ICCJ. Decizia nr. 4113/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4113/2005

Dosar nr. 2633/2005

Şedinţa publică din 5 iulie 2005

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 209 din 9 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1525/2004, Judecătoria Lipova şi-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de S.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 12 august 2004 dosar nr. 162/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, în favoarea Tribunalului Arad.

Prin sentinţa penală nr. 25 din 31 ianuarie 2005, Tribunalul Arad a respins plângerea formulată de petentul S.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul L.M.

Prin Decizia penală nr. 179/ R din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.M. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul S.M.

Prin Decizia nr. 2526 din 14 aprilie 2005, pronunţată în dosar nr. 1532/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins recursul ca inadmisibil.

S-a reţinut că, potrivit art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, curţi de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În speţă, petentul a exercitat, deja, calea recursului prevăzută de art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 25 din 31 ianuarie 2005 a Tribunalului Arad, recurs respins de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia penală nr. 197/ R din 28 februarie 2005.

Împotriva acestei decizii petentul nu mai are calea de atac a unui nou recurs, Decizia menţionată fiind definitivă.

Împotriva deciziei nr. 2526 din 14 aprilie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare contestatorul S.M.

În motivarea contestaţiei se susţine că în mod greşit nu s-a analizat recursul pe fond şi s-a apreciat ca inadmisibilă calea de atac exercitată de recurentul S.M.

Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Conform art. 387 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) şi d), şi de procuror.

Prezenta contestaţie este formulată de contestatorul S.M., care nu are calitatea de parte în dosar, acesta fiind fiul petentului S.M. Se constată că nu are nici procură din partea petentului S.M. pentru a exercita în numele şi pentru acesta calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de S.M., acesta neavând calitatea de parte în dosar.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei (600.000 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.M. împotriva deciziei penale nr. 2526 din 14 aprilie 2005 pronunţată în dosarul nr. 1532/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă pe contestator la plata sumei de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 4107/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 4115/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4113/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare