ICCJ. Decizia nr. 4136/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1434 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.F. astfel:
- din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu);
- din art. 288 alin. (1) și (3) C. pen., în art. 31, raportat la art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu);
- din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pct. 2, 3 și 4 rechizitoriu).
în consecință, potrivit art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul A.F. a fost condamnat la 3 pedepse de câte 6 ani închisoare (pct. 2, 3, 4 din rechizitor).
în baza art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu).
în baza art. 31 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
în baza art. 291 C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la un an închisoare, iar în baza art. 293 C. pen., la o altă pedeapsă de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toate pedepsele, cu excepția celei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., care s-a constatat integral grațiată condiționat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a constatat că faptele pentru care s-au aplicat pedepse prin această sentință sunt concurente cu fapta săvârșită de inculpat la 12 noiembrie 2000 pentru care a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 79/2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin neapelare.
în baza art. 36, combinat cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentință cu sancțiunea de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 79/2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, dispunându-se ca în final inculpatul să execute 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost anulat M.E.P.I. nr. 86/2004 emis de Judecătoria Miercurea Ciuc.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri către părțile civile astfel:
- 263.609.104 lei actualizați în raport cu indicele de inflație calculat la data plății către SC C. SRL Rm. Vâlcea;
- echivalentul în lei calculat la cursul B.N.R. de la data plății a sumei de 128.165 dolari S.U.A. către SC A.S. SA;
- 281.056.190 lei către SC O.C. SRL Focșani.
S-a luat act că partea vătămată SC H. SRL nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 50.000.000 lei.
Tribunalul a reținut ca situație, de fapt, că la data de 21 iunie 1999, numiții V.V. și V.M.B. au constituit societatea comercială M.I. SRL pe care au încercat să o vândă la începutul anului 2001 dând anunțuri în ziare în acest sens.
Inculpatul A.F. s-a prezentat celor doi sub identitatea falsă D.G. și a convenit cu aceștia să cumpere firma. în acest scop, prin procura nr. 2287 din 12 martie 2001, în fața notarului public și prezentându-se tot sub identitate falsă, D.G., legitimat cu carte de identitate (de asemenea falsificată), inculpatul a fost împuternicit de asociații SC M.I. SRL să-i reprezinte cu puteri depline pentru deschiderea de conturi în numele societății la orice bancă, pentru efectuarea de plăți externe și interne și pentru orice infracțiuni bancare în aceste conturi.
După ce a deschis cont la M. SA, inculpatul a continuat să se prezinte sub identitate falsă D.G. pentru a induce în eroare pe reprezentanții societăților de la care intenționa să achiziționeze mărfuri.
Astfel, la data de 19 aprilie 2001, inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC A. SA având ca obiect livrarea de produse agricole în valoare de 127.747 dolari S.U.A. cu plata în rate. S-a stabilit ca prețul să se achite prin fila C.E.C. la cursul de schimb la B.N.R. pentru ziua plății.
Cu aceeași ocazie între inculpat și reprezentantul SC A. SA s-a încheiat și un pact amial privind reglementarea completării unor file C.E.C. SC A. SA a introdus la plată fila C.E.C. scadentă la 31 mai 2001 și a constatat că SC M.I. SRL nu avea disponibil în cont.
în ceea ce privește pe SC C. SRL inculpatul, procedând în aceeași manieră a ridicat, la 27 aprilie 2001 și 30 aprilie 2001, marfă în valoare totală de 274.512.288 lei, plata efectuându-se cu patru file C.E.C. fără acoperire.
Referitor la SC H. SRL folosind aceleași mijloace frauduloase, inculpatul a lansat la data de 14 mai 2001 o comandă pentru mai multe centrale termice și instalații de aer condiționat convenind să plătească un avans de 30.000.000 lei, iar pentru diferența de 247.099.398 lei inculpatul a emis o filă C.E.C.
întrucât SC H. SRL a solicitat să efectueze și montajul aparatelor, inculpatul a plătit avansul și a ridicat doar o centrală termică, producând părții vătămate un prejudiciu de numai 50.000.000 lei.
în relația cu SC O.C. SRL, folosind același mod de operare, inculpatul a ridicat marfă (parchet din lemn) în valoare de 112.829.950 lei pentru care a emis la 16 iunie 2001 o nouă filă C.E.C., cunoscând ca și în celelalte cazuri că SC M.I.I. SRL nu avea nici un disponibil în cont.
Tribunalul a reținut că fapta inculpatului de a altera conținutul actului autentic (procura) prin prezentarea sub o identitate falsă în fața notarului public întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în forma participației improprii prevăzută de art. 31 C. pen.
în privința infracțiunilor de înșelăciune, tribunalul a mai procedat la două schimbări de încadrare juridică, reținând pe de o parte modalitatea distinctă prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., respectiv emiterea de C.E.C. - uri fără acoperire.
Pe de altă parte s-a dat eficiență dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), reținând că la data soluționării cauzei, varianta agravată a infracțiunii, cea prevăzută de alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), respectiv producerea unei pagube mai mari de 2 miliarde de lei este întrunită numai în cazul faptei împotriva părții civile SC A. SA.
împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul susținând în primul rând că nu sunt incidente prevederile art. 215 alin. (5) C. pen., în niciunul dintre cazuri, iar pe de altă parte a învederat că pedeapsa aplicată este prea severă și se impune a fi redozată.
Prin decizia penală nr. 198 din 17 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.F., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.F.
Verificând decizia atacată, înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 290 alin. (1) C. proc. pen., ședința de judecată este publică, iar alin. (2) al aceluiași articol, statuează cazurile în care se poate declara ședință secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Raportând acest text de lege la speță, se constată că, pe de o parte, inculpatul este major, iar pe de altă parte, în cauză nu s-a ivit nici una dintre situațiile ce ar fi impus declararea ședinței de judecată nepublică.
Așa încât, procedând la judecarea cauzei, în ședință secretă, fără a fi îndeplinite cerințele impuse de articolul 290 C. proc. pen., instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, nu poate fi înlăturată decât prin rejudecarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale privind publicitatea ședinței de judecată.
în consecință, s-a constatat că decizia curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea legii, înalta Curte a admis recursul inculpatului, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4145/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4131/2005. Penal → |
|---|
