ICCJ. Decizia nr. 4050/2005. Penal. Art. 183 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4050/2005
Dosar nr. 2980/2005
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 731 din 27 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 42/2003 al Tribunalului Satu Mare, a fost condamnat inculpatul T.M.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
A fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2002 până la 12 septembrie 2003.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă A.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 16 august 2002, inculpatul T.M. a consumat o cantitate mare de alcool, la un bar din Piaţa Someş, iar în jurul orelor 19,00, a intrat în barul B. împreună cu martorii O.F. şi M.N.A., unde a continuat să consume băuturi alcoolice. În acelaşi bar, la o altă masă, s-a aflat şi victima A.C., despre care inculpatul şi-a amintit că în urmă cu câţiva ani i-a dat spre rebobinare 3 motoare, pe care aceasta nu i le-a mai restituit.
În acest context, inculpatul s-a îndreptat spre victimă, i-a adresat învinuiri în legătură cu acest fapt şi i-a aplicat o lovitură peste faţă. Victima a încercat să se ridice cu intenţia de a pleca pentru a nu amplifica incidentul, însă inculpatul a aşezat-o forţat pe scaun şi a lovit-o din nou în zona capului.
Victima a reuşit să iasă din bar, dar în apropierea unei cabine telefonice a căzut la pământ.
Mai multe persoane aflate în acel loc au alertat salvarea care a transportat victima la Spitalul Judeţean Baia Mare unde a fost operată, însă pe data de 19 august 2002 a decedat.
S-a mai reţinut, pe baza rapoartelor medico-legale, că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat contuziei, dilacerării şi hemoragiei meningo-cerebrală, fractură craniană, leziunile putându-se produce prin mecanism de lovire, cădere în cadrul unei heteroagresiuni.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale întocmite de organele de urmărire penală, raportului medico-legal de autopsie întocmit de L.M.L. Baia Mare, contraexpertizei efectuate de I.M.L. Dr. Mina Minovici Bucureşti, depoziţiilor martorilor O.F., M.N., B.A., N.M. şi H.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 81/ A din 19 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat, prin apărătorul său, reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător situaţia de fapt în textul de lege mai sus arătat.
În speţă, în raport de modul în care s-a derulat incidentul dintre inculpat şi victimă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., aşa cum se solicită prin recursul formulat de inculpat.
Potrivit textului de lege menţionat, constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din probele administrate în cauză, respectiv din depoziţiile martorilor B.A., M.N., O.F.P., nu rezultă concluzia că în momentul săvârşirii faptei inculpatul s-ar fi aflat într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa nici una din acţiunile arătate în textul de lege citat.
Dimpotrivă, martorii oculari menţionaţi mai sus au relatat că inculpatul, aflat în stare de ebrietate şi cunoscut drept o persoană violentă, a fost cel care a declanşat incidentul, s-a îndreptat spre masa unde se afla victima, a lovit-o, s-a opus încercării acesteia de a părăsi barul şi a continuat comportamentul violent, lovind-o din eroare, cauzându-i căderea acesteia pe pământ şi în final decesul.
În aceste împrejurări reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este exclusă, aşa cum bine au procedat instanţele de fond şi de apel.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.V. împotriva deciziei penale nr. 81/ A din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4049/2005. Penal. Art. 182 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4052/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
