ICCJ. Decizia nr. 4133/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4133/2005
Dosar nr. 2490/2005
Şedinţa publică din 6 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 566 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, inculpatul G.A.M. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare sporită la 7 ani şi 7 luni închisoare şi interzicerea pe un termen de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 27 iulie 2004, la zi.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
În baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă T.V. şi la plata sumei de 13.517.375 lei către partea civilă C.A.S. Galaţi cu titlu de despăgubiri civile.
Celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă T.V. au fost respinse ca nefondate.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.800.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 4 iulie 2004, pe fondul unui conflict spontan, desfăşurat în stradă, inculpatul a scos cuţitul pe care îl avea asupra sa şi a lovit-o pe partea vătămată T.V. de trei ori, în zona abdominală şi braţul stâng.
Din raportul de constatare medico – legală nr. 721/ E din 7 iulie 2004 întocmit de S.M.L. Galaţi rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat 25 – 30 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, fiind produse prin lovire activă cu un corp dur înţepător – tăietor.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de sesizare, acte medico – legale, declaraţiile martorilor C.N., B.N., declaraţiile inculpatului care, iniţial, în faza de urmărire penală, a recunoscut lovirea părţii vătămate cu cuţitul pentru ca ulterior să susţină că victima s-a înţepat singură în abdomen.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 142/ A din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului dispunând menţinerea arestării preventive a acestuia şi deducerea prevenţiei la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei.
Instanţa de control judiciar a apreciat criticile formulate de inculpat privind greşita încadrarea juridică a faptei şi nereţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b), art. 74 – art. 76 C. pen., ca nefondate.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.A.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.; în subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptei săvârşite de acesta.
Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată de trei ori, cu un cuţit cu lama având lungimea de 10 cm şi lăţimea de 2 cm. Două lovituri au vizat abdomenul şi regiunea inghinală, iar plaga înţepat – tăiată abdominală a pus viaţa victimei în primejdie deoarece a afectat inclusiv peritoneul şi tubul digestiv, a provocat o hemoragie internă masivă şi desterilizarea unei cavităţi anatomice, salvarea acesteia datorându-se intervenţiei medico – chirurgicale eficiente şi rapide.
În aceste împrejurări, şi având în vedere şi faptul că incidentul nu a fost provocat de partea vătămată, inculpatul fiind acela care a iscat neînţelegerile, Curtea constată că încadrarea juridică reţinută în sarcina acestuia, de tentativă la infracţiunea de omor calificat este conformă probatoriului administrat în cauză. Inculpatul nu s-a aflat sub imperiul vreunei tulburări sau emoţii datorate părţii vătămate, iar prin modul concret în care a agresat-o pe aceasta a avut reprezentarea certă a consecinţelor letale pe care actele sale de violenţă le-ar fi putut produce.
Cât priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că aceasta s-a făcut în acord cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi urmărindu-se scopul preventiv – educativ stabilit de lege.
Inculpatul a avut o atitudine de relativă sinceritate, negând, la un moment dat, lovirea victimei cu cuţitul în abdomen, fapta săvârşită de acesta este gravă şi a primit riposta necesară şi îndestulătoare potrivit pericolului social prezentat şi necesităţii recuperării sociale a inculpatului.
Având în vedere natura faptei săvârşite, Curtea apreciază necesară aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în integralitatea drepturilor interzise inculpatului pe perioada detenţiei.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului G.A.M. ca nefondat.
Timpul reţinerii şi arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 27 iulie 2004, la 6 iulie 2005.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.M. împotriva deciziei penale nr. 142 din 5 aprilie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 iulie 2004 la 6 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4138/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
