ICCJ. Decizia nr. 4149/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 140 din 4 februarie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.V., în temeiul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că petiționarul se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., prin sentința penală nr. 586 din 30 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4103 din 10 august 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul I.V. a susținut că în momentul arestării sale era singurul întreținător al familiei, că și soția sa este arestată, situație în care în locuință a rămas doar mama sa, imobilul aflându-se într-o stare avansată de degradare.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., nefiind făcută dovada unor împrejurări speciale și a consecințelor grave pe care executarea imediată a pedepsei le-ar avea asupra condamnatului și familiei sale.
Curtea de Apel București, secția a I penală, prin decizia penală nr. 211/ A din 24 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei din care 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul I.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate, și, pe fond, admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Verificând hotărârile judecătorești pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză de Primăria comunei Găneasa, județul llfov rezultă că mama condamnatului se află în îngrijirea fratelui acestuia, împreună cu care locuiește, fiecare dispunând de propriile venituri. Nu rezultă alte date despre alți membri ai familiei la care a făcut referire condamnatul în apelul său, dar Curtea reține că instanțele de judecată au constatat în mod temeinic inexistența unor împrejurări speciale care să genereze consecințe grave pentru condamnat și familia sa și care să justifice întreruperea executării pedepsei.
în cauză nefiind întrunite cerințele art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., cererea formulată de condamnat a fost corect respinsă.
Așa fiind, recursul condamnatului se constată a fi neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Recurentul-condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
S-au văzut dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4169/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4145/2005. Penal → |
|---|
