ICCJ. Decizia nr. 4107/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4107/2005
Dosar nr. 3604/2005
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Teleorman, inculpatul B.I. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 6 mai 2004, la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata prejudiciilor cauzate părţilor civile SC S. SA Sighişoara în sumă de 87.745.202 lei şi SC E. SRL Luduş în sumă de 235.544.550 lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada 2002 – 2003, inculpatul U.C.M., împreună cu alţi făptuitori, au organizat un sistem de preluare a părţilor sociale cedate de asociaţii diferitelor societăţi comerciale, obţinând, astfel, deschiderea unui cont bancar şi dobândirea unui carnet cu file C.E.C.
Folosind filele C.E.C. fără acoperire bancară, inculpaţii cumpărau mărfuri a căror plată nu o mai efectuau.
Pentru ridicarea mărfurilor de la furnizori, era folosit, în principal, inculpatul B.I.
Acesta a fost delegat cu ridicarea mărfii şi numele SC T. SRL Alexandria de la SC S. SA Sighişoara şi de la SC E. SRL Luduş.
Documentele de livrare a mărfii au fost întocmite pe numele său, inculpatul lăsând la sediul fiecărei firme câte două file C.E.C., purtând ştampila SC T. SRL Alexandria şi semnătura administratorului acestuia, inculpatul B.I.
Întreaga cantitate de marfă a fost valorificată de inculpaţi, părţile vătămate fiind prejudiciate cu sumele de 87.945.202 lei şi, respectiv 235.544.550 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile părţilor vătămate, copiile filelor C.E.C., adrese privind prejudiciile provenind de la părţile civile, declaraţiile martorilor, declaraţiile coinculpaţilor, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor în sarcina sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 428/ A din 27 mai 2005, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Teleorman.
Apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Apelul declarat de partea civilă SC C. SA Dâmboviţa a fost respins ca inadmisibil.
Apelanta parte civilă a fost obligată la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de control judiciar a constatat că în prezenta cauză, în care inculpatul B.I. a fost condamnat şi obligat la plata despăgubirilor civile SC C. SA Dâmboviţa nu are calitatea procesuală de parte şi prin urmare, nu poate declara apel.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă SC C. SA Dâmboviţa, solicitând admiterea acestuia şi obligarea inculpatului la plata sumei de 353.887.679 lei, conform adresei de constituire de parte civilă nr. 1393 din 7 martie 2005.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de apel a respins în mod just apelul declarat de partea civilă, ca inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 362 C. proc. pen., persoanele care pot face apel sunt procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, martorul, expertul, interpretul şi apărătorul, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.
În prezenta cauză, SC C. SA Dâmboviţa nu are statutul nici uneia din părţile şi persoanele enumerate de textul de lege arătat.
Din motive de asigurare a unei mai bune judecăţi a dosarului prin care au fost trimişi în judecată toţi inculpaţii, pentru săvârşirea tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina lor, inclusiv cea prin care a fost înşelată SC C. SA Dâmboviţa, cauza a fost disjunsă, din dosarul penal nr. 2452/2004 al Tribunalului Teleorman formându-se dosarul penal nr. 86/2005 numai cu privire la inculpatul B.I.
Prin rechizitoriul nr. 674/P/2003 din 6 august 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, instanţa de judecată a fost investită cu judecarea infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., săvârşite de inculpatul B.I. exclusiv în paguba părţilor civile SC S. SA Sighişoara şi SC E. Luduş, acesta fiind şi obiectul dosarului penal nr. 86/2005 al Tribunalului Teleorman.
Aşa fiind, întrucât în această cauză penală, SC C. SA Dâmboviţa nu are nici un fel de calitate procesuală, faptele care fac obiectul judecăţii referindu-se la alte părţi vătămate şi părţi civile, în mod temeinic şi legal s-a constatat că ea nu poate face apel, această cale de atac nefiind acordată de lege decât celor care au calitatea prevăzută de art. 362 C. proc. pen., SC C. SA Dâmboviţa are calitatea de parte civilă în dosarul penal nr. 2452/2004 al Tribunalului Teleorman care nu face însă, obiectul prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC C. SA Aninoasa - Dâmboviţa.
Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC C. SA Aninoasa – Dâmboviţa împotriva deciziei penale nr. 428/ A din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul B.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 40 lei (400.000 lei) pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4106/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4113/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
