ICCJ. Decizia nr. 4106/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4106/2005
Dosar nr. 3386/2005
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din 13 ianuarie 2005, Tribunalul Braşov, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârşite de inculpatul P.T.S., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., toate aceste infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.T.S. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi art. 181 C. pen., urmare a lipsei plângerilor prealabile a părţilor vătămate P.M.S. şi S.R.C.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul P.T.S., cu datele de stare civilă anterior indicate – la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului P.T.S., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2004 la zi.
A luat act că partea vătămată SC Y. SRL, P.M.S. şi S.R.C. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de tâlhărie, constând în aceea că, în noaptea de 14 iulie 2004, a sustras dintr-un chioşc alimentar, aparţinând părţii vătămate SC Y. SRL Braşov bunuri în valoare de 426.000 lei şi apoi a exercitat violenţe fizice asupra numiţilor P.M.S. şi S.R.C., pentru a păstra bunurile, în realitate nu a existat nici o legătură de cauzalitate între sustragerea bunurilor şi lovirea celor două persoane, cu care inculpatul avusese anterior un conflict.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante, de cercetare la faţa locului, declaraţiilor părţilor vătămate P.M. şi S.R.C., ale martorilor B.E. şi R.P., actele medicale, raportul de constatare medico-legal nr. 2380 din 27 iulie 2004 privind pe partea vătămată S.R.C., precum şi declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul P.T.S. a susţinut că nu îşi aminteşte nimic în legătură cu sustragerea bunurilor din chioşc, datorită stării de ebrietate în care se găsea.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 118 din 20 aprilie 2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul P.T.S. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o cu privire la latura penală şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul P.T.S. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) – c) şi e) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
Din pedeapsa principală a scăzut durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 15 iulie 2004 la zi şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei atacate şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în şedinţa publică procurorul extinzând motivarea în sensul de a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei, faţă de gravitatea faptei.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea pronunţată, în raport de motivele invocate şi de probele dosarului, Curtea constată că Decizia instanţei de control judiciar este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă şi modul de operare. Totodată, circumstanţele personale ale inculpatului şi cuantumul redus al prejudiciului, fiind aspecte care au determinat instanţa să reţină în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., astfel încât se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune majorarea acesteia.
Cât priveşte motivul invocat în şedinţă publică, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. d) şi e) pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie potrivit art. 71 C. pen., se constată că în mod corect instanţa de apel a admis apelul declarat de inculpat pe acest motiv, având în vedere faptul că infracţiunea de tâlhărie nu este de natură a-l decade pe acesta din drepturile părinteşti şi ţinând seama de Hotărârea C.E.D.O. din 28 septembrie 2004, privind cazul S.P. contra României şi pentru a nu fi încălcate prevederile art. 8 din C.A.D.O.L.F. nu i-au fost interzise inculpatului drepturile părinteşti prevăzute de lit. d) a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În acest fel, ca o consecinţă a hotărârii C.E.D.O., în mod corect în baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) şi e din acelaşi cod.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 118 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul P.T.S.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2004 la 5 iulie 2005.
Onorariul în sumă de 40 lei (400.000 lei) pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4056/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4107/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
