ICCJ. Decizia nr. 4146/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4146/2005
Dosar nr. 2354/2005
Şedinţa publică din 6 iulie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din 24 martie 2005, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.G., împotriva rezoluţiei din 8 noiembrie 2004 din dos. nr. 186/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost menţinută.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 8 noiembrie 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dos. nr. 186/P/2004, privind pe C.C., executor judecătoresc şi I.M., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
S-a constatat că, prin plângerea adresată organelor de urmărire penală petentul F.G. din Piatra Neamţ a înţeles să reclame pe C.C., care în calitate de executor judecătoresc l-a evacuat silit din apartamentul proprietate personală, împiedicându-l, astfel, în instanţă pentru a-şi susţine cauza şi pe I.M. pentru faptul că, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ nu a dispus începerea urmăririi penale împotriva executorului, favorizându-l la infracţiunea de abuz în serviciu.
Din examinarea actelor administrate a rezultat că petentul reclamă aceleaşi fapte care au făcut obiectul dosarelor nr. 3825/P/2003 şi nr. 1521/P/2004 unde prin rezoluţiile procurorului s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de C.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece s-a constatat inexistenţa infracţiunii reclamate.
Împotriva rezoluţiei sus-menţionate – petentul a formulat plângere care prin rezoluţia nr. 691/II/2/2004 din 27 mai 2004 a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că acesta a cunoscut data punerii în executare a hotărârii de rejudecare (12.XII.2003) iar reprezentarea la termenul de judecată din 18.XII.2003 nu a împiedicat instanţa de judecată să admită cererea formulată de executorul judecătoresc prin care s-a autorizat accesul în apartamentul cu nr. 33 din blocul de pe B-dul. Traian.
În termen legal petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 8 noiembrie 2004 susţinând că este nelegală şi netemeinică, deoarece împotriva ordonanţei de adjudecare a declarat recurs, cale de atac care este suspensivă de executare, iar pe rolul instanţei, în şedinţa din 18 decembrie 2003 nu se află cererea formulată de executorul judecătoresc de a i se autoriza accesul în apartamentul său.
În susţinerea sentinţei de respingere a plângerii, instanţa de fond a motivat că faptele reclamate de petent au mai format obiect al unor dosare de urmărire penală în care s-a dispus neînceperea urmăriipenale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul care prin motivele scrise a susţinut în esenţă următoarele:
- rezoluţiile atacate sunt nelegale deoarece nu s-a reţinut că petentul a atacat cu recurs ordonanţa de adjudecare, cale de atac suspensivă de executare;
- pe rolul instanţei nu se află cererea executorului de a i se autoriza accesul în apartamentul petentului;
- petentul nu a putut achita cauţiunea (aşa cum hotărâse instanţa) deoarece fusese sechestrat în apartament prin fapta executorului judecătoresc.
Criticile formulate de recurent vor fi analizate în raport de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că instanţa a făcut o corectă apreciere a legii, iar recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 300 alin. (1) C. proc. civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutare de hotar, desfiinţare de construcţii, plantaţii, sau a oricăror lucrări, având o aşezare fixă, aşa încât, susţinerea petentului cu privire la această împrejurare nu a putut fi reţinută.
Din verificările efectuate în cauză, s-a constatat că, persoana vătămată a avut cunoştinţe de data punerii în executare a hotărârii de adjudecare, făptuitorul făcând toate demersurile pentru a îndeplini procedura legală în executarea sentinţei civile nr. 3543/2003 a Judecătoriei Piatra Neamţ.
Pe de altă parte, la data la care executorul judecătoresc a aplicat sechestru, petentul nu a deschis uşa de acces în locuinţă, aşa încât, acesta a procedat la executare, potrivit legii.
Şi în fine, deşi se contestă de către petent existenţa unei autorizări a executorului judecătoresc pentru a avea acces în locuinţa acestuia, prin sentinţa civilă nr. 3543/2003, pronunţată în dos. nr. 5778/2003 s-a admis cererea formulată de către executorul judecătoresc C.C. şi s-a autorizat accesul său în incinta apartamentului cu nr. 33 de pe B-dul. Traian, în vederea punerii în executare a actului de adjudecare nr. 5/2003.
De altfel, toate faptele reclamate de petent au mai format obiect şi al dosarelor nr. 3825/P/2003 şi nr. 1521/P/2004 care au fost soluţionate tot prin soluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru toate aceste considerente expuse, criticile sunt nefondate şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.G. împotriva sentinţei penale nr. 10 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4142/2005. Penal. Plângere fond. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4152/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
---|