a dovedit nici un interes personal al procurorilor în afara celui legal, de a realiza trimiterea în judecată a inculpatului B.V.

O conduită de maniera aceleia pe care o susține inculpatul nu putea avea decât efecte negative asupra situației profesionale a acestora și asupra situației lor juridice. Prin urmare, apărarea inculpatului este netemeinică.

Așa cum s-a arătat, inculpatul în cursul urmăririi penale a avut o atitudine constantă. Depozițiile sale din care rezultă că în mod repetat i-a cerut lui C.C. să acționeze violent asupra lui S.V., se coroborează cu declarațiile coinculpaților S.G.A., V.N.V., V.B., B.C.I. cărora C.C. le-a spus mereu să urgenteze "rezolvarea" problemei S.V., întrucât este presat de inculpatul B.V., F.P. și Z.Z.

Ca atitudine, inculpatul B.V. se află între F.P. și C.C. A fost presat de inculpatul F.P. să transmită hotărârea de înlăturare cât mai urgentă a lui S.V. B.V. s-a conformat și la rândul lui a făcut presiuni asupra lui C.C. pentru punerea în aplicare a hotărârii de a ucide victima. Aceste presiuni care realizează latura obiectivă a infracțiunii de instigare la omor s-au materializat în îndemnuri de exercitare a violenței adresate inculpatului C.C. și condiționarea de menținere a contractului de pază oneros (încheiat între B.V. ca reprezentant al T. SA Iași și C.C. patron SC P. SRL Vaslui) de eliminare a liderului sindical. Acțiunile inculpatului B.V. reprezintă contribuții efective care au determinat uciderea lui S.V. Cooperarea cu F.P. și C.C. despre care știa că acționează prin oameni din subordine în vederea suprimării vieții victimei, realizează și conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen.

Atitudinea radical deosebită din cursul cercetării judecătorești, a judecării apelului și recursului în care inculpatul B.V. afirmă că interese oculte, politice și materiale ale unor grupuri de interese au determinat condamnarea lui nu este întemeiată pe probe și se explică prin încercarea lui de a eluda răspunderea penală.

Examinând cauza și potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., se constată că în afară de motivele de casare invocate de procuror nu există nici un alt caz de casare care analizat din oficiu, ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpații F.P. și Ș.S.C. împotriva deciziei penale nr. 190/ A din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Va casa decizia atacată și sentința penală nr. 446 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare, în următoarele limite:

în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului V.B., din infracțiunea de complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 183 C. pen., în infracțiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., și prin aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., îl va condamnă pentru această infracțiune la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

Va înlătura aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la achitarea inculpatului V.B., pentru infracțiunea de asociere, pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., și îl va condamna pentru această infracțiune, la 2 ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante de la art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.,

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul V.B. să execute 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului S.G.A., din infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen., și prin aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., îl va condamna pe inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., pentru această infracțiune.

Va înlătura aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu privire la achitarea inculpatului S.G.A., pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., și îl va condamna pentru această infracțiune la 2 ani închisoare prin reținerea circumstanțelor atenuante de la art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul S.G.A. să execute 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților B.V., C.C., T.I. și B.C.I., pe care le va majora după cum urmează:

Pentru inculpatul B.V., numai pentru infracțiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., prin înlăturarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., de la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.,

Pentru inculpatul C.C., numai pentru infracțiunea de instigare la omor calificat prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., de la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

Pentru inculpatul T.I., numai pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., la 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Pentru inculpatul B.C.I., numai pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., de la 21 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., la 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată inculpatului F.P.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va achita pe inculpatul F.P., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., de la 6 ani închisoare la 2 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., și de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va achita pe inculpatul Ș.S.C., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

Va înlătura obligarea inculpatului F.P. la 17.784.270 lei, reprezentând onorariul pentru plata interpretei A.L., și în consecință, va reduce la 9.000.000 lei cheltuielile judiciare, suma la care a fost obligat în apel.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.N.V., B.C.I., T.I., C.C., B.V. și S.G.A. și, ca inadmisibile, recursurile părților civile S.M. și S.A. împotriva deciziei penale nr. 190/ A din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Va obliga pe recurenții inculpați V.N.V., B.C.I. și T.I. să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga pe recurenții inculpați C.C., B.V. și S.G.A. să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Va obliga pe recurentele părți civile S.M. și S.A. să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților V.N.V., B.C.I. și T.I. timpul arestării preventive de la 11 septembrie 2000 la 2 iunie 2005 și pentru inculpatul C.C. va deduce aceeași perioadă.

Conform art. 190 alin. (5) C. proc. pen., onorariul pentru interpreta de limbă cehă M.P. a fost plătit din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

← ICCJ. Decizia nr. 3993/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3446/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3758/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 3821/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 3899/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 3993/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 3997/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 4038/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 4039/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 4021/2005. Penal